4,667 matches
-
ca să fac o pauză. —O pauză? Julia s-a uitat la el nevenindu-i să-și creadă urechilor. — O pauză de la ce? — O pauză de la nesfârșita ta perfecțiune. Bărbatul a avut măcar bunul simț ca, în vreme ce rostea cuvintele alea, să arboreze o expresie spăsită. Julia a izbucnit într-un hohot de râs fals. —Ei, asta-i o chestie pe care n-am mai auzit-o. Te-ai culcat cu o altă femeie pentru că eu eram mult prea perfectă? — Da, ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus ea cu amărăciune. Nu știam că ești unul dintre tipii ăia banali, care întotdeauna au senzația că iarba e mai verde de cealaltă parte a gardului. Cât de al dracului de demn de milă poți să fii! James a arborat o expresie de dezgust. —A, nu face pe sfântul cu mine și nu-mi spune că femeile nu trebuie să înjure! Dă-o-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În Președintele MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șir. Înainte de a-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să-și capete pâinea. Tu, care te-ai născut liber Într-o țară liberă, tu ar trebui să Înțelegi. Am lăsat să se scurgă câteva secunde grele Înainte de a trage concluziile: — Și ce vrei să-i răspund consulului Angliei? Fazel arboră surâsul cel mai ipocrit: — Spune-i că voi fi Încântat să caut, o dată mai mult, protecție pe lângă Preagrațioasa Sa Maiestate. Am avut nevoie de timp ca să Înțeleg cât era de justificată amărăciunea lui Fazel. Căci, pentru moment, evenimentele păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poți mulțumi să fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un Jewel-40 care arbora chiar la mijlocul capotei un steag cu dungi și stele. Șoferul a coborât și mi-a verificat identitatea. am avut impresia stupidă că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu se afla acolo decât de dimineață. — Stăpânul mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de curând, negăsind o altă modalitate de a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să arboreze, În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se spune. În mai puțin de patruzeci și opt de ore, acțiunea de arborare a drapelelor naționale se răspândi În toată țara, culorile și simbolurile drapelului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
legitim față de simbolurile patriotice va sfârși prin a se transforma Într-o bășcălie dacă le vom permite să degenereze În autentice atentate la pudoare, la fel ca exhibiționiștii În pardesiu de odioasă amintire. În afară de asta, spuneau ei, dacă drapelele sunt arborate pentru a sărbători faptul că moartea nu mai ucide, atunci din două una, ori le scoatem Înainte ca, din cauza excesului, să Începem să manifestăm aversiune față de simbolurile patriei, ori ne vom petrece restul vieții, adică toată eternitatea, da, spunem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la BMW atrăgea și ea atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis“ s-a stins și de undeva, din plafon, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai multe rânduri la radio și în mai multe ediții speciale ale ziarelor din 22 iunie. Mii de cetățeni au ieșit pe străzi, instituțiile publice și întreprinderile au arborat drapelul statului. În Piața Palatului Regal, în Piața Universității, la statuia lui Mihai Viteazul, fanfarele intonau Imnul Regal. Prin difuzoare se transmitea slujba religioasă în sunetul clopotelor. Ziarele consemnau: „Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
continuă dezinvolt conversația : — ...vremea s-a întâmplat să fie călduroasă, dar Brătianu cu căciula pe cap ! Un fapt care nu putea să nu intrige, dat fiind că el era unul dintre cei care țineau de cordoane ! Totuși, să vezi diplomații arborând cea mai adecvată ținută, iar prim-ministrul cu căciulă pe cap... Pentru ultima oară te mai uiți la pendulă și hotărârea ta de-acum este luată : ai să te ridici când va bate ora. Firea ta greu te lasă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul că viața este astfel (Sophie însăși îmi apare uneori ca o alegorie a vieții !), iar dorințele mele de ordine și curățenie sunt rigide și artificiale. De aceea arborez și eu o mină convenabilă, dar dezordinea și impuritatea la care au ajuns relațiile noastre continuă să mă roadă. Teamă mi-e să nu se fi petrecut chiar ceva ireparabil : pentru că, după întâmplări prea grave, voința și logica mea nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o alertă continuă și, neajungându-le trupele, iar rușii boicotându-ne în permanență, cum se sparge într-un loc frontul, se ia din altă parte, ca să-l întărească ; drept care e firesc să dea cu mare dificultate scutirile. Domnul Ialomițeanu arbora obișnuita sa mină veselă din momentele când face profeții sumbre, și atunci când l-am întrebat cu maliție ce motive speciale de bună-dispoziție găsește în aceste zile, s-a justificat că ar fi doar o veselie nervoasă. în continuare, mi-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alții fericiți, răspunse Gabriel. Când discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsam să bată, să-mi arunce cu pietricele în geamuri, doar-doar va crede că nu eram acasă. Acum, înainte ca el să sune, am și deschis ușa. Asta l-a mirat. A rămas o clipă descumpănit; pe urmă și-a arborat rânjetul. Dar pe mine nu mă mai interesa rânjetul lui. Îi cercetam trăsăturile și le comparam cu cele ale desenului pe care-l studiasem toată noaptea. Nu era nici o îndoială. Semăna foarte bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță, departe de casă, pentru ca la începutul studenției să abandoneze ușor victimele. Urmau scrisori plicticoase, cărora evita să le răspundă, schimbând jocul și arborând o mască de om ocupat. Devenise destul de abil în jocurile dragostei, începându-le rapid și terminându-le la fel de repede. Nu era vreun calcul rece, ci doar un anume stil de viață. Simțea o oarecare ușurare sufletească ori de câte ori
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mine. Stăteam cu ochii închiși, tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul unei bărci cu motor pe care ea îl auzise prima. -Poate mâine. -De ce
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în sensul opus. Se uită peste umăr la firmele de vizavi - birouri de avocatură cochete, un magazin de muzică întunecos și dezordonat, cu vitrina spartă, un magazin video ce arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890. Tot orașul trăia într-o amnezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amintești mai tîrziu. Acest chip, care, Într-adevăr, chiar și atunci cînd era În viață, purta o culoare gălbejită, bolnăvicioasă pe obrajii fleșcăiți, ușor buhăiți, avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul omului mărunt - paznic de teatru, portar la un depozit dărăpănat, la o clădire cu birouri sau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i dezarma pe cei care-l criticau, iar rîsetele pe care le auzea părea provocat de părul său zbîrlit pe care nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor. — Hei, Thaw, prietenul meu intelectual, ce vrei să facem? O partidă de șah sau o plimbărică pe canal? — Nu mi-ar strica o plimbărică. Merseră pe poteca edecului, vorbind despre femei. Coulter renunțase la stilul forțat-vesel pe care-l arborase acasă. Singura dată cînd ajung la ele, zise Thaw, este cînd vorbesc la clubul de dezbateri. Atunci chiar Kate Caldwell mă observă. Aseară stătea în primul rînd și se holba la mine cu gura și ochii larg deschiși. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conștiința românilor în veacurile următoare, și se regăsesc pe drapelul lui Tudor Vladimirescu din 1821. Tricolorul a fost adoptat în 1834, în Țara Românească, în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica. În timpul revoluției de la 1848, participanții din Țările Române l-au arborat cu mândrie. După Unirea Principatelor (vezi Unirea Principatelor. Unirea Mică) până în 1861, au fost purtate drapelele ambelor Principate și tricolorul, după care Al. I. Cuza (vezi Alexandru Ioan Cuza) a decretat în 1861, tricolorul ca drapel al Principatelor Unite, cu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși că o eviți. E nerăbdătoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sugerată de o coincidență. Expunerea tabloului lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]