754 matches
-
examen, au fost Înlocuiți cu Apostol Misiu și Dimitrie Papa Sterghiu. Unii dintre elevi Își vor schimba numele, chiar În cursul primului an școlar. Așa, bunăoară, Gheorghe Gumă Își va spune Jac Goma. În septembrie 1865, spre sfârșitul lunii, Școala Aromână din cadrul Mănăstirii Sfinții Apostoli, condusă de părintele Averchie și de savantul latinist Ioan C. Masim (membru, din 1867, al Academiei Române), a putut să deschidă primul an de Învățământ. Numărul elevilor, de la 10, la Început, a crescut, chiar În cursul Întâiului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
22 de ani și era măritată cu aromânul tembel Costa Garofil din localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi, Doamne, de-i greșit acest raționament) oameni care au murit cu zile, atunci printre ei se află sigur această
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiindcă În Închisoare „a inițiat constituirea unei organizații contrarevoluționare” (conform adresei nr. 75436 din 18.10.1990 a Direcției de Secretariat din Ministerul de Interne). În timp ce se afla În domiciliu obligatoriu se căsătorește legal (În 07 octombrie 1963) cu profesoara aromână CHIRAȚA ARĂU, născută În comuna Ghiurghengic din județul Durostor, la 24 septembrie 1934. În 23 Aprilie 1964, În baza unei grațieri generale, Mihai devine liber și se stabilește În orașul Cernavodă, unde nevastă-sa activa ca profesoară. Din iunie 1966
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
favorabil criticii și publiciștii David Alexandru, Romeo Bran, Hristu Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea și Gherasim Rusu Togan. Iată, spre pildă, ce-a scris cunoscutul critic, publicist, poet și romancier Hristu Cândroveanu În numărul 3/1998 al revistei aromâne „Deșteptarea”: „... Recent apărută cartea profesorului M. S. Derdena abordează În Întregul ei probleme de literatură română, Închegând În paginile sale profiluri expresive a peste 20 de personalități ale culturii române. De la cronicarii moldoveni la junimistul Vasile Pogor și de la Eminescu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
despre disidența românească să citească această carte, În care toate figurile de stil sunt lăsate deoparte. Rămân doar faptele goale și atroce. Autorul ei, profesorul Mihai Stere Derdena, predă azi limba română Într-un sat de lângă Piatra-Neamț. Este de origine aromân și viața lui nu-i deloc un roman, este, repet, un coșmar fără capăt”. 2. „Structural, cartea „Mărturisirea unui neînvins” este un «bildungsroman», este romanul unei formații, al unei vieți, al unei credințe ... Un frumos roman de dragoste este cel
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cetatea Tebei cântând din lira sa magică (vezi și legenda întemeierii orașului Messena, în sunetul muzicii, de către Epaminonda ; cf. Pausanias, Călătorie în Grecia, IV, 27, 7) ; sau cu cea a Meșterului Manole care - conform credințe- lor și proverbelor grecești și aromâne - „construiește cu vorbele și dedesubt și deasupra pământului” (62) ; sau cu imaginea lui Isus - din apocriful slav Evanghelia copilăriei, capitolul XIV - care, printr-un blestem, năruie un templu și, tot prin puterea cuvântului său, ridică în locul lui „un edificiu bun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noiembrie 2012 Ultima săptămână. Din cărțile selectate ieri pentru a fi donate bibliotecii moineștene, iată alte câteva autografe: Distinsului Prof. Cornel Galben Stima și aleasa prețuire a autorilor 20.06.2003 Bacău (Justin Tambozi, Nelu Badea - Mihai Viteazul, Editura Cartea Aromână, 2000); Tovarășului Cornel Galben Un cuvânt despre stele pentru un maestru al cuvântului, cu toate urările de bine și... cât mai multe cuvinte apărute. Din partea autorului, Bacău, noiembrie 1986 (Matei Alexescu - Laboratorul astrofizicianului amator, Editura Albatros, 1986); Domnului Cornel Galben
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
blănuri de urs ca să-l ținem la căldură. Erina nu Înțelese nimic, dar Își dădu seama că se vorbește despre niște schimbări. O Întrebă din priviri pe Jovanka. Femeia crescuse Într-un sat din Valea Timocului, unde se vorbea limba aromână, aproape identică cu limba română vorbită la nordul Dunării, În Țara Românească, Moldova și Transilvania. - Spuneam că trebuie să plecăm spre satele de haiduci din Serbia, unde avem ce ne trebuie ca să Îngrijim rănile... - Da... șopti Erina, pierdută. Apoi tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La ce-ar mai fi bun, un astfel de răspuns? Că, oricum, clipa, clipa cea repede, s-a dus. S-a trăit. A intrat În istorie. Chiar, dacă, În partea dureroasă a istoriei locurilor, și a istoriei oamenilor locurilor respective! Aromânul Stație de autobuz. Nu mică, nu mare; de mijloc. Aici se intersectează liniile Huși - Podul Turcului și Vaslui - Brașov. Badea Vasile stă de vorbă cu badea Vasile. Badea Vasile primul este din comuna Bogdănița - Vaslui. Badea Vasile al doilea este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de aromână, vorbită de către iliro-romanii din Serbia și Croația, încă din secolul al X-lea, căci în aromână nu se găsesc concordanțele lingvistice existente între albaneză și daco-română. Această constatare indică faptul că viitorii români se despărțiseră de viitorii "morlahi" (aromâni) la epoca aceea. Pe de altă parte, adăuga el, din mărturia hrisoavelor regilor Ungariei și din cronica rusească a lui Nestor rezultă cu claritate că "românii se aflau în Transilvania încă din secolul al X-lea și al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
9 Păstrându-și rezervele, istoricul francez conchidea fără echivoc: Argumentele de reținut împotriva continuității daco-romane la nordul Dunării sunt următoarele: 1. Dispariția oricărei urme de civilizație sub formă de orașe, drumuri, medalii sau monede, ceramică. 2. Identitatea dintre idiomul (dialectul) aromân și cel daco-român nord-dunărean. 3. Liturghia slavă. 4. Toponimia". Apoi Lot le analizează pe rând: "Să examinăm aceste patru puncte. 1. Dispariția monedelor este o dovadă că a încetat orice fel de comerț între nordul și sudul Dunării. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preistorică. Dealtfel, ea poate fi opera oricărei populații. Nimic în favoarea unei continuități a daco-romanilor, dimpotrivă. Nu se păstrează nimic dacic. Avem, în schimb, mărturii ale trecerii barbarilor (goți, gepizi)". El spune: 2. "Identitatea totală sau aproape totală între română și aromână lingvistica poate fi de foarte mare ajutor pentru istorie. Faptul că se invocă pentru explicarea acestei unități de limbă contactele neîntrerupte (de ce neîntrerupte?) dintre nord și sud, nu înseamnă nimic. Există contacte și mai neîntrerupte între nordul și sudul Galiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după o jumătate de secol, ei reușesc să se întoarcă în câmpia Salonicului, înfățișându-se acum ca o masă barbară amestecată, vorbind grecește, latinește, slavonește și bulgărește. În acest mod, sub formă de legendă, avem în acest text amintirea păstorilor aromâni (sud-dunăreni) luați în robie, care își păstrează limba și credința, și vin să se așeze împreună cu slavii (bulgarii) în Macedonia. Preotul din Dioclea (episcop din Muntenegru) înfățișează realitățile din apusul peninsulei într-o cronică din secolul al XII-lea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conviețuire latino-slavă și despărțirea dialectelor românești în spațiul locuit odinioară de romanitatea sud-dunăreană, prin treptata desnaționalizare (asimilare) a unor ramuri intermediare, încheiate abia în secolul al XIII-lea, atunci se poate explica unitatea dialectică a limbii române. Contactul între daco-romani, aromâni și meglenoromâni s-a putut păstra timp îndelungat, iar circulația în interiorul acestui spațiu a fost continuă. Faptul că slavii și-au pierdut limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au asimilat (slavizat) pe romanicii din sud, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării. Acolo se aflau cetăți episcopale, reședințe administrative și militare, o viață civilizată, unde se putea naște o limbă cu o evoluție rapidă, ca româna primară. În același timp, este sigur că cele patru dialecte principale ale acestei limbi (daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român) sunt foarte apropiate prin legile lor fonetice, concordanțele dintre ele încât "este imposibil, spune Sextil Pușcariu, să nu recunoaștem, în acest caz, o unică limbă. Suntem obligați să admitem că, înainte de separarea lor în patru dialecte, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și mai necesare în graiul viu și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate geografică în continuitate a celor ce vorbeau această limbă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locul numit "Stejarii frumoși", de către vlahi. Aceste câteva cuvinte reprezintă cea mai veche amintire istorică despre vlahi (români). Locul unde sunt menționați acești români este Macedonia de sud-vest, în munții Gramost, regiune locuită până în secolul al XX-lea de păstori aromâni. Câțiva ani mai târziu, împăratul Vasile II îi acordă lui Niculiță stăpânirea asupra vlahilor din thema Thesaliei. Ulterior, în secolul al XII-lea, mențiunile despre vlahi sunt tot mai frecvente. În 1166, în armata împăratului Manuel Comnenul, aflată în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmează școala primară și liceul. În timpul celui de-al doilea război mondial, a luptat în Est și în Vest, apoi a lucrat în comerț. În 1984, s-a pensionat, stabilindu-se în orașul Dej. Publică povestiri, nuvele, schițe în revistele aromâne din țară, „Deșteptarea”, „Dimândarea”, ca și în „Zborlu a nostru”, care apare la Freiburg, Germania, și în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, SUA. C. scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeți. Prozele sale au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
orașul Dej. Publică povestiri, nuvele, schițe în revistele aromâne din țară, „Deșteptarea”, „Dimândarea”, ca și în „Zborlu a nostru”, care apare la Freiburg, Germania, și în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, SUA. C. scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeți. Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală, ca și metafora îndrăzneață. Din păcate, C. recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea Veria, mai împestrițat decât alte graiuri ale dialectului aromân. Modernitatea sa este una de substanță, C. fiind preocupat de imprevizibilul comportamentului uman, de tropismele ființei omenești în relațiile personajelor cu lumea și cu ele însele. Imaginea personajelor este tensionată și contradictorie, chiar și atunci când nu sunt individualizate pregnant, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
povestiri, dintre care unele de excepție, precum Lotăria, ce amintește de Două loturi a lui I. L. Caragiale, pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model. Sondajul psihologic profund, de detaliu, tensionat continuu, din textul prozatorului aromân, pune însă între paranteze comicul, atâta cât e, și insistă doar pe analiza conotațiilor psihice, făcând memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soțul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaș, Domnișoara Cristina de Mircea Eliade, precum și piesa Macbeth de Shakespeare. SCRIERI: Nihita turnari, pref. Kira Iorgoveanu, Syracuse (SUA), 1991. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, Un nou prozator aromân, „Deșteptarea”, 1992, 2; Cândroveanu, Aromânii, 133-135. Hr.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
, Ștefan (24.IV.1888, Ploiești - 25.III.1958, Cluj), clasicist și traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriași de origine aromână. Student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, discipol al lui V. Pârvan, B. a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiți cercetători ai Antichității, ca Ulrich von Willamowitz-Moellendorff și Eduard Norden. La intrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
mai întâi în satul natal, urmează Liceul „Matei Basarab” din București (1962-1966), tot aici absolvind în 1971 Facultatea de Limba și Literatura Română. Lucrează ca redactor la Editura Minerva până în 1985, când se stabilește în Germania. I. este prima poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]