763 matches
-
lui Francisco. Moare Juan, cel mai mare fiu al pictorului, care lucra împreună cu tatăl său. În jurul anului 1658, pictorul se stabilește la Madrid, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. În această perioadă pictează numai tablouri de dimensiuni reduse, destinate familiilor aristocrate. Călugării franciscani de la Alcala de Henares, o localitate din apropierea Madridului, îi încredințează comanda realizării unui ciclu de tablouri pentru decorarea mănăstirii. Încetează să mai picteze abia în anul 1663. Pe 27 august 1664, Francisco de Zurbarán moare la Madrid. Mai
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
Brando, James Dean etc.Vreme de câțiva ani a fost în relații romantice cu dansatoarea și cântăreața Lee Baker. În cele din urmă s-a hotărât să devină scriitor. În anul 1958 a cunoscut pe Miranda Baker, fiica unei familii aristocrate creștine, și în 1961 s-a întors cu ea in Israel. Li s-au născut două fetițe. Deoarece, conform cu legile stării civile în vigoare în Israel, care încă mai stabilesc identitatea natională după criteriile dreptului iudaic medieval, în buletin fetele
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
ai Imperiului Otoman. De-a lungul celei mai mari părți a secolului care a urmat, statul elen a căutat să obțină eliberarea grecilor „neizbăviți” din Imperiul Otoman și unirea teritoriilor locuite de ei cu Regatul Greciei ( „Megali Idea” - „Marea Idee”). Aristocrații greci din Fanar nu au mai fost recrutați pentru a fi numiți domnitori în Principatele Dunărene, iar grecii din Turcia au fost priviți, în special de musulmani, ca trădători. Fanrioții au încetat să mai ocupe funcții importante în administrația otomană
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
care are puteri telepatice și poate trimite altora gânduri, dar nu le poate recepționa. El o șantajează pe Robin să îl ajute, dar atacul său asupra navei "Vorga" eșuează și el este capturat de forțele de securitate ale lui Presteign, aristocratul aflat la conducerea corporației Presteign, proprietarea navei "Vorga". Ei îl interoghează legat de "Nomad", dar Foyle refuză să răspundă, ceea ce determină aruncarea lui în Abisul Martel, un complex de peșteri subterane din Munții Pirinei. Acestea sunt folosite pe post de
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
activitatea pentru o perioadă. Îl determină pe Ashley să vină în Atlanta ca să preia conducerea gaterului și totodată pentru a-l avea din nou aproape de ea. La insistența lui Melanie, Ashley accepta. Melanie devine în curând arbitrul și sufletul societății aristocrate din Atlanta iar Scarlett da naștere unei fetițe căreia îi pune numele Ella Lorena, în amintirea mamei sale. În Georgia este decretată legea marțială din cauza numeroaselor atacuri și crime comise în haosul lăsat de război și în plin proces de
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
Serghei Timofeevici Aksakov (n. 20 septembrie 1791 - d. 30 aprilie 1859) a fost prozator rus, exponent al "școlii naturale". S-a născut într-o familie aristocrată. Și-a petrecut copilăria în cadrul proprietății familiale, situată în vecinătatea orașului Ufa. Efectuează studiile superioare la Universitatea de la Kazan. După încheierea războiului din 1812 împotriva Franței condusă de Napoleon, unde se remarcă în luptă, se retrage la Nadejdino, aproape de Orenburg
Serghei Aksakov () [Corola-website/Science/315928_a_317257]
-
producător de hârtie Anton Schratt (1804-1883); ea a mai avut doi frați. La vârsta de 6 ani a devenit interesată de teatru. Eforturile părinților ei de a o descuraja, n-au făcut decât s-o ambiționeze. S-a căsătorit cu aristocratul maghiar Nikolaus Kiss de Ittebe în 1879, și a născut un fiu, Anton, în 1880. Schratt și soțul ei s-au separat din motive de incompatibilitate. La vârsta de 18 ani și-a făcut apariția la Hoftheater la Berlin, atingând
Katharina Schratt () [Corola-website/Science/319006_a_320335]
-
organizat în "cnezate de vale". Din secolul al XIV-lea, presiunea regilor Ungariei de a instaura și aici feudalismul după model occidental s-a intensificat prin înnobilarea conducătorilor locali, cărora le-au fost înlocuite titlurile autohtone cu echivalentul din ierarhia aristocrată occidentală. În timp ce unii au acceptat schimbarea, integrându-se în nobilimea Ungariei, alții au opus rezistență și, în final, au trecut munții spre regatul Poloniei, unde, remarcându-se prin fapte de arme, au primit ranguri nobiliare și latifundii, o parte s-
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
orașe ale Galiei. În anul 451, orașul este jefuit de hunii lui Attila. La începutul Evului Mediu, Metz a fost capitala regatului Austrasia. La Metz se naște dinastia Carolingiană, întemeiată de Pepin cel Scurt în 751, descendent a două familii aristocrate austrasiene, Arnoul, familia unor episcopi de Metz, și Pepin de Landen. Deși sub Carolingieni Metz nu este capitală, Carol cel Mare a fost în mod constant prezent în regiune, pe care a protejat-o și favorizat-o. Metz se numară
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” ("Realpolitik"), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („"der Eiserne Kanzler"”). Fiind un mare latifundiar aristocrat („"Junker"”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și atinge
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
tatăl său era deja ofițer în retragere. Mamei lui, burgheză înnobilată, nu-i plăcea deloc viața la țară și îi lipsea viața culturală din saloanele berlineze. De la 7 la 14 ani, Otto este la Berlin în școli frecventate de copii aristocrați. Mama sa, apoi tatăl său l-au urmat în capitală. „Un copil vesel!” spunea profesorul care l-a ajutat să învețe destul de bine latina, greaca, franceza și engleza. Între 14 și 21 de ani își finalizează studiile: mai întâi bacalaureatul
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
sale Wilhelmina ca regină a Olandei, iar Beatrix a devenit moștenitoare prezumptivă a tronului Olandei la vârsta de zece ani. Apariția ei pe scena politică a fost aproape imediat marcată de controverse. În 1965, prințesa Beatrix s-a logodit cu aristocratul german Claus von Amsberg, un diplomat al Ministerului German de Externe. Căsătoria lor a provocat un protest masiv în timpul nunții la Amsterdam la 10 martie 1966. Prințul Claus a servit în Tineretul lui Hitler și în Wehrmacht și a fost
Beatrix a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/296833_a_298162]
-
uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: În particular, termenul de "inamic al muncitorilor" a fost definit în Articolul 58 (Codul penal al RSSFR). În diferite momente, aceste calificative au fost aplicate, în particular, Casei Imperiale, aristocraților, burgheziei, clericilor, intelectualității, întreprinzătorilor particulari, culacilor, monarhiștilor, menșevicilor, socialist-revoluționarilor, Bundiștilor, sioniștilor, troțkiștilor, buhariniștilor, veteranilor bolșevici, armatei și poliției, emigranților, imigranților, sabotorilor, diversioniștilor (вредители, "vrediteli"), "paraziților sociali" (тунеядцы, "tuneiadțî"), "Kavezhediștilor" (oameni care au administrat sau au lucrat pentru KVZhD (Căile Ferate
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Cezar, deși cu descendență patricienă, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Cezar, deși, în generația tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei. Mătușa paternă, Iulia, s-a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Cezar, deși cu descendență patricienă, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Cezar, deși, în generația tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei. Mătușa paternă, Iulia, s-a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
in his Humor) de Ben Johnson. Shakespeare devine actor, scriitor și apoi coproprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de "Oamenii lordului Chamberlain" - compania și-a luat numele, ca și altele din acea perioadă, după numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscută pentru ca, după moartea reginei Elisabeta I și încoronarea lui James I (1603), noul monarh să adopte trupa, care a fost cunoscută sub numele "Oamenii regelui". Diverse documente ale unor chestiuni legale și ale unor tranzacții dovedesc
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
Caragiale și al Mariei Constantinescu. În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie. În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați. În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea "Remember" la revista Viața Românească. Din 1916 începe să lucreze la "Craii de Curtea-Veche" pe care o finalizează în 1928. Cartea apare
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și Antile, este de fapt portretul în tonuri fantastice al unui tânăr aristocrat englez, Sir Aubrey de Vere, efeminat, care umblă noaptea prin Tiergarten, îmbrăcat ca femeie, sau foarte fardat și într-un extravagant frac albastru, în amândouă ipostazele recognocibil prin șapte inele cu șapte safire de Ceylon. Numele eroului poartă gândul întâi
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
Claus Philipp Maria Justinian Schenk Graf von Stauffenberg (n. 15 noiembrie 1907, Jettingen-Scheppach, Bavaria - d. 21 iulie 1944, Berlin) a fost un ofițer german, de origine aristocrată , care în timpul celui de al Doilea Război Mondial a participat la organizarea și executarea atentatului eșuat din 20 iulie 1944 ce viza eliminarea dictatorului Germaniei Naziste, Adolf Hitler. La început el a fost un simpatizant al regimului autoritar nazist, ulterior
Claus von Stauffenberg () [Corola-website/Science/317581_a_318910]
-
viața; cele mai multe din rudele sale au fost executate de bolșevici, inclusiv tatăl său, mătușa sa Elisabeta și fratele său vitreg Vladimir Paley. Dmitri a scăpat cu ajutorul britanicilor via Teheran și Bombay spre Londra. Sora lui Dmitri Pavlovici, Maria, ca mulți aristocrați ruși în exil, a găsit o nișă pentru ea în industria modei din Paris. A înființat o firmă numită "Kitmir" specializată în broderie și șirag de mărgele și paiete și a lucrat mult pentru Chanel. În acest fel Dmitri a
Marele Duce Dimitri Pavlovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317706_a_319035]
-
continuat. Totuși, Cristina dorea pacea cu orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück. În 1649, cu ajutorul unchiului ei
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
vișlelor) etc. Paznicii de câini și copoierii contelui István Thököly, în anul 1666, vânau în jurul localității Késmárk (Kežmarok (astăzi Slovacia) cu ogari, vișle și copoi. Principele transilvănean, Mihály Apafi I, avea 54 de vișle, 83 de copoi, 125 de ogari; aristocratul József Bornemissza, în secolul al 18-lea, avea 80 de copoi și 25 de ogari. Mare vânător, scriitor și crescător de copoi a fost contele ardelean Sándor Újfalvi (1792 - 1866). O pictură cu scenă de vânătoare, realizată de artistul plastic
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
nu noroc, ci curaj și perseverență»" ("pas la chance, c'est courage et perseverance"). s-a născut la 5 mai 1892 la Londra ca al patrulea copil al medicului Archibald Garrod de la spitalul St.Bartholomew, fiu al unei vechi familii aristocrate, cunoscut, între altele, pentru investigațiile sale din domeniul unor boli genetice (alkaptonuria etc) și considerat unul din fondatorii geneticii biochimice. Bunicul patern, Sir Alfred Baring Garrod (1819-1907), a fost, între altele, o autoritate în domeniul bolilor reumatice și unul din
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
singură, ci alături de majordomul ei, Edgar și patru pisici, Ducesa și puii ei, Toulouse, Mărie, si Bizoul. Pisicile sunt totul pentru ea și o fac să nu se simtă singură, de aceea sunt răsfățate, trăiesc bine și sunt numite pisicile aristocrate. Ele nu musca, nu zgârie, au maniere încântătoare, stau la mângâiat, sunt fermecătoare și au onoarea nepătata. Mulți motani îi fac curte Ducesei, fermecătoarea pisică cu ochi de safir. Aceasta își învăța puii să fie eleganți că ea, să știe
Pisicile aristocrate () [Corola-website/Science/315005_a_316334]
-
maniere încântătoare, stau la mângâiat, sunt fermecătoare și au onoarea nepătata. Mulți motani îi fac curte Ducesei, fermecătoarea pisică cu ochi de safir. Aceasta își învăța puii să fie eleganți că ea, să știe să se poarte deoarece sunt pisici aristocrate. Adelaide își cheamă avocatul, care este senil și are o vârstă înaintată, Georges Hautecort pentru a-și întocmi testamentul. Majordomnul Edgar, ascultă ceea ce aceștia vorbesc și își calcă hainele. Adelaide are de gand să-și dea conacul, vila de la țară
Pisicile aristocrate () [Corola-website/Science/315005_a_316334]