776 matches
-
In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba. Despre satul Musculești se știe că purta numele de Sărăcinești și tocmai în sec.XIX a luat numele de Musculești după numele proprietarului Moscu. Din jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaș cu data de 17 iulie 1707 se vede că a reclamat caimacanului Craiovei pe "Dragu fiul lui loan Turcu, Barbu Margineanu, Gh. Albeanu și Mirciu Dolcu cu cetașii lor din Sărăcinești pe popa Grigore si alții din Purcari că i-
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
împovărându-i cu lucrări pe care nu erau chemați a le aplica mai niciodată, iar pe de altă parte unele materii nu se puteau preda într-un mod așa de complex după cum ar fi trebuit pentru ofițerii ce se destinau armamentelor speciale de artilerie și geniu, astfel că acești ofițeri, la ieșirea lor din școală, neposedând îndestul toate acele materii indispensabile astăzi unor ofițeri de artilerie și geniu, erau nevoiți a se duce în mare număr prin școlile din străinătate pentru
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
lăutarului Simu Luca. Urmează școala primară în localitate, avându-l profesor pe unul din cei doi preoți, colaborator la „Foaia Diecezană” din Caransebeș, iar apoi liceul din Caransebeș, avându-i colegi de școală pe Constantin Daicoviciu, Ioan Goanță și Matei Armaș (care au devenit academicieni, protopopi și profesori). În ultimul an de liceu cântă în orchestră simfonică din Caransebeș, înființată de profesorul de muzică Franz Stebla. În anul 1915 termină liceul și se pregătește pentru a urma medicina la Budapesta sau
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
condusă de Ștefan Csaky, unul dintre liderii grupării nobiliare care dorea răsturnarea situației politice din Transilvania. Novac va fi condamnat la moarte împreună cu preotul Saski. Ulterior aceeași soartă o vor avea și alți oameni ai lui Mihai Viteazul: Ioan Szelestey, armașul Sava și un soldat al său, un grec "inima și sufletul lui Mihai Vodă", care a fost prins la Bistrița și adus la Cluj în 21 iulie 1601. Pe 5 februarie 1601, ora 10 a.m. Baba Novac și preotul Saski
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
siguranța persoanelor, paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate capilor oștirii. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor, pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor, bănișorilor, aprozilor, etc.. După încheierea războiului ruso-turc (aprilie 1828-septembrie 1829), prin semnarea la 14 septembrie 1829 a Tratatului de pace la Adrianopol, a fost înlăturat monopolul otoman asupra comerțului Principatelor dunărene și s-a instaurat protectoratul rus asupra Moldovei
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
mănăstirii ajung pana pe malul sudic al Colentinei. Biserica Mărcuța poarta hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și a fost construită de către marele logofăt Dan între anii 1586-1587 în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea și tablouri ce îl reprezintă pe armașul Marcu. De-a lungul timpului Biserica Mărcuța este restaurată de
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea și tablouri ce îl reprezintă pe armașul Marcu. De-a lungul timpului Biserica Mărcuța este restaurată de mai multe ori, renovată între anii 1632-1654, 1678-1688 și 1966-1967. Cu un perfect amplasament strategic, într-o zona mlăștinoasă lângă Lacul Fundeni, Mănăstirea Mărcuța, cu trei rânduri de porți, cu
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
scurt. Zugravii etapei brâncovenești au fost Preda și Ianache, atestați anterior la bolnița Mănăstirii Hurezi și la biserica mare a Mănăstirii Cozia. Tabloul votiv pictat în pronaos, îi reprezintă pe Matei Basarab și Doamna Elina, pe străbunicii voievodului: Datco, mare armaș din Izvorani și Brânncoveni, înrudit cu Craioveștii, și soția sa, Calea din Brâcoveni; urmează și apoi părinții săi, vornicul Danciu, strănepot al Margăi, sora lui Neagoie Basarab, și Preda Craiovescu, mare ban, cu boierul Vâlsan, copil fiind, și Stanca din
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
mult Franța să nu se dezarmeze. Conferința Mondială a Dezarmării a fost susținută de Societatea Națiunilor la Geneva în 1932, la care au participat 60 de state. La începutul conferinței, a fost propus un moratoriu de un an asupra extinderii armamentelor iar apoi prelungit cu câteva luni. Comisia de Dezarmare obținuse, inițial, acordul Franței, Italiei, Japoniei și a Marii Britanii de a-și reduce flotele marine. Pactul Kellogg-Briand emis de comisie în 1928, nu reușise să scoată războiul în afara legii. În cele
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
cu tătarii. (Sever Zotta, "Neamul Cantemireștilor", ref.4 în secțiunea Note). Cariera militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întâi vornic de Bârlad (1664-1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)” Rangul de mare clucer era o dregătorie mică ce nu da dreptul la șederea în divan. De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, el cumpără de la răzeși părți din nouă sate
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
istorică. Pe lîngă mărturia asupra prigoanei antiarmene, el conține dovada existenței bisericilor armenești din Siret, Vaslui, Hotin și Roman în anul 1551. Iată și un fragment revelator din Jelania lui Minas Tokhateți: Iarăși a scos altă poruncă,/ În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile le-au sigilat,/ Au chemat pe preoți și șoltuzi/ Și cu silă i-au botezat,/ I-au scos din credința Luminătorului/ Și aspru a poruncit/ Ca orice armean
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
israeliano-arabe), amplificarea cursei înarmărilor nucleare (SUA deținea bomba atomică din 1945, Uniunea Sovietică din 1949). În evoluția relațiilor internaționale postbelice perioadele de tensiune au alternat cu cele de destindere: semnarea unor tratate de neproliferare a armelor nucleare (1962), a limitării armamentelor (SALT I, 1972) și asigurarea securității în Europa. În acest context Actul Final adoptat de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki (1975) a reafirmat necesitatea respectării egalității, suveranității și independenței naționale, respectarea drepturilor omului. Limitele destinderii s-
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
zacă trei luni în pat. "Viața românească" îi sare în ajutor plătindu-i o mie de lei pentru o nuvelă care nu a mai apărut. În 1920 scrie prima versiune a volumului de memorii "Întemnițările mele", romanul "Cel din urmă armaș" și un nou volum de povești. Colaborează la "Umanitatea", gazetă condusă de C. Costa-Foru, la "Adevărul literar și artistic" și "Viața românească". În cele două din urmă reviste începe să-și scrie "Amintirile" despre Eminescu, Maiorescu, Caragiale și Coșbuc și
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
cele două din urmă reviste începe să-și scrie "Amintirile" despre Eminescu, Maiorescu, Caragiale și Coșbuc și fragmente din "Închisorile mele" și "Lumea prin care am trecut". În anul 1923 i se publică volumul "Amintiri" și romanul "Cel din urmă armaș" la editura „Cultura națională”. În ultimii doi ani din viață a scris romanul " Din păcat în păcat", rămas needitat. Obosit și bolnav, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa care trăia la Panciu, într-un ținut de vii care
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
moșia lui, iar Fira moare din pricina remușcărilor. Dinu, tutorele familiei după moartea fierarului, pierde bruma de avere pe care o agonisise într-un proces cu Vlaicu, arendașul moșiei lui Văleanu, și se retrage în satul lui. Romanul "Cel din urmă armaș" prezintă povestea unui fiu de boieri, cu studii în străinătate, care-și toacă toată averea și se sinucide, iar romanul " Din păcat în păcat" prezintă povestea unui bucovinean venit la Iași care nu se poate adapta societății ieșene și ajuns
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
la un eveniment tradițional unic, o manifestare fastuoasă cu elemente de mit, ritualuri precreștine, dar și ceremonial creștin, toate fiind specifice gândirii mitico-religioase a românilor. În dimineața sărbătorii junii se adună la casele serjilor. Apoi se merge la stegar, sutas, armașul mic, armașul mare, ultimul la care ajung fiind vătaful. În jurul orei 11 cele șapte grupuri de juni se îndreaptă spre Piața Prundului (azi Unirii) din fața Bisericii Sfântul Nicolae. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită și devenită tradițională: mai
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
eveniment tradițional unic, o manifestare fastuoasă cu elemente de mit, ritualuri precreștine, dar și ceremonial creștin, toate fiind specifice gândirii mitico-religioase a românilor. În dimineața sărbătorii junii se adună la casele serjilor. Apoi se merge la stegar, sutas, armașul mic, armașul mare, ultimul la care ajung fiind vătaful. În jurul orei 11 cele șapte grupuri de juni se îndreaptă spre Piața Prundului (azi Unirii) din fața Bisericii Sfântul Nicolae. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită și devenită tradițională: mai întâi Junii
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
după o ordine bine stabilită și devenită tradițională: mai întâi Junii Tineri, urmați de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori și Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armași. Vătaful poartă lenta roșie pe piept, iar armașii mare și mic, galbenă și albastră, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troița Căpitanului Ilie Birt, unde cântă „Hristos a
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
mai întâi Junii Tineri, urmați de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori și Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armași. Vătaful poartă lenta roșie pe piept, iar armașii mare și mic, galbenă și albastră, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troița Căpitanului Ilie Birt, unde cântă „Hristos a înviat!”, fiecare grup în parte, apoi coboară pe
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
notă în plus a autohtoniei obiceiului, infirmând teoriile care susțin originea sud-dunăreană a lui. Pentru ieșirea călări la Pietrele lui Solomon, în trecut junii purtau doar „laibărul” fără „spențere”, indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi. Cei trei conducători, (vătaful, armașul mare și armașul mic) se deosebesc de restul companiei prin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
a autohtoniei obiceiului, infirmând teoriile care susțin originea sud-dunăreană a lui. Pentru ieșirea călări la Pietrele lui Solomon, în trecut junii purtau doar „laibărul” fără „spențere”, indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi. Cei trei conducători, (vătaful, armașul mare și armașul mic) se deosebesc de restul companiei prin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi. Cei trei conducători, (vătaful, armașul mare și armașul mic) se deosebesc de restul companiei prin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
astăzi. Cei trei conducători, (vătaful, armașul mare și armașul mic) se deosebesc de restul companiei prin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roșie, două galbene pentru armașul mare și una albastră pentru armașul mic și poartă panglici late în „bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roșie, respectiv galbenă și albastră pentru armași. La încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în căptușeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecționat în anul 1977, odată cu împlinirea
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]