1,796 matches
-
fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi trecuse și mie asta prin minte. Firește că propunerea lor a fost acceptată de tribunal. Cine ar fi îndrăznit să nu condamne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pierdută și conștiința subită a faptului că avea celulită erau două lucruri greu de înfruntat în același timp. Jack era întins în pat, încă zâmbind, fără a avea vreun presentiment despre întâlnirea ei dezastruoasă cu Ben, dar o singură privire aruncată chipului de nepătruns, al lui Fran îl avertiză că se întâmplase ceva. Arăta ca o floare rară lovită brusc de un ger timpuriu. Își strânse hainele și se îmbrăcă în grabă. — Fran, ce s-a întâmplat? întrebă Jack. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mașină și se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte un adevăr dureros. Poate că-l iubea pe Jack, dar era prea târziu. Avusese destule șanse și le ratase pe toate, risipindu-le ca pe firimiturile de pâine aruncate acestor rațe bine hrănite. În plus, iubindu-l pe Jack îl înșela pe Laurence, iar Laurence era un om bun, care merita mai mult. Ar trebui să se resemneze cu ceea ce are și să fie recunoscătoare că i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? ce lumină n-a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna apelor 1933 * SAT NATAL lui lon Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Una dintre fete o aștepta la poartă. A intrat în casa veche, ridicată de vreun negustor pe la 1880, dar care acum era pe moarte. Înăuntru erau câteva camere, fără uși, iar la ferestre erau cartoane în loc de geamuri. Peste tot stăteau aruncate lucruri diverse și saltele. Într-una dintre camere era un pat mare, acoperit cu o pătură turcească. Uite stai aici, i-a spus fata și-a-nceput să strige în țigănește. Rând pe rând au apărut și ceilalți, trei băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scoată de-acolo tot ce poate fi mișcat din loc, iar ceilalți doi să le-adune într-un maldăr, pe urmă o să se uite și el la lucrurile alea, până acum curajul i s-a redus la deschisul ușii și aruncatul unei priviri înăuntru, însă a văzut atâtea lucruri familiare lui, că se și speriase, așa că cel mai bine-ar fi să ne apucăm de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu un tavan crăpat și murdar deasupra mea. Ochii îmi poposesc pe o pânză uriașă de păianjen din colțul camerei, apoi coboară în josul peretelui spre un raft rahitic înțesat de cărți, casete audio, scrisori, ornamente vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am putut să trăiesc în mizeria asta vreme de șapte ani ? Cum de nici măcar nu le-am observat ? Dau pătura la o parte, cobor din pat și mă uit în jur cu privirea încețoșată. Covorul e aspru sub tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când replicile celor doi bărbați sunt întrerupte de vocile celor din groapă ori de zgomotul obiectelor aruncate.) VOCEA LUI GRUBI: Dacă mai prind vreun picior de câine pe aici... VOCEA LUI BRUNO: Lasă, lasă... VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi că nimeni nu mișcă nici un deget? Nu vezi? VOCEA LUI BRUNO: Dă-mi cheia franceză. VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MAMEI, o îmbrățișează; apoi își aruncă valiza în groapă, așteaptă efectul și se aruncă el însuși; MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci”; când MAMA se întoarce apare AL TREILEA RECRUT; din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci”; când se întoarce AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA RECRUT și tot așa, cât consideră regizorul că e bine.) MAMA (La sfârșit, disperată.): Vai, s-au dus... (În acest timp personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise În buzunarele victimei. Preț de-o clipă, Brunetti se Întrebă dacă femeia nu Încerca să-i transmită un semnal tainic, dar o privire mai atentă aruncată chipului ei Îi spuse că tot ce făcea ea era să-i dea restul cuvenit. Plecă din local și se duse să stea afară, mulțumindu-se să ia temperatura postului cât aștepta Întoarcerea șoferului. Se așeză pe-o bancă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce spusese Butterworth despre Foster; era de datoria lui să se asigure că radiografiile folosite erau trimise din spital. Spusese ceva despre alte obiecte și substanțe, dar nu spusese nimic despre ce era vorba mai exact sau unde erau ele aruncate. Cu siguranță, americanii trebuiau să știe. Aceasta trebuia să fie veriga de legătură dintre cele două morți, altfel Peters nu i-ar fi trimis plicul, Încercând apoi să-l sune. Copilul fusese pacientul ei, dar apoi fusese luat și trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi oarecum dificilă, va suferi mai mult, dar tocmai aceasta este idea, nu?, să sufere, să realizeze în ultimele minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la prima vedere. Timp ca să-l studiez mai cu luare aminte, n-am avut fiindcă, nouă, copiilor de macedoneni, nu ni se Îngăduia să stăm la masă ori la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de altminteri, cu a celuilalt bărbat (probabil șofer sau secretar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și, dacă nu ai putut să-ți iei o sticlă cu apă, puteai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Că, ea, nebuna, rostește, ceva, ca un blestem, pentru acele femei și pentru acele cadre medicale, care săvârșesc avorturi; și ar mai bolborosi, Încă, niște gemete, niște plânsete și niște cereri de iertare, În numele bietelor ființe ucise, cu ajutorul chiuretelor, și aruncate, criminal, pe apa sâmbetei; și, către sfințirea sufletelor acelor ființe, care, În mintea ei, urcă spre ceruri, permanent și de nimeni luate În seamă, În special, de nimeni, dintre cei care produc crimele. Și tot urcă, sufletele chiuretaților, spre Înaltele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu - să facă iarăși sex protejat; numai pofte. Sămînța bărbatului nu trebuia refuzată, aruncată, digerată, vîndută: exista pentru toate o pedeapsă. Un astfel de raționament ar fi Înfiorat, cît de cît, niște ființe fataliste, le-ar fi adus, poate, pe calea cea bună, dar oamenii, optimiști, nu aveau a se lăsa ușor, plăcerea era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trunchiată, iar cu acest fapt trebuie să ne împăcăm astfel încât să facem din această «viață schilodită» locul unei vieți mai bogate. Această plinătate exuberantă de viață nu poate fi experimentată ca o viața primită, ci doar ca o viață dată, aruncată, irosită. Suntem datori să ne aruncăm în golul dăruirii de sine, însușindu-ne «sentimentele» (Fil 2,5) și atitudinile unicului model care este Domnul Isus și, eventual, ar trebui să ne aruncăm fără parașută. Lăsând la o parte metafora, ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf de fotografii, albume și alte nimicuri, scoase de fată de prin sertare și aruncate acolo. Cu picioarele încrucișate turcește, Otilia explica orice lucru: - Ăsta ești tu, când erai mic! Și aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Două doamne în rochii strânse la mijloc violent, cu sânii încorsetați, ședeau cu demnitate pe două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Felix: - Vreau s-o înduplec pe soacră-mea să-mi dea, cu titlu de împrumut, niște bani. Am învățat-o pe Olimpia s-o atace, sub cuvânt că trebuie să facă imediat avort. Banii împrumutați între rude sunt bani aruncați. Mai repar puțin din pierdere. În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată, cătușa. E externată de la arestul miliției. Prinde de-a-ndăratelea autobuzul în care și ea a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]