1,567 matches
-
sunt întotdeauna numeroase; cine o cunoaște pe una nu îl ignoră niciodată complet pe celălalt. [...] Dacă vreți să judecați dinainte literatura unui popor care se îndreaptă către democrație, studiați-i teatrul. [...] Piesele de teatru formează, de altfel, chiar la popoarele aristocratice, partea cea mai democratică a literaturii. [...] Nu trebuie să ai nici pregătire, nici studii pentru a o resimți. Gustul și tendințele firești ale popoarelor democratice în materie de literatură se vor manifesta mai întâi în teatru [...]. Teatrul pune în evidență
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a existat și există în aproape fiecare om, în fiecare societate, cu anumite elemente de ființare în diferite epoci. Liszt, Richard Wagner, Marcel Proust au fost mari snobi. Snobismul francez este greu de mascat, din cauza pornirii puternice spre cunoașterea elementului aristocratic. Snobismul englez este mai rigid și în direcția menținerii diferențelor între nobil și gentleman. Gustul este o trăsătură distinctă a indivizilor în legătură cu posibilitatea de a aprecia calitățile estetice. Unele persoane îl au, altora le lipsește. Bunul gust exprimă o judecată
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
din perspectiva modelului lui Latour, câteva reflecții asupra comunității științifice care se ocupă de violența în școală. Trebuie subliniat faptul că modelul aplicat aici se bazează pe certitudinea că meseria de cercetător nu este exercitată într-un turn de fildeș aristocratic și rezervat pentru totdeauna celor făcuți să fie cercetători. Ea nu poate fi izolată de condițiile strategice care-i permit exercitarea: fără acestea, n-ar mai dispune de credite, de colegi, de mobilizarea lumii. Nu există o comunitate științifică în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ci de idealism, care era la rîndul său o reacție împotriva practicilor diplomatice din secolul al XIX-lea. Primul război mondial a însemnat prăbușirea concertului european, care se baza pe o politică a balanței de putere, condusă de o diplomație aristocratică. Amploarea distrugerilor și a crimelor din timpul primului război mondial, precum și folosirea fără scrupule a armelor de ucidere în masă (gaz) au determinat regîndirea din temelii a rolului diplomației, dar și a războiului și a cauzelor sale generale. Pe plan
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
despre puterea națională. Dar apariția societăților de masă (și a armatelor de masă) lărgește semnificația puterii naționale. Locul din ce în ce mai important al suveranității populare a făcut ca simpla referire la elite politice în loc de state, care fusese posibilă într-un context politic aristocratic, să nu mai fie acum convingătoare. Conceperea unui actor național unitar rămîne o mare problemă pentru orice teorie realistă care se bazează pe natura umană. Morgenthau a mai oferit o soluție. El a discutat fenomenul naționalismului, care a acoperit prăpastia
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
universalizare a impulsurilor naționaliste, sau "universalismul naționalist", cum îl numește el, a devenit cel mai mare pericol al politicii mondiale din secolul al XX-lea, din momentul în care a reușit să submineze forța moderatoare a normelor împărtășite de "Internaționala aristocratică" (pentru cele două concepte, vezi Morgenthau 1948: 184 și urm.). PUTERE NAȚIONALĂ ȘI MECANISME ALE ORDINII INTERNAȚIONALE Echilibrul internațional este caracterizat de lupta pentru putere, care îi pune față în față pe cei care vor să păstreze distribuția actuală a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu poate fi evitată. Însă, pentru a evita tragedii majore într-o eră a naționalismului universalist, pentru a face balanța puterii să funcționeze, exercitînd o serie de constrîngeri asupra războiului, aranjamentele normative sau instituțiile trebuie să înlocuiască codul de conduită aristocratic în declin. Cu tot accentul său analitic asupra inevitabilei lupte pentru putere și a balanței necesare a puterii, Morgenthau, deși atît de preocupat de politica practică, a rezervat un rol semnificativ controlului public și normelor; acestea repre-zintă acea forță culturală
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistem de balanță a puterii să funcționeze ca mecanism de menținere a păcii. Dacă politica internațională a fost democratizată, elitele noii politici externe trebuie să învețe rolurile care le sînt impuse. Dacă nimeni nu se mai poate baza pe tradiția aristocratică, observatorul luminat trebuie să convingă aceste elite, să promoveze o politică externă care să reflecte și să reproducă cultura diplomatică tradițională. Se creează astfel o tensiune între înclinația analitică a lui Morgenthau și preocuparea sa pentru politică, tensiune care se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
autoritare sau totalitare, consolidează autoritatea centrală și pot mobiliza o putere fără precedent pînă acum. Dar ele au devenit, pe de altă parte, prizoniere ale unei "nevoi interne de succes permanent" (Kissinger 1969: 46), lăsînd deoparte posibila generozitate a diplomației aristocratice. Aceasta se leagă de o altă schimbare epocală, care amenință să pericliteze ordinea legitimă. Secolul al XX-lea este, ca să folosim o expresie a lui Bracher, o "eră a ideologiilor" (Bracher 1982). Ideologiile furnizează identitate și scopuri națiunilor, și politicii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sale adoptive că această viziune asupra lumii nu este doar neajutorată în fața dezastrului pe care l-a cu-noscut lumea la jumătatea acestui secol, ci o astfel de naivitate este chiar responsabilă pentru acest dezastru. Perspectiva sa îmbină viziunea diplomației europene aristocratice cu noile provocări apărute, cum ar fi faptul că societățile au devenit mai bine integrate și mobilizate, iar legitimitatea și suveranitatea internă s-au văzut din ce în ce mai mult condiționate de un larg consens popular. Pentru el, trecerea la societatea de masă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de masă a crescut nivelul violenței inerente politicii internaționale. Disciplina relațiilor internaționale trebuia să fie suportul academic pentru difuzarea cunoștințelor practice împărtășite de fostul Concert European. Deși cultura diplomatică nu mai putea fi continuată de o elită transnațională și adesea aristocratică, știința era pregătită să ajute noile elite să dea piept cu natura politicii internaționale, așa cum o concepeau realiștii. Acesta este punctul în care evoluția realismului, a politicii externe americane și a disciplinei relațiilor internaționale au devenit inextricabil legate. Pentru a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
continuat până în ziua de astăzi) însemna că exista deja o anumită doză de standardizare. În același timp parlamentele provinciale încercau să-și mențină autonomia față de Paris și deseori opuneau rezistență decretelor date de rege. Mai mult, erau mai degrabă instituții aristocratice care înglobau numeroasele hotărâri elaborate de nobilimea franceză începând cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de robe.10 Astfel aceste parlamente erau departe de a fi adunări democratice în accepțiunea modernă a ceea ce înseamnă parlament în ziua de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale vremii, atmosfera acestora reflectându-se adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a unui evreu, care descoperă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
657 Ibidem, p. 57. 658 Ibidem. 659 Ibidem. 660 Ibidem. 661 Ibidem, p. 59. 662 Ibidem, p. 60. 663 Ibidem. 182 numai, doar să vrea.”664 Nu doar nașterea aleasă, ci mai curând noblețea firii o înscriau într-o elită aristocratică. Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la adresa pretențiilor nobilelor păsări și o lipsă de înțelegere față de păsările din poziții inferioare. 672 și chiar dacă finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale vremii, atmosfera acestora reflectându-se adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a unui evreu, care descoperă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
657 Ibidem, p. 57. 658 Ibidem. 659 Ibidem. 660 Ibidem. 661 Ibidem, p. 59. 662 Ibidem, p. 60. 663 Ibidem. 182 numai, doar să vrea.”664 Nu doar nașterea aleasă, ci mai curând noblețea firii o înscriau într-o elită aristocratică. Pe această donna angelicata, cavalerul decide să și-o ridice la rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la adresa pretențiilor nobilelor păsări și o lipsă de înțelegere față de păsările din poziții inferioare. 672 și chiar dacă finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]