5,079 matches
-
început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca spre cer în formă de fum și miros. S-au împărțit colivă și vin pe colina Crematoriului. Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
funcțiune. Toma apăsă ușor pedala de accelerație urmărind turometrul mașinii. Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo defecțiune, motorul se învârtea rotund, fără întreruperi. Privi în oglinda din stânga, căutând țeava de eșapament. Gazele arse evacuate erau incolore, neindicând nici acolo nimic în neregulă. Pornirea camionului atrăsese atenția tuturor. Privirile celor de jos se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe claxon cerându-le să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă ea tot fără să-l privească. Cristian Toma aștepta să audă continuarea. Tu ești alesul, spuse Ileana aproape în șoaptă. Va trebui să-l înlocuiești pe Calistrat. Zeii au hotărât ca tu să fii noul paznic. Poftim? sări ca ars inspectorul. Ei, nu, că asta-i prea de tot! Lui Cristian Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare cu rețea stradală, în care se realizează o bogată creație materială și spirituală. Tehnica șlefuirii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
enoriașii, au gândit să construiască o biserică nouă, din zid și s-a luat hotărârea ca banii contribuabililor să fie folosiți pentru a face cărămida pe loc. S-au lucrat aproximativ 25 mii de cărămizi, așezate în două cuptoare pentru arsă și, după ardere, erau gata de întrebuințat, însă în timpul războiului toată cărămida a dispărut și nici banii nu s-au găsit, dacă a fost vândută. Luncașii, dar și locuitorii din Slobozia - Filipeni și Valea Boțului au rămasă cu biserica veche
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
construit hornul (trei părți se sprijinea în construcția cuptorului, iar o parte, un colț, se sprijinea pe un stâlp - stâlpul hornului „unde lega mama o sfoară cu motocei...”. Hornul dădea direct afară, vedeai cerul. Cuptorul din lut, piatră, apoi cărămid arsă, era o instalație de încălzit, mult mai târziu au apărut sobe cu plită și sobe de încălzit. Dacă cuptorul a fost scosă din casă, încă mai vedem la unele gospodării un acoperiș improvizat în curte, sub care este un cuptor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
limpede. Știai că ăsta a fost ultimul roman pe care l-a scris? Am tăgăduit În tăcere. — Știi cîte exemplare ca acesta sînt pe piață, Daniel? — CÎteva mii, bănuiesc. — Nici unul, a precizat Barceló. În afară de al tău. Restul au fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate că tu ești cel care se Înșală acum, sugeră el. — Mă amenințați? — Probabil. Am Înghițit În sec. În pofida bravadei mele, individul acela băgase În mine groaza cea mai deplină. — Și aș putea afla de ce sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-a părut că simt mirosul de hîrtie arsă pe care Îl degaja În văzduh, Însă am Înțeles că ceea ce nasul meu detectase era, pur și simplu, tutun. M-a cuprins un atac de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă, desfigurată? Isaac mă observă cu un zîmbet la jumătatea drumului Între bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai scos-o dintr-un foileton? Am scuturat din cap, nedînd importanță subiectului. Cum s-a terminat totul? I-a vîndut fiul editorului cărțile lui Coubert? am Întrebat eu. — Bezmeticul de filfizon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acorde un an sabatic În privința suferințelor mele de vodevil, ca să Încep a mă maturiza. M-am surprins singur că abia mă mai gîndeam la Clara Barceló, sau la Julián Carax, sau la acea fantoșă fără chip care mirosea a hîrtie arsă și se declara personaj scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră. Meritul, trebuie să mărturisesc, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțin doișpe ani, de cînd a murit bătrînul. — Domnul Fortuny? Îl cunoșteați? — De pazeșopt de ani stau pe scara asta, băiete. Atunci, poate că l-ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de schiță. Tocmai mă pregăteam să pun la loc ultimul caiet fără a-l cerceta, cînd un obiect alunecă dintre file și Îmi căzu la picioare. Era o fotografie În care am recunoscut-o pe fata care apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie, În caz afirmativ, cine l-a primit și ce măsuri s-au luat pentru evacuarea la timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu el pe drum, trebuia să descopere ce voia, să ridice cadavrul. Pompierii și ajutoarele de la apărarea civilă intră în stație. Au tărgi, își protejează mâinile cu mănuși, cea mai mare parte dintre ei n-au atins niciodată un trup ars, acum aveau să afle cât e de greu. Ar trebui. Ieși din baie, se duse în camera de lucru, se așeză la birou. Puse mâna pe telefon și formă un număr privat. Era aproape ora trei dimineața. O voce răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îngropat Ata și cu mine într-un sac făcut din trei pareo cusute împreună, l-am îngropat sub arborele de mango - ei bine, îi smulsese făgăduiala că o să dea foc casei și n-o s-o părăsească înainte de a o vedea arsă până-n temelii. Să nu mai rămână nici măcar o bucată de lemn din ea. N-am vorbit o vreme. Stăteam și meditam. Pe urmă am spus: — Va să zică a rămas același până la urmă. — Dumneata înțelegi? Trebuie să-ți spun, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]