763 matches
-
mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de viitor ceva mai îndepărtat, a mai adăugat acesta. Păcat! Mare păcat! Și nu uita să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază în lavițele înghesuite în sala de clasă, transformată în cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frunză nu mai mișcă!.. Că dacă aud ceva, și eu am urechea lungă, că te strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai clăpăugă, i-a șoptit un gospodar vecinului său de laiță. Vorbește tu mult, că poate ți s-a urât cu binele! i-a răspuns vecinul și a zâmbit. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se redă corect oral chiar așa cum se și scrie, adică es-er/ es-er, că dacă o transformi în se-re/ se-re, atunci te mânjești cu noroc până la urechi, cum ți s-a întâmplat, de altfel, și ție săptămâna trecută la Arini... Află că șefu' știe tot... are ureche fină, colega... Altă dată să mă contactezi în prealabil! Necrolog Fără îndoială că Domnia Ta, stimate cititorule, nu l-ai cunoscut pe Roibu din Călineștii Sucevei și nici măcar n-ai auzit de el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara ei în spirală, cu parapet lustruit din lemn de arin, pe un asistent sanitar de la serviciul de ambulanță, care se încrucișa cu un predicator al sâmbetiștilor, ce aveau Casa de rugăciune la răscrucea celor cinci drumuri. Uneori, țațele cele mai perseverente picoteau doborâte, din când în când, de nedormire, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu ochii mijiți și un chimir bătut în mărgele multicolore, care nu se mai găsesc, de când plecară de la noi, din țară, boierii cei mari și adevărați. Iov se aplecă spre urechea lui Vartolomei: Precis că o să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului. Muntele, o scară sprijinită de grinzile cerului. Până la Dumnezeu, cel mai scurt drum crește în palmă, împreunează trei degete. Adam și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mișcări continuate de sunetul cornului, deci mișcarea muzicală ca atare, care transferă și amplifică ritualul mișcării indefinite a veșniciei, pregătind în modul acesta inițierea în negrăitul unei morți inițiatice, pierdere de sine într-o beatitudine fără de nume: ...Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevinovați uciși cu mașina la șosea, fazani braconați și porci tăiați pe ascuns, riguros împărțiți pe jumătate între făptași. Laptele la pungă și pâinea neagră rotundă, doar la Suceava, în vacanță (la Focșani nu existau), cumpărate cu pile de la magazinul Arini, intervenții și nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, {EminescuOpIV 209} Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de dafin, pe-unde cresc măslinii, Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plînsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
schiță de radiografie a specificului englez: „Oricât de mult s-ar strădui să semene instituției noastre, cluburile franțuzești sau rusești vor semăna mereu cu o gogoașă de ristic ce, În loc să crească pe un stejar, ar apărea pe un ulm sau arin. Căci numai națiunea engleză e În stare de atâta necuviință Încât să excludă femeile din societate sub pretextul că acestea ar fi inutile. Nici o altă națiune nu ar descoperi vreo plăcere În libertatea dobândită prin absența sexului frumos”1. Apriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului, influențează reprezentarea ei În engleză). Mă grăbesc să Închei lista până nu sunt Întrerupt. În grupul verde, sunt: f, cel ca frunza de arin, p, ca un măr necopt și t, de culoarea fisticului. Pentru w nu găsesc ceva mai bun decât un verde Închis combinat cu violet. Sunetele galbene includ diversele e-uri, și i-uri, d-ul crem, y-ul auriu strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe bălegarul de vacă prin care mi-am târât tălpile, s-a ridicat deodată În văzduh ca un norișor de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe care-i atingeam erau reali, iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lîngă case cu porți mari de lemn și cu acoperișuri Înalte din care pîndeau ochi de ferestre, parcurgeam așa kilometri Întregi de oraș și mă gîndeam atît de intens, atît de adînc la mine, Încît mă pomeneam undeva În parcul Arinilor sau pe Aleea filosofilor, pe lîngă tăbăcării și nu mai știam cum am ajuns acolo, nu-mi mai aminteam decît scîrțîitul cunoscut al porții Închise În urma mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu discul în jos - / cu punct de sprijin în steaua polară - / și acum ridică din pământ / micrometric / trei coloane verzi / mai sigure decât istoria unui imperiu.) etc., fie cu înfățișările lui solemne, copacii, nucul, gutuiul, salcâmul, prunul, ulmul, vișinul, frăgarul, arinul. Străbătând, așadar, spații felurite - ca geolog, cu privire de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]