1,519 matches
-
cazare o noapte la Santiago, urmând să ne continuăm drumul a doua zi. Am fost cazați la un hotel nou și impozant, de cinci stele, botezat "Neruda" în cinstea poetului chilian laureat al Premiului Nobel. Noaptea a fost scurtă, fiind asaltați cu telefoane și vizite de la Ambasadă și din partea multor prieteni chilieni de care ne legasem în perioada misiunii mele la Santiago. Ruta Santiago Havana, fără escala, durează cam 11 ore, străbătând toata America de Sud și ieșind în Golful Mexic pe deasupra Panama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Habana Libre", am căutat să retrăim acea noapte de acum 50 de ani, de 1 ianuarie 1959, când forțele revoluționare au răsturnat regimul dictatorial al lui Batista, când acesta a fugit precipitat, când hotelurile și localurile de lux au fost asaltate și devastate, scene redate și în filmul "Habana", cu Robert Redford în rolul principal! La 1 ianuarie 2009 cerul Havanei era albastru, stelele luceau, briza răspândea o răcoare plăcută și nimeni și nimic nu amintea de tumultul și încleștările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și vexat de provocarea lansată de o persoană atât de slabă, sensibilă și delicată, lipsită de elementele de virilitate caracteristice oricărui luptător căruia i s-a dus buhul. Așa ceva nu se putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să sfâșie cât mai repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încât de la trei metri mai încolo nu se mai vedea decât un zid alb, asemănător unui aisberg înzăpezit prin care ochiul omenesc nu putea pătrunde. După plecarea mamei la muncă, Mircea a fost cuprins de neliniște și gânduri sinistre îl asaltau neîncetat. Oare ce s-o fi întâmplat cu mama? O fi acum la spital?? Se află în spălătorie cu prietena ei cea bună, Antonia? Oare crivățul i-a blocat înaintarea? Bine, dar în cazul acesta de ce nu s-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frig la noi. Nu mai putem coace boabe pe plită? Ce vom mânca, mama? Stăteam în camera obscură, acum răcită de tot și încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama, săraca, asaltată de întrebările noastre insistente, se blocase neștiind cui să-i răspundă și ce anume. Căldarea de apă era răsturnată lângă piciorul mesei, insinuând pregnant ideea de obiect perimat, nefolositor și inutil, atâta vreme cât funcțiunea de bază încetase. În camera slab luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc de-acum așa noua mea patrie? Cine-l populează și ce relief este acesta, avem noi sau n-avem corporalitate? -Iară mă asaltezi nu cu o întrebare, cum te-am rugat, ci cu o rafală de întrebări. Dar mă voi strădui să te lămuresc. Dacă așa dorești, numește văzduh lumea aceasta, eu o numesc altfel, nu mi se pare foarte important. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să montez Turandot, dar trebuie să Încep repetițiile imediat. The Royal Opera House primise o invitație de ultimă clipă să prezinte În premieră Turandot la Festivalul Artelor de la Los Angeles, În cadrul Olimpiadei din 1984. „Ești familiarizat cu Turandot, sper?!“, mă asaltează grăbit, oferindu-mi să semnez pe loc contractul. „Cum avem puțin timp, e nevoie de decizii rapide.“ Mi-a fost rușine să-i spun că deși aveam deja o „carieră“ În operă, nu eram un erudit al acestui gen. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de alunecos al frazelor lui. Dar cu Cehovii contemporani lucrurile au mers puțin diferit. Walker părea un tip timid, ascuns și tăcut. Cum intențiile piesei lui și relațiile dintre personaje erau destul de absconse și de enigmatice, eu și actorii Îl asaltam cu Întrebări, dar curând ne-am dat seama că el nu se simțea confortabil printre noi, În concretul teatrului, unde nu putem lucra dacă nu discutăm gălăgioși, desfăcând mai Întâi mecanismele pentru a recrea apoi misterul. I-am respectat sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de o altă calitate. Deși nu am avut nicidecum intenția de a comunica mesaje politice, două scene din Trilogie au avut la București ecouri neașteptate În realitatea imediată a vieții. Martori la brutalitatea cu care era umilită Elena, spectatorii erau asaltați și Îmbrânciți de soldații greci În Întunericul fără contur al spațiului teatral. Afară, În Piața Universității, dezlănțuirea violentă a minerilor lăsase amintiri Încă vii. Piesa antică devenea oglinda vie a ce se Întâmplase În stradă. Cu deosebirea că aparenta atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
s-a expatriat, l-am întâlnit mai rar, de câteva ori în zona Pieței Romane, pe unde putea fi văzut la orele serii în compania iubitului său cocker scos la plimbare. Sunt multe amintirile despre Ov. S. Crohmălniceanu care mă asaltează. Mai întâi trebuie să spun însă câteva lucruri limpezi despre scrierile lui și despre rolul pe care l-a jucat acest critic în diferite momente ale mișcării noastre literare postbelice, până de curând. Ar fi de observat, întâi de toate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să fie publicați foarte repede, de preferință în numărul proxim al revistei, spre binele acesteia, desigur, pe care ni-l garantau. Eu admiram la colegul meu stăpânirea de sine și afabilitatea, păstrate netulburat în relația cu toate persoanele care-l asaltau, dintre care unele erau turbulente și chiar agresive. Horea ieșea cu calm din situațiile dificile pe care, drept este să arăt, nu ni le creau numai colaboratorii. Ni le creau mai cu seamă autoritățile de care depindea apariția revistei, așa-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lăsat fără multa evlavie, marea iubire și harul îmbelșugat, lăsându-i totuși îndeajuns har pentru mântuirea veșnică. 321. A opta regulă. Cel care se află în dezolare să se străduiască să rămână în răbdare, care se opune umilirilor care îl asaltează, și să se gândească la faptul că va fi în curând consolat, îndreptându-și toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă. 322. A noua. Suntem dezolați din trei cauze principale: prima, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat: Cine i-a adus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au pornit o campanie constantă și vehementă anti dictatură și anti Pinochet, atât în plan bilateral, cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau cu forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional" unde puteai să întâlnești zeci și zeci de avocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mașini braziliană brazilienii produceau pentru noul autoturism de teren motorul, ARO caroseria. Când aceasta a sosit în Brazilia s-a constatat că motorul nu încăpea în lăcașul special al caroseriei!) În perioada șederii la Santiago, delegațiile economice nu ne-au asaltat. Și atunci, ca din păcate și acuma, America Latină nu era pentru noi o "prioritate". Lansasem propuneri, în diverse domenii, dar ne loveam de indiferența celor din țară. Ca atare, am fost plăcut surprins când am primit comunicarea deplasării în Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și murim? Marcel Mihalaș (cine altcineva ar fi putut s-o facă?) povestindu-mi cum, consultat în legătură cu modul în care ar trebui să joace scena un actor ce interpreta un personaj din una dintre piesele sale, personaj ce se trezește asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curajul să ies noaptea afară. Mi se părea că, din orice colț, mă pândesc monștri înfiorători care mă vor devora instantaneu. Dacă totuși, trebuia să mă deplasez în afara incintei ocrotitoare, atunci țineam ochii închiși ca să nu văd întunericul ce mă asalta fluid din toate părțile. La fel am simțit și în această noapte. Imediat ce-am deschis ochii, am fost paralizat de aceeași stare infantilă când nu știam cum să mă apăr de himerele ce-mi ocupau imaginarul cu întruchipări cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bronz și împroșcau bronz fierbinte pe nările înnegrite de flacări. Ți s-a cerut apoi să semeni pe câmp, cu mână de moarte, acei dinți de zmei care trebuiau să dea viață unei mulțimi de războinici ce te-ar fi asaltat cu armele răsărite din brazdă odată cu ei. Ultima probă e să înșeli cu istețimea ta ochiul neadormit al balaurului păzitor. Aetes, tatăl meu, a terminat ce avea de vorbit, iar voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cum spune Aia. În zid mă înfrunt pe mine însumi. Demoni mărunți Devoțiunea față de Zalmoxis, după spusele ei, se manifestă în întregime în numeroasele rituri, în timpul cărora sunt exorcizați demonii mărunți care trăiesc în afara și înlăuntrul trupurilor noastre și ne asaltează, făcându-ne să fim răi sau buni. Transmutație Cine asistă, neimplicat, la o procesiune ritualică, arareori păstrează în sine puritatea credințelor despre transmutația și despre transmigrarea sufletelor. Ar fi o mare șansă să pot participa ca protagonist la un asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ultima dintr-un iter inițiatic care mă împinge să trec peste toate limitele. Îndoiala mă cuprinde numai dacă încep să-mi reamintesc de Roma și de gloria mea de poet. Când însă mă concentrez asupra ultimelor mele experiențe, nu mă asaltează nici o tulburare. Dimpotrivă, mă simt euforic, de parcă viața mea actuală ar fi izvorul tuturor izbânzilor. Chinul vine numai când vreau să-mi imaginez ceea ce va fi după. Nu trebuie să mă gândesc! Zidul interior Rămân închis în camera asta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
durat un timp până am reușit să ne organizăm și să-i oprim pe mineri. Și, după aceea, marele merit a fost că au reușit să-l bage pe Miron Cozma în pușcărie, prin proces, fărĂ să vină cineva să asalteze sala tribunalului. V.A. : Pe care Iliescu a vrut să-l grațieze. A fost o altă poveste ciudată. A.M.P. : Și căruia opoziția din acea vreme îi lua partea ca și cum ar fi fost un erou. Deci noi am fost contestați
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în piept pulsul primăverii. În acea zi era agitație mare lângă pruncul ei, înconjurat de o mulțime de studenți. Își dădu seama că situația devenea din ce în ce mai complicată cu un sfârșit inevitabil, hrănindu-se cu o sursă de neliniște totală. Fusese asaltată de o mulțime de studenți, punându-i diferite întrebări privind evoluția sarcinii. Își dădu seama că lupta ei luase sfârșit. Un sfârșit neașteptat care pusese stăpânire pe ea. Teama se înfingea în ea ca niște degete de gheață, simțind cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Securității: „făceam cor cu copiii și mă jucam cu ei căci îmi erau foarte dragi”. Într-adevăr iubea copiii căci și după ce a ieșit din pușcărie purta în buzunar permanent bomboane pentru ei dându-le de fiecare dată când era asaltat. Pastorația abia începută a fost de scurtă durată fiind întreruptă brutal de aplicarea Decretului 358 din 1 decembrie 1948 prin care se desființa cultul Greco-catolic. Preoții și credincioșii au fost obligați să treacă forțat la ortodoxie pe bază de tabele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]