911 matches
-
franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va arunca asupra lui. Dar semnele furiei dispărură tot așa de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț. A început să devină o modă, nu-i așa, să-i considerați pe toți cei care se deosebesc cu ceva de ceilalți, sectanți. E mai ușor să te lepezi de ei? Marcu își dădu, în sfârșit seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind genunchiul ce se mișca ușor antrenând în balans tot corpul. Păi, Ovidiu, știi că a terminat postliceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși un copil bine educat. Își imagină că și de la alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se părea amuzantă. De la această stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt, un gest pe care nici el, nici nimeni altcineva nu l-a Înțeles. La șapte patruzeci și cinci Armanoush Tchakhmakhchian și Matt Hassinger ieșiseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nevoie de odihnă... Fie că sunteți la muncă, fie că sunteți în vacanță, voi nu vă odihniți niciodată?". "Ba da", zice Reiko, "dormim în autobuz, în drum spre serviciu, între un obiectiv turistic și altul". Un cântec de lebădă îmi arcuiește, deja aproape insesizabil, buzele pe care se pogorâse rigor mortis: "Nu, Reiko, nu... relaxare... tu știi ce înseamnă... în engleză... relaxare...". Cu părul lucind albastru de atâta noapte, mai mare decât noaptea de afară, în care gheișele goneau probabil, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
salveze atunci. Evident că-mi oferea cu drag altceva, având în vedere că berea cea mai ieftină se epui zase. M-am adunat și l am întrebat, calmă, ce altceva mai are. Nu am uitat de atitudine și mi-am arcuit sprân cenele, între bătoare. Mi-a oferit bucuros o sticlă de Y, pentru care am mai scos vreo doi lei din buzunar. Nu mi picase bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înghețate în nisipul moale. S-a aplecat și a ridicat un vas ciudat, nu știu de unde-l scosese, din nisip sau din apă, nu-l văzusem mai înainte, cum nu văzusem nici vreun vas asemănător altădată, mare, burduhănos, cu gât arcuit cu finețe, ca o amforă antică, dar nu era chiar amforă, părea făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăcut, marinarii Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură Înapoi, cu fețele lipsite de expresie. Jim se uită la oamenii din jurul lor, funcționari, hamali și țărănci, știind foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
inspector cum mănâncă. Așa că Își Împunse lasagna cu o furculiță. Zdrobi straturile Într-o masă omogenă. — Am primit analizele de sânge pentru fetiță, zise el În cele din urmă. Era Îndopată cu calmante. Mai ales Temazepam. Sprânceana lui Insch se arcui. — Nu era destul s-o omoare. Nu e vorba de vreo supradoză sau ceva de genul ăsta, dar se pare că le lua de ceva vreme. Cei de la laborator zic că o țineau izolată. Docilă. Ultimele paste dispărură În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Minneapolis, fiind sortit să-și petreacă următorii doi ani la unchiul și mătușa sa. Acolo, aerul crud și vulgar al civilizației vestice l-a surprins prima oară - În izmene, ca să spunem așa. UN PUPIC PENTRU AMORY Citind, i s-au arcuit buzele. „O să dau o petrecere cu săniuș“, scria, „joi, șaptesprezece decembrie, la ora cinci, și aș fi foarte bucuroasă dacă ai veni. A dumitale, Myra St. Claire R.S.V.P.“ Se afla de două luni la Minneapolis și efortul principal pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru a doua oară în ziua aceea, de pe o stâncă parcă, bum!, în vid. Băiatul ăsta de la Hungry Hop era drăguț. Nu era deloc jenat. Nici urât, în definitiv. Părul îi era creț, iar felul în care nasul i se arcuia era plăcut, la fel ca și gura. Și când te gândești că-l văzuse atât de des, pe când era frumos îmbrăcată, și abia dacă-l observase... iar azi, uite unde ajunsese, se uita la el cuprinsă de un interes subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că Creierul era capabil să blocheze auzul unui om în momentele cruciale. Poate că afară stătea un paznic care nu putea să audă strigătele dinăuntru. Dar nu mai avea timp să facă speculații privitoare la soarta sa. "Fasciculul" luminos se arcui deasupra scaunului său și se opri șovăind. Marin încercă să se dea la o parte, dar nu reuși. Raza îl lovi peste genunchi. Din apropiere venea zgomotul făcut de valurile oceanului. O clipă de liniște, după care un bloc masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru. Tăios și neted. Recviemul lui Fauré se termină, iar după el urmară Dansurile polovtiene de Borodin, care lui Fima nu-i plăceau. Lumina din ce În ce mai strălucitoare Îi ardea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trupul ei răspundea În continuare, pulpele ei Începeau să-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi mângâia ceafa. Dar chiar În clipa În care hotărî că venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și Îl lovi În piept cu pumnii ei slabi, tânguindu-se: De ce mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu îmi plăcea să mi se amintească durerea. Nu voiam să știu ce o provocase. Și, totuși, m-am așezat lângă el. — Pariez că soția ta nu este evreică. —Ba este. Se răsuci spre mine. Sprâncenele palide, aproape invizibile, se arcuiră. — Asta nu o pricep. Miști munții ca să nu fii evreu, apoi te căsătorești cu o evreică? Nu puteai să îți găsești o shiksa 1 frumoasă? — M-am îndrăgostit de soția mea. Își ridică ochii spre tavan. Am un romantic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
capitole propriei depresii și planurilor de sinucidere. Totul era acolo, cu excepția lui Mike. El nu era pomenit în roman absolut deloc. Jina s-a văzut în oglinda din spatele lui. Până și imaginea ei reflectată era micuță. Părul negru i se arcuia într-un onduleu peste ochiul stâng, oprindu-se abrupt în dreptul bărbiei, acolo unde era retezat în linie dreaptă, ca malul unei ape. Jina nu-și schimbase tunsoarea de paj încă din liceu, se îmbrăca în același gen de pantaloni mulați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sesizată - o scăpare pe care Irene o regreta chiar și acum. Bill Brandon, un licean, fusese primul ei iubit și, aproape imediat, Irene și-a dat seama că se pricepe la capitolul ăsta. La paisprezece ani, era foarte flexibilă. Își arcuia trupul într-o parte, își muta un picior în partea cealaltă, iar Bill se comporta de parcă Irene i-ar fi oferit lumea pe-o tipsie, ca și când niciodată n-ar fi putut să-i găsească vreun cusur. La numai câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
alei și prin subsoluri. Așa că și-a adus aminte că imediat ce se punea în mișcare, durerea fie înceta cu totul, fie devenea mai puțin importantă. După primul spasm, piciorul stâng s-a urnit mult mai ușor. Spatele i s-a arcuit așa cum ar fi fost normal. În câteva secunde, Mike a fost de partea cealaltă a gardului. Vecinii nu-l invitaseră niciodată pe la ei, iar Mike a fost uluit de cât de mult construiseră în grădină - nu era vorba numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici ați pornit tu și ... tata ? Afară erau treizeci și două de grade și așa ceva era greu de imaginat, dar Jina a clătinat din cap în semn că da. Danny s-a aplecat în față, ca și când sălbăticia s-ar fi arcuit, iar el ar fi avut nevoie de mai mult echilibru, de mai multă grijă. Tata e aici, a șoptit Danny. Îl simt. Când Charlie a pufnit pe nas, Jina s-a încruntat către el. Vrusese să-i lase pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cal de rasă. In fiecare zi prințul conducea dog-cart-ul înhămat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceeași oră, când începeau afară răcoarea și seara și în el începea o ușoară încropeală premergătoare febrei. Sta sus pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]