1,822 matches
-
a întregului complex mănăstiresc. Lucrările efectuate aici au avut ca finalitate: După finalizarea lucrărilor de restaurare, biserica „Sf. Gheorghe” a fost resfințită la 19 septembrie /2 octombrie 1910 de către mitropolitul Vladimir de Repta al Bucovinei și Dalmației, arhimandritul Ghedeon Balmoș, arhimandritul Ipolit Vorobchievici (starețul Mănăstirii Dragomirna) și un sobor de preoți. Mitropolia Moldovei a fost reprezentată de Al. Simionescu, protopresviter al jud. Botoșani, dr. D. Grigorescu, protopopul jud. Dorohoi, și Valerie Iordăchescu, protoiereul jud. Suceava. La acest eveniment au participat guvernatorul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
fost transformată în spital de psihiatrie. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia spre 2014. Pe teritoriul Mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări. Stareț al Mănăstirii Curchi este Arhimandritul Siluan, Exarh al Mănăstirilor din Moldova, căruia pentru meritele în domeniul credinței creștine i-a fost conferit titlul onorific de Om emerit. , cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești din Basarabia. Ea
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
pe care tradiția bisericii pravoslave a identificat-o ca fiind mormântul sfintei Tabitha, văduva milostivă Dorkas , cea înviată de apostolul Simon Petru la Jaffa. Terenul pe care a fost zidită biserica a fost cumpărat de Misiunea ecleziastică rusă datorită eforturilor arhimandritului Antonin (Kapustin), renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat, iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia Biserici "rușilor albi" din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
patrimoniu: În jurul bisericii fostei mănăstiri Socola se află un cimitir unde au fost înmormântați monahi, foști profesori de seminar și eroi din cel de-al Doilea Război Mondial. Printre pietrele de mormânt rezemate de zid se află și cele ale arhimandritului Isaia Giușcă-Socoleanu (+1841) și a arhimandritului Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (1812-1877), fost profesor și director la seminar. Aici se află și mormintele a 124 de eroi militari din al doilea război mondial, căzuți la datorie, la Stânca Roznovanu, chiar în
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
se află un cimitir unde au fost înmormântați monahi, foști profesori de seminar și eroi din cel de-al Doilea Război Mondial. Printre pietrele de mormânt rezemate de zid se află și cele ale arhimandritului Isaia Giușcă-Socoleanu (+1841) și a arhimandritului Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (1812-1877), fost profesor și director la seminar. Aici se află și mormintele a 124 de eroi militari din al doilea război mondial, căzuți la datorie, la Stânca Roznovanu, chiar în momentul ruperii frontului, în primăvara anului
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
Sfântul (n. circa 1320?, Prilep, d. 26 decembrie 1406, Tismana) a fost un arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodița și Tismana din Oltenia și a mănăstirii Vișina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. Nicodim și-a primit numele de monah la Mănăstirea Hilandar de la Muntele
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei. Urmându-și chemarea, în anul 1369 a traversat Dunărea înot în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mănăstire, Vodița ("Apița", sau "Apoasa"). Totuși, consideră că nu și-a îndeplinit chemarea, ca urmare continuă căutările
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
la Tismana și în 1377 începe construcția bisericii din zid, sfințită în 1378. În paralel cu construcția se ocupă de organizarea vieții monahale, conform regulilor însușite la Muntele Athos. Mănăstirea înființată de el avea rang de arhimandrie, Nicodim fiind deja arhimandrit, și era „Mare Lavră” și prima arhimandrie din țară. De-a lungul timpului, Mănăstirea Tismana s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418) al căror consilier a fost Cuviosul Nicodim. Nicodim
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
1846, păstrat în altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, și a Arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mânăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Coziei, încep lucrările de restaurare a Mânăstirii Mamu. Pictura realizată de zugravii Pârvu Mutu și Marin este restaurată de Gina Barnovschi și Călin Bârzu, începând din 2004. În 2007 vin de la
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
(în ) (n. 2 octombrie 1941, București) este un teolog armean, care deține rangul de arhimandrit mitrofor al Bisericii Armene din România. A îndeplinit funcția de paroh al catedralei armene și de vicar al Arhiepiscopiei Armene în perioada 1965-2001. s-a născut la data de 2 octombrie 1941, în municipiul București, într-o familie de intelectuali
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
Bisericii Armene. În același an, cu prilejul absolvirii cursurilor doctorale, patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat importanta distincție "Crucea Patriarhală" pentru contribuția la adâncirea relațiilor între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Armeană. La 1 aprilie 1973, arhimandritul mitrofor Zareh Baronian a fost numit în funcția de vicar administrativ al Episcopiei Armene din România, cu sediul la București, îndeplinind această funcție până în anul 2001. În noiembrie 1996 l-a însoțit pe patriarhul Teoctist Arăpașu al Bisericii Ortodoxe Române
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
din anul 2004, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”, Categoria G (Cultele) în grad de Ofițer. După 40 de zile de la decesul arhiepiscopului Dirayr Mardichian, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România i-a propus arhimandritului Zareh Baronian să-și depună candidatura pentru funcția de Întâistătător al Arhiepiscopiei. În consecință, preotul Vicar Eparhial Ezras Bogdan, locțiitor al arhiepiscopului, (ca reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, prin care cele două instituții își arătau susținerea pentru candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul Mitrofor
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
tuturor Armenilor, prin care cele două instituții își arătau susținerea pentru candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul Mitrofor Dr. Zareh Baronian a publicat mai multe articole teologice în reviste din România și din străinătate și anume: Teza sa de doctorat, intitulată ""Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul Mitrofor Dr. Zareh Baronian a publicat mai multe articole teologice în reviste din România și din străinătate și anume: Teza sa de doctorat, intitulată ""Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ"", a fost tradusă atât în
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
de doctorat, intitulată ""Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ"", a fost tradusă atât în limba germană, cât și în limba armeană, de către IPS Mesrop Kricorian, Arhiepiscopul Bisericii Armene din Viena. După Revoluția din anul 1989, arhimandritul Zareh Baronian a publicat o serie de studii pentru a face cunoscută Biserica Armeană credincioșilor ortodocși din România: "600 de ani de la înființarea Episcopiei Armene din Moldova"; Ce știm și ce nu știm despre Crăciun și Anul Nou"; "Biserica Armeniei
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă locul unde a fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa 2 km sud-est de Mănăstirea Vorona, s-a început zidirea unei biserici
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
istov cădere"" astfel încât dacă ""nu să va tocmi în curund, esti să se surpi"". În 1787 s-au efectuat unele reparații, atunci fiind decorată fațada cu piese ceramice, sub formă de stele, discuri și frunze de stejar, de inspirație orientală. Arhimandritul Domițian menționa într-o inscripție pe un Minei donat de el în 1787 că lucrările le-a ""făcut cu însăși cheltuiala mea, căci am aflat biserica pustie și cu totul goală... căci n-am aflat nici rogojină să aștern, nici
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în localitatea natală fiind incertă. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Unul din cele mai marcante evenimente ale istoriei localității este acordarea orașului statutului de scaun episcopal. Acest eveniment s-a produs în noiembrie 2005 odată cu hirotonia arhimandritului Petru de la Mănăstirea Hâncu, în postul de episcop de Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chșinăului și întregii Moldovei. Orașul dispune de 3 biserici. Prima a fost construită în 1816, iar a doua în anii 1860 și ambele poartă numele Sf. Arhangheli
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
al Mănăstirii Râmeț, a reușit să restaureze vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 și care se afla în ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
iar monahul Pahomie Morar la 6 luni cu suspendare, pe care le-au executat însă în Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură. Ca urmare a neînțelegerilor de ordin canonic dintre el și Biserica Ortodoxă Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie renunță în anul 1955 la stăreția Mânăstirii Râmeț. A fost exclus din monahism și caterisit. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din același an, Mănăstirea Râmeț a fost transformată în mănăstire de maici. Cele patru măicuțe și
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
scurtă vreme, a fost arestat și închis la Mănăstirea Căldărușani. După ce autoritățile civile i-au permis să locuiască în București cu domiciliu obligatoriu, el a continuat să efectueze hirotonii, noaptea în secret, la Mănăstirea Copăceni din apropierea Bucureștiului. În anul 1956, arhimandritul Evloghie Oța a fost numit de către Mitropolitul Galaction Cordun ca stareț la Mânăstirea Copăceni (județul Giurgiu). În acel an, văzând că nu reușește să ia legătura cu niciun episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat și ca urmare a încercărilor
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
de a convinge vreun alt episcop din Sinodul Patriarhiei Române să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Astfel, la Mănăstirea Copăceni, Înalt Prea Sfinția Sa (IPS) Galaction a hirotonit întru arhiereu pe Arhimandritul Evloghie Oța († 1979) și, împreună cu acesta, l-au hirotonit ca episcop pe părintele Meftodie Marinache († 1977). Ulterior, cei trei arhierei l-au hirotonit întru arhiereu la 17/30 noiembrie 1956 și pe părintele Glicherie Tănase, la acea vreme închis. După
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
făcut 14 ani de închisoare cu întreruperi. Activitatea religioasă desfășurată de către episcopul Evloghie Oța nu a produs tulburări publice și a decurs în liniște. În anul 1968, împreună cu mitropolitul Glicherie Tănase, l-au hirotonit ca episcop de stil vechi pe arhimandritul Silvestru Onofrei. Episcopul Evloghie Oța s-a stins din viață la data de 28 februarie 1979, neapucând să-și vadă Biserica liberă. Trupul său a fost îngropat în pronaosul bisericii de la mânăstirea întemeiată de el, pe care a construit-o
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]