21,099 matches
-
cu totul străin, chiar dacă avea în față un comesean sau pe fiecare scaun al mesei câte unul - în cazul în care nu se stătea pe canapea. Dar și în acest caz liniștea era desăvârșită - rareori se rupea tăcerea, în tavan aripile lungi ale unui ventilator potolit răcoreau cumva atmosfera, în care mirosul de pipă se întrepătrundea cu acela, mai iute, de țigară de foi. La Londra, la Paris, la Viena, Budapesta și, desigur în București de dinaintea primului război mondial. Dar și
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
fost Salamina!..., biruința istorică, nebunia lui Xerxes, înfrânt, bătând cu vergile marea, Helespontul, că-i înecase corăbiile... Victoria, decapitată, de la Luvru, o fi tresărit, pe moment, recăpătându-și capul și țipătul teribil, probabil, în cinstea uriașei probe sportive, agitându-și aripile viguroase, ca să scuture poate de pe ele praful parizian al muzeului... * O echipă de fotbal, așa dar,... (e drept, antrenată de un neamț, pe care-l chema, culmea, și Otto, ca pe cel dintâi împărat german)... ca și cum însuși Temistocle, făuritorul flotei
Pe moment by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10559_a_11884]
-
adevărul vieții? 1012. Cine poate întreba, intrebarea de:"a fi" ca sa-si obțină un raspuns? 1013. Nu-ți acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poate-i o boală, o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie însumi condiției că șanț Trup de cuvânt și foame de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale căror reverberații dăinuiau peste timp. Mă așezăm pe treptele de piatră ale fântânei arteziene din fața Institutului de Arhitectură, retrăind scenele de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc sigur pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
franjurii care se prind de gâtul meu slab că disperatul de creangă unui castan fragil, comestibil”; Sunt o spadă fără podoabe, fără vesminte de purpura, doar un lut în care apă dulce și sufletul cresc că în oul pajurei două aripi”. În această forță de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea de artista a Melaniei Cuc. (continuare din numărul trecut) 13 Sunt! Împotriva cerului, niciodată! Sunt! Împotriva rădăcinii, niciodată! Sunt! Cel ce am fost nu mai e, cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fănuș A FOST prin văile de plângeri, unul dintre frumoșii noștri îngeri. prin lumea largă, lungă i-a fost goana. rămîn în doliu Stela lui și Oana. el doarme dus pe aripi de eter și Mircea Micu îl așteaptă-n cer. acolo, printre flamele din nori, vor scoate ALMANAH cu scriitori. glumele lor se vor topi în ploi, sau in zapezi, și-or ninge peste noi. dar noi mai stăm pe-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună spre rug alergau Foșnetul aripii de metal De neînțeles limbajul omenesc ci doar zîmbetul spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund Un desiș
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
desiș de viespi unelte deasupra căldării goale trase pe traversele căii ferate Gura neagră sufla brumă depășind bariere puse de stihii la Priene Codobelci se poticneau în sămînța lăsată de copită pe buze Din priviri fugeau toți alungați cu foșnetul aripii de metal Cer și pămînt își schimbau locurile Vasele sanguine - puhoaie agresînd albii Dezghiocări, selecții la festinul firelor S-a lăsat încercuită de iarbă pentru că și tu ți-ai retras mîna 7 martie 1999 Sfîrșit de urlet rostit în alintul
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
să nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea constipație. Dar sunt cu toții diareici." - p. 41), inserții onirice de un gust dubios, imagini "poetice" (fluturi, păsări cu aripile fâlfâind) repetate până la sațietate, dialoguri de o mare vulgaritate sufletească, invocații ori imprecații comice (,De Chirico, unde ești să mă auzi?" întreabă Vlada la un moment dat, altul decât cel în care suduie un telefon public ce nu-i primește
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Daniel Cristea-Enache Apollinaire, aripi, baltă, baobab, bilă de fildeș, bluzițe, bocet, brișcă, brumă, brună, buze, burlane, calești, canapea, carne dulce, catifea, căpșună, ceai, cearșafuri, ceasornic, chelnerițe, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineți, Dimov, după-amieze, eleve, fecioare, fese, fetițe, fițe, fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet" fâlfâie protector prin mai multe poezii, acoperind dragostea unor resuscitați Cătălina și Cătălin, purtând veșminte de in curat și înfățișați, îmbrățișați, în fața unui Dumnezeu trist și blând. Care, firește, îi iartă cu "mila
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
o serie de poeți și prozatori care au debutat ori erau pe punctul să obțină definitiva consacrare între 23 august 1944 și 30 decembrie 1947. Adică în perioada foarte scurtă în care Regele Mihai era încă pe tron, iar o aripă din PNL se afla la guvernare. Dacă se poate vorbi de o generație pierdută a literaturii române, aceasta este. Scriitori precum Mihail Villara sau Pavel Chihaia, autorii unor mai mult decât promițătoare romane de debut, s-au văzut aproape instantaneu
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
creșteau, prindeau din nou viață în mintea fostului cambuzier. Se târâ până în fotoliul cu sculpturi baroce și căzu descurajat, încercuit de ghirlandele aduse pe umeri de amorași. Căută să-și adune gândurile. Lumina plumburie a furtunii ce trecea ca o aripă peste nenorocirile Tomisului îl făcu și ea să clipească rar, ostenit de moarte" (p. 196) Somptuos în pitorescul său pestriț, romanul Blocada fascinează încă, după aproape șase decenii de la apariția primei ediții. Chiar dacă este autorul unui singur roman, Pavel Chihaia
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
și/ afirmarea de odinioară. Este o rupere a cercului/ vicios: cu nechezături/ și lătrături.// Omul cu telescopul rudimentar, de carton, care dă informații/ despre furnici, devine/ bănuitor. Nu/ vă e rușine să aplaudați un clovn? Acum, cînd/ cad toate penele aripilor, toate/ o dată. Toate penele lebedei mute, în pielea căreia este îmbrăcat/ clovnul, scuturat de nebunie lîngă un/ butuc de vie pietrificat" (Omul cu telescopul). Avem a face prin urmare cu un lirism ce se precipită în refuz, în inadaptare, în
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
adevărul vieții? 1012. Cine poate întreba, intrebarea de:"a fi" ca sa-si obțină un raspuns? 1013. Nu-ți acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
poate-i o boală, o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie însumi condiției că șanț Trup de cuvânt și foame de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale căror reverberații dăinuiau peste timp. Mă așezăm pe treptele de piatră ale fântânei arteziene din fața Institutului de Arhitectură, retrăind scenele de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc sigur pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]