4,072 matches
-
Echim? Poate că atunci m-aș fi încăpățânat totuși să-i deslușesc scrisul. Musafira mea ședea sprijinită de tăblia patului, sub o icoană imensă a Maicii Domnului, fixată de pat, nu de perete. Icoana era lucrata preponderent în albastru și argintiu. Fecioara avea un chip adolescentin, nu-și purta pruncul în brațe, iar mâinile și le ținea deschise, cu palmele în sus, într-un gest de adorație asemănător celui al zeităților hinduse. Îmbrăcată într-o bluză de pijama dintr-ale mele
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Acasa > Cultural > Artistic > ÎNSINGURARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 237 din 25 august 2011 Toate Articolele Autorului Soarele îmi făcea cu ochiul printre brazii argintii; luna arunca cu lumina ei albă peste visele adormiților și al nopților albe. Totul împietrise într-o muțenie amenințătoare...mă întrebam cum de astrul zilei este laolaltă cu cel al nopții? Cum de e noapte și zi deodată?Un zgomot
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
în trecut, discutăm analiza fără persoană, închideam canalele exterioare în regasirea Brahmei. Anesteziat sau nu, îl reciteam pe Coleridge și comentariul domului înconjurat de vrăji ne-a ridicat întunericul lunii luminoasă, în avantajul copacilor exteriori. Percepeam mestecenii gri cu umbră argintie și noduri delicate în varianta legăturii continuie cu Universul, cognito Dei experimentalis. (Toma D'Acquino) „În Xanadu did Kubla Khan/A stately pleasure-dome decree :/Where Alph, the sacred river, ran/Through caverns measureless to mân/ Down to a sunless șea
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MIHAELA GHEORGHIU - CĂLĂTORIE Autor: Mihaela Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă cu stropi mici, nehotărâți, apoi din ce in ce mai convingător, până când firele subțiri și argintii de apă scaldă întregul parbriz. Trecem printr-un sat cu case înalte, albe, răsărind dintre brazi. Coborâm. Ruinele cetății îmi stăruie într-un colț al memoriei, fiecare piatră se leagă în sus și-n jos de un axon și de
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
plină de flori. Era o frumusețe. Și acest lucru a convins-o, că gazda sa este un bărbat sensibil și iubitor de frumos, în ciuda robusteții sale fizice. Parcă era atlet, nu profesor de matematică. Condurache veni cu o altă tavă, argintie, pe care trona ibricul de aramă plin cu cafeaua ai cărei aburi, ce se împrăștiau în toată casa, îți încântau simțul olfactiv. Turnă cafeaua în ceștile din cobalt, după ce puse în fiecare, mai întâi, câteva lingurițe de caimac. - Te rog
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
Pe care-o adora în versuri Eminescu, Gândindu-mă că poate ai să mă iubești și tu. Dacă m-aș fi rugat atât, pe cât te-am iubit, Și câte visuri cu tine-n gând am făurit În nopțile cu luna argintie, Drumul spre inima ta n-ar fi durat o veșnicie. Mi-ar fi fost rai, tu înger între stele, Ce-și picură încet o lacrimă-ntre ele. Nu-mi vei fi stat în minte, mi-ai fi venit alături, Fără
TREI LUCRURI (II) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368297_a_369626]
-
prietene, cu pas rar în pădurea de fagi, în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim, pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi, cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim. În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintii și verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc. Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării, pe care le vom salută cu salut boieresc. Hătișul să-l străbatem în salturi, cum frumoșii tâlhari când albe de spaimă domnite răpite-ascundeau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te aștept Autor Urfet Șachir Te aștept, o, zână bună, Pe cărările-ți de lună, Cu bagheta-ți fermecată Pe aleea înstelată! Seceri bine inima mea Cu dorul tău și dragostea. Rup cuvintele-mi argintii De din ceruri cu stele mii. Le dau drumul din înalt, Ca o ploaie pe asfalt Când, în zi de primăvară, Inima-ți tresaltă iară. Dacă dorul e prea mare, Sigur te topești sub soare Și neicuța-'l tău din
TE AŞTEPT de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368484_a_369813]
-
ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol tâmpitule", o melodie blues de pe You Tube , ( clik pe You Tube), care se auzea dintr- un laptop cu un măr mușcat pe carcasa- i argintie, îmi face în ciudă, în surdină, astfel că: întorc privirea spre geamul deschis al camerei, unde Luna plină de ea și de aurul dăruit de Soare de pe partea cealaltă a planetei, parcă îmi spune ironic că a sosit timpul să
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
cu low-cost”) impresia că a avut nevoie de confidenta acestuia, mai mult decât a oricărui politician, inclusiv propria soție. Un confident de prim-ordin care la nevoie se cunoaște!... Numai că, odată-ntorși, fără să știm de la cine a luat argintii, sau i-a avansat din propria dotare, acesta-l trădează. Îl lasă pe Ponta să fie purtat de la Oprișan la Vanghelie, își dă demisia și trâmbițează că nu s-au înțeles, ba chiar s-au certat și că el face
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun cataclism sau vreun atac armat! Par imagini din Beirut, din timpul războiului! Printre ele și câteva construcții noi: coloși de sticlă, de un albastru intens, pur și metal argintiu, ce adăpostesc vreo două bănci și sediul unei corporații! Apare chiar scheletul înfiorător al unei noi construcții. Dar senzația este similară cu vederea unui schelet uman. Și din loc în loc, terenuri năpădite de buruieni înalte, filiforme... iar printre ele, apare
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
continuăm drumul pe alee, în foșnetul plăcut al unei cascade care coboară pe dealurile terasate de pe partea stângă a direcției de mers, îndreptându-se spre mare. Auzul și privirea vizitatorului sunt încântate deopotrivă de foșnetul ei fin, de pânza ei argintie, pură și revigorantă. Pe partea dreaptă în clădirea unde s-a aflat Camera de oaspeți a reginei astăzi este un restaurant unde pot fi servite diverse băuturi bulgărești, unele cu gust de smochine, altele de zmeură. În spatele lui, în partea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cât soarele se coboară spre asfințit cu atât coloritul mării se schimbă, dobândind nuanțe uimitoare. Jumătate de mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
înverzită Te mai aștept în lunca-înverzită, Albinele ieșite sunt, iară, din stup, Din deal se aude veselul cuc Livada e azi o mireasă pețită. Pe malul de râu văd sălcii în floare Din sânul lor își iau graurii zborul Pești argintii părăsit-au nămolul Și-înoată azi în unda sclipitoare. Pe malul de sălcii eu stau și aștept Ca umbra ta pe umeri să-mi coboare Iar tu, purtat de-a vântului boare, Să vii grăbit și să mă strângi la
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor ei artistice. Cartea de față este partea materială și tangibilă a sufletului ei de albină perenă și consecventă propriului crez literar, presărat câte puțin în fiecare rostire atinsă de lumina argintie a versului. ÎNTRE VERDE SI ALBASTRU-(Ioana Voicilă Dobre) găsește loc suficient pentru a-și declama gândurile îmbibate de iubire, precum și pentru a-și întinde cearceaful violaceu-liliachiu al așteptării și speranței. Gâlgâie vara aici, ca într-o felie de pepene
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
cu ouă, de către bunica Maria. Spre ziuă răcoarea dimineții ne trezește și pimim în dar spuma dulce și parfumată ridicată din mierea ce mai fierbe căpătând o consistență din ce în ce mai vâscoasă. Focul a transfomat lemnele-n jar și o cenușă fină, argintie începe să-l acopere ca un voal. În arămie, minuscule bule de aer colorate-n curcubeie la răsăritul soarelui, arată că mierea-i gata. Aromată, avînd culoarea chihlimbarului și consistența mierii de albine sau a celei din trestie de zahăr
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
temperamentul sau - dar toți au ceva comun din măreția Oltului, de parcă ar fi primit botezul acestei „patetice ape”, cum o numea Bogza. Fie că scriu de țară, de iubire, de părinți, de natură, de Sine - un fir subțire de diamant argintiu, desprins din undele râului, le leagă silabele cântecului într-o salba de sunete, pe care doar imensă orgă din pădurea cea vastă o poate interpreta și difuza în Cosmos. Iată de ce dirijorul acestei originale simfonii - Marinela Preoteasa - merită aplauze duble
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
divină, rugăciunea mea și-a ta, să se înalțe Rug în enigmaticul eter. Întoarce-te la mine ca să-ți dau un mărțișor, speranță albă împletită cu iubirea mea, să-ți înfloresc în suflet ghiocei și-un mâțișor, scăpați din chinga argintie-a fulgilor de nea. Referință Bibliografică: Alb și roșu / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]
-
păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici, de buzunarul căreia atârna un lanț gros de aur legat la butonieră indicând prezența unui ceas de buzunar. Avea un barbișon în care își făcuseră apariția
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Iar dacă el nu-i va face aceste trei lucruri, să iasă de la dânsul în dar, fără răscumpărare. Ce Dumnezeu ar pune mai presus de viață creată de El Însuși, banii? Iată însă că dumnezeului căruia slujea Moise, îi plăceau argintii, semn că nu el era dumnezeul care crease lumea, si care se va Jertfi pe Crucea Golgotei. 20. Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe slujnica să cu toiagul, si ei vor muri sub mâna lui, aceia
PĂRINTELE CLEOPA A ZIS CĂ ȚIGANII NU-S OAMENI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367475_a_368804]
-
până la „Patriarhii” (1979), „Romanul nopții de februarie” (1984), detronarea „Domnitorul Alexandru Ioan Cuza” (1866), „Anonimul Brâncovenesc” (1994), „Spionii birocrați” (1996) sau până la „Roma Termini”, cap de pod al ciclului „Blesteme contemporane”, lansat în 2011. Corneliu Leu - paltin semeț și brad argintiu, veșnic verde, în Panteonul bărbaților exemplari ai culturii române de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea - și-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele și istorii, primul volum de „OPERE DEFINITIVE” dintr-o serie de 11, anunțate de el
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
pe cel pe care și-a pus ochii, crește de trei ori pe-atât și își schimbă arătarea. Iese și se întinde, moale, la râniș. De departe, ai zice că e o domniță lungită la soare pe plaja de nisip argintiu.” Sătenii văd în ea o forță a răului, ademenitoare, dornică de pește și de carne de om: „Era prădalnică! Hulpavă de pește, pe care-l înghițea cu nemiluita. De carne de om, căreia ajunsese să îi ducă dorul.” Atrași în
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
escaladări. Privirea i-a rămas țintuită de suprafața ei, pe care descoperea uimit o mare complexitate structurală și morfologică. Îndreptându-și atenția pe o parte din rocile sur-argintii, observă o aglomerare de cristale poliedrice de granați alături de micașisturi cu străluciri argintii, ce păreau a fi doar bolovani izolați, dar toate cu aceeași orientare. Acestea erau amestecate cu șisturi hornblendice și alăturate unor straturi cu calcar masiv și granular, ce păreau că sunt separate atent de mâna omului. Se grăbi să disloce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
-Piatra-lunii-dulci! Asta mi-a dat Buni! Așa mi-a zis că se chemă acolo unde stă ea acum! Vezi că n-a uitat de mine?! Ia și tu! Mama desfăcu pachețelul întins de copil și găsi un pumn de cristale argintii, parcă de... zahăr candel iradiind un miros de smirnă si busuioc... Lacrima în care i se topise tot sufletul îi năpădi chipul... Și nu mai căută să afle răspuns la noianul de întrebări. Așa îi află soarele țâșnit din lumina
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]