4,701 matches
-
a îmbolnăvit și a murit „de oftică” (din ngr. ohtikas = „ftizie”), adică „i s-au dus zilele în fum”, scrie ironic Vasile Alecsandri (Kera Nastasia, 1865) (214, p. 108). în 1844, Alecsandri descrie Iașiul multietnic, în care orientalii (turci, greci, armeni) sunt promotorii fumatului. În „cafineaua grecească”, „plină de fesuri mari, de fustanele”, „felegenele de cafe, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate”, iar „fumul de tiutiun domnește în toată nourimea sa”. Alături, pe uliță, se află o „tiutiungerie arminească”. Ea este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cusute cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar și prin colțuri stau grămezi de ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orientală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă și mai ales figura caracteristică a armeanului ce trage necontenit ciubuc pe pragul ușii îi dau un aer străin din care un zugrav ar putea face un tablou foarte original... (124, p. 83). Alecsandri uită să menționeze și „tiutiungeriile jidovești”. În 1851, în catagrafia locuitorilor evrei din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în otelul actual intitulat "Romînia" espresia etnologică e prea mult deconsiderată în favorul espresiei geografice, fie aceasta locuită de orișicine. Aceasta e atât de adevărat pentru trecut încît pururea se deosibea rasa pământeană de rasele străine, din care unele (bunăoară armenii) erau mai vechi în țară decât românii înșiși. Nu doar că românii ar fi fost vreodată netoleranți. Dar ceea ce voiau să păstreze aci era caracterul lor național, esprimat în limbă, în datini, în legi. Ni se pare deci că, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
principiile politice sunt o simplă marfă, când albă când roșie, după plac și după darea de mână a cumpărătorului. Iată dar ceea ce combatem în pretinșii români și e foarte indiferent daca cel ce anunță acest adevăr e bulgar sau turc, armean sau arnăut. Ce vă pasă cine trage clopotul, dacă acest clopot sună adevărul. [8 august 1882] ["DE MAI MULTE ORI AM OBSERVAT... "] De mai multe ori am observat tendința foilor grecești de-a tăgădui existența până și a acelor resturi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
schimba. Așadar, tot ce scornește despre originea mea sunt pure minciuni, iscodite de-o fantazie bolnăvicioasă, precum și trebuie s-o aibă un redactor al "Pseudo-Romînului". Singura invenție pe seama mea, neadevărată dar având o umbră de probabilitate, e că aș fi armean de origine, un lucru care nu m-ar supăra deloc, de vreme ce armenii sunt mai vechi în țara noastră decât chiar Dragoș al Maramureșului. Dar chiar această supoziție e gratuită; și se bazează. pe faptul că sunt originar din Botoșani, [în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de-o fantazie bolnăvicioasă, precum și trebuie s-o aibă un redactor al "Pseudo-Romînului". Singura invenție pe seama mea, neadevărată dar având o umbră de probabilitate, e că aș fi armean de origine, un lucru care nu m-ar supăra deloc, de vreme ce armenii sunt mai vechi în țara noastră decât chiar Dragoș al Maramureșului. Dar chiar această supoziție e gratuită; și se bazează. pe faptul că sunt originar din Botoșani, [în care] colonia armeană e din secolul al treisprezecelea. ["MI-AM ADUS APOI
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un lucru care nu m-ar supăra deloc, de vreme ce armenii sunt mai vechi în țara noastră decât chiar Dragoș al Maramureșului. Dar chiar această supoziție e gratuită; și se bazează. pe faptul că sunt originar din Botoșani, [în care] colonia armeană e din secolul al treisprezecelea. ["MI-AM ADUS APOI AMINTE... "] 2264 Mi-am adus apoi aminte de suplantarea romanilor în Bizanț de către greci și de mizeria morală și intelectuală care s-a încuibat acolo timp de-o mie de ani
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Chiril și repetă că trebuie să fim cum nu se poate mai prudenți atunci cînd vorbim de uniunea "ipostatică". Ea este de fapt rezultatul unității de organizare și de direcționare a Bisericii catolice. Cvasitotalitatea Bisericilor creștine ale Orientului (siriană, uniată, armeană, maronită, coptă etc.) rămîn "separate" din cauză că refuză acceptarea deciziilor luate la sinodul din 451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cred să mai fie vreo altă țară de mărimea Moldovei, spunea Cantemir, în care să întâlnești neamuri atât de multe și atât de deosebite. Afară de moldoveni (...), mai locuiesc în Moldova și greci, albanezi, sârbi, bulgari, leși, cazaci, ruși, unguri, nemți, armeni, evrei și țiganii cei cu mulți copii" (1967: 198). Această diversitate marca de multă vreme spațiul românesc și era responsabilă de diversitatea elementelor genetice ale neamului nostru. De altfel, Drăghicescu arăta că doar SUA mai seamănă cu noi din punctul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În prezent, în România își desfășoară activitatea 15 culte religioase, recunoscute oficial: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (C.A.), Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Presbiteriană (S.P.), Biserica Unitariană, Biserica Armeană, Cultul Creștin de Rit Vechi, Cultul Musulman, Cultul Mozaic, Cultul Creștin Baptist, Cultul Adventist de Ziua a Șaptea, Cultul Penticostal, Cultul Creștin după Evanghelie (în cadrul căruia funcționează distinct Biserica Evanghelică Română). Lor li se adaugă peste 700 de asociații și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în colaborare cu Dumitru M. Ion); Bojin Pavlovski, Western Australia, postfață Titus Vâjeu, București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Iovan Koteski, Dragoste și moarte, București, 1981; Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion și H. Grămescu); Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Gane
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
IBRĂILEANU, G.[arabet] (23.V.1871, Târgu Frumos - 10.III.1936, București), critic, istoric și teoretician literar, prozator. Este fiul Mariei (n. Marcovici) și al lui Teodor Ibrăileanu, mici comercianți armeni, tatăl fiind apoi administrator de moșie și slujbaș la Roman. Pentru N. Iorga (născut în același an), viitor adversar de idei, I. era, în 1905, „unul de la Brăila, care iscălește Ibrăileanu”. La cinci ani, orfan de mamă, băiatul se afla
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice (Aurelia Felea, Mihai Felea) 53 PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI Cauze ale părăsirii Moldovei de către armeni la sfârșitul secolului XVII (Marius Chelcu) 73 Implicații românești ale bătăliei de la Poltava (Veniamin Ciobanu) 83 „România“ anilor 1854-1856: mărturii străine adnotate (Dumitru Vitcu) 93 CUVINTE, SLOVE, ZUGRĂVELI Elite și societate în Moldova la jumătatea secolului XVII. Precizări metodologice (Cătălina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
apusene transportate de ei într-un sens și în celălalt. Cele două țări au fost integrate masiv în circuitele comerțului internațional ai cărui agenți principali au fost, dinspre Marea Neagră, italienii, în primul rând genovezii, iar dinspre Polonia și Transilvania, germanii, armenii și diverși negustori de alte proveniențe. Nicicând în trecut și nicicând după aceea, până în a doua jumătate a secolului XIX, lumea românească nu a fost mai temeinic atrasă decât atunci în sfera influențelor occidentale, contrapondere la covârșitoarea influență exercitată, direct
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât pe cel străin, dar chiar râuri străine ar întoarce, dac-ar putea, în țara lui“48. • Koz’ma Pražskij, Cešskaja hronika..., p. 60-61. • Ibidem, p. 33-34. • Ibidem, p. 133. PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI CAUZE ALE PĂRĂSIRII MOLDOVEI DE CĂTRE ARMENI LA SFÂRȘITUL SECOLULUI XVII Marius Chelcu Creatori ai unei culturi, constituite în jurul bisericii proprii, armenii s-au dovedit greu de asimilat de către cei în preajma cărora s-au așezat de-a lungul vremii. Datele catastrofelor și persecuțiilor le punctează trecutul, desemnând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui“48. • Koz’ma Pražskij, Cešskaja hronika..., p. 60-61. • Ibidem, p. 33-34. • Ibidem, p. 133. PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI CAUZE ALE PĂRĂSIRII MOLDOVEI DE CĂTRE ARMENI LA SFÂRȘITUL SECOLULUI XVII Marius Chelcu Creatori ai unei culturi, constituite în jurul bisericii proprii, armenii s-au dovedit greu de asimilat de către cei în preajma cărora s-au așezat de-a lungul vremii. Datele catastrofelor și persecuțiilor le punctează trecutul, desemnând atât sfârșitul, cât și începutul unor noi experiențe pe cărări tot mai îndepărtate de leagănul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asimilat de către cei în preajma cărora s-au așezat de-a lungul vremii. Datele catastrofelor și persecuțiilor le punctează trecutul, desemnând atât sfârșitul, cât și începutul unor noi experiențe pe cărări tot mai îndepărtate de leagănul civilizației lor. Nici din cronica armenilor pribegiți de timpuriu în spațiul locuit de români nu lipsesc astfel de momente. Între acestea anul 1672 a devenit unul de referință statornicindu-se ca o piatră de hotar pentru începuturile comunităților armenești din Transilvania. Precizia datei și suprapunerea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
referință statornicindu-se ca o piatră de hotar pentru începuturile comunităților armenești din Transilvania. Precizia datei și suprapunerea ei cu un episod memorabil din istoria Țării Moldovei a făcut ca analiza contextului în care s-a petrecut emigrarea unora dintre armenii de la răsărit de Carpați să fie însoțită de interpretări eronate și exagerări. Lipsa unui studiu consacrat circumstanțelor care i-au silit pe aceia să părăsească Moldova în a doua jumătate a veacului XVII a condus la perpetuarea consemnării anului menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe aceia să părăsească Moldova în a doua jumătate a veacului XVII a condus la perpetuarea consemnării anului menționat ca decisiv în acest proces și aceasta în ciuda enunțării unor ipoteze verosimile - e drept în cadrul unor cercetări privitoare la istoria trecutului armenilor în general sau în lucrări de demografie istorică. Întâietatea notării sub această dată a trecerii armenilor prin pasurile Carpaților și schițarea contextului în care a avut loc acea strămutare a aparținut iezuitului Bzenszki Rudolf. Lucrarea sa Syllogimaea Transilvaniae Ecleziae per
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
consemnării anului menționat ca decisiv în acest proces și aceasta în ciuda enunțării unor ipoteze verosimile - e drept în cadrul unor cercetări privitoare la istoria trecutului armenilor în general sau în lucrări de demografie istorică. Întâietatea notării sub această dată a trecerii armenilor prin pasurile Carpaților și schițarea contextului în care a avut loc acea strămutare a aparținut iezuitului Bzenszki Rudolf. Lucrarea sa Syllogimaea Transilvaniae Ecleziae per historiophilum anagnoston, scrisă în 1699 și păstrată în biblioteca din Alba Iulia, cuprinde un capitol intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
capitol intitulat De Armenis e Moldavia in Transilvaniam migrandibus 1. Notarea evenimentelor la scurt timp după desfășurarea lor a conferit credibilitate informațiilor, fiind ulterior utilizate ca sursă pentru evocarea momentului. La începutul secolului XIX secuii, deranjați de concurența economică a armenilor, îi numeau pe aceștia „intruși fără proprietate asimilați jelerilor“ fiindcă, spuneau ei, abia „în 1672, după trei ani de peregrinări prin munți, au fost primiți din mila glorioșilor noștri înaintași în acest ținut“2. Această referire este identică • Nicolae Gazdovits
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
numeau pe aceștia „intruși fără proprietate asimilați jelerilor“ fiindcă, spuneau ei, abia „în 1672, după trei ani de peregrinări prin munți, au fost primiți din mila glorioșilor noștri înaintași în acest ținut“2. Această referire este identică • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania. De la începuturi până la 1900, București, Editura Ararat, 1996, p. 79. • Judit Pál, Imaginea celuilalt și imaginea de sine la un grup etnic din Transilvania, armenii, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane“, Sibiu, III, 1996, p. 92. cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noștri înaintași în acest ținut“2. Această referire este identică • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania. De la începuturi până la 1900, București, Editura Ararat, 1996, p. 79. • Judit Pál, Imaginea celuilalt și imaginea de sine la un grup etnic din Transilvania, armenii, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane“, Sibiu, III, 1996, p. 92. cu cea a iezuitului. Coincidența se poate datora atât preluării datei din scrierile istorice care au avut ca sursă notițele călugărului, dar putem bănui și o cunoaștere a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au avut ca sursă notițele călugărului, dar putem bănui și o cunoaștere a trecutului celor cărora secuii, după mai bine de un veac de conviețuire, nu le recunoșteau legitimitatea obținerii unor drepturi. Lupta pentru dobândirea unui statut privilegiat începuse pentru armenii din Transilvania încă de la sfârșitul secolului XVII, iar în memoriile adresate autorităților, în prima jumătate a secolului XVIII, ei au făcut referiri la momentul venirii din Moldova, astfel că trecerea Carpaților, fiind adesea invocată, a rămas în amintirea acestor comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cei care au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam e fontibus authenticis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]