1,401 matches
-
dau un exemplu clasic: autor al unei opere monumentale, Goethe făcea de toate, știință, literatură, sport, cultiva cu plăcere societatea și știa să acorde vieții multul ce i se cuvine, fără a dezerta de la datorie; Flaubert în schimb, cu toată asceza autoimpusă ("am devenit un om-peniță", zicea cu mândrie într-o epistolă), și fără să se miște de la birou decât cu mare greutate (de plimbări nici nu mai vorbim!), nu a izbutit să termine multe cărți. Și chiar de n-ar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Eliade a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În primul rând În Y II, p. 325, nota II.5, dar și pp. 262 și 300 și urm.; despre siddhi și abhijñ³, p. 345, nota V.5; despre ascezele yoga și jaine, p. 350, nota VI.3, menționând-o și pe Th.Brosse cu articolul din 1936 (În bibliografie)1. Nota VI.11, intitulată chiar „Prin aceleași fapte...”, corespunde perfect fundalului fantastic din SDH. O reluare rezumativă vizibil mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
substanțe proteice pe care nu o pot Înlătura nici măcar din haloul afinității pentru diferite forme de coincidentia oppositorum, adică pentru „salvarea” tuturor acestor trăsături Într-un fel de hartă exhaustivă. Pentru că azi putem distinge mai limpede propensiunea concomitentă pentru diferitele asceze și diferitele orgii spre care Eliade tindea necontenit, rezervoarele lui fiind deopotrivă contradictorii și afine. De altfel, În Jurnalul portughez scrie răspicat că e lipsit de ambiție, că e „inuman distanțat de aptitudinile și opera” sa1. Înclin să cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atent, să compare cu minuție diferitele pagini 4 și să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul din Zerlendi despre dispariția involuntară trebuie riguros considerat ca un pandant de același grad al pasajului din Eliade - „etica, asceza, gnoza, «secretul yogăi» Însuși nu sunt decât preliminarii. Contemplația finală nu mai e un «act», și ea nu poate să fie realizată prin voință. Ea se Împlinește În mod natural” (Y I, p. 93). Evident Însă că sunt alte trimiteri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
timpul și spațiul fantastic, creând, în lumea concretă, profană, o altă ordine, deseori neinteligibilă, este folosit mai întâi, mai mult ca tehnica literară, în nuvelele de tinerețe, Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger (1940), de pildă, tema indică a ascezei și a practicilor yoga constituind suportul teoretic și estetic al justificării în plan epic a evenimentelor. În nuvelele mai noi, reunite in volumul în curte la Dionis (1981), personajele principale sunt purtătoare de semne mitice, ele inseși se descoperă prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În felul acesta are loc întâlnirea cu Elsa, întâlnire care-i va schimba întreaga biografie. În proza lui Eliade, căldura este valoarea unui semn care indică prezența sacrului în profan. Căldura , în yoga, este tapas, care înseamnă în același timp asceză. Această abținere a focului interior este uneori înțeleasă în sens strict: de exemplu, în șamanism, ca și în g’Tummo-ul tibetan, unde ea se manifestă printr-o rezistență extraordinară la frigul exterior. Dar nu este vorba aici decât de aplicații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Eliade, ca un bun cunoscător în domeniu, afirmă că în yoga și tantrism căldura constitiue un fenomen curent. Spre exemplu, transmutarea energiei sexuale, se arată, produce în tantrism o căldură magică. În aceeași ordine de idei, se ilustrează caldura cu asceza și cu uniunea mistică din yoga. Ne găsim în orizontul conotațiilor spirituale ale căldurii. Se spune că Buddha iradiază căldură întrucât practică asceza. Legătura dintre yoga și tantra în ceea ce privește subiectul nașterii de puteri spirituale prin căldură magică se realizează cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se arată, produce în tantrism o căldură magică. În aceeași ordine de idei, se ilustrează caldura cu asceza și cu uniunea mistică din yoga. Ne găsim în orizontul conotațiilor spirituale ale căldurii. Se spune că Buddha iradiază căldură întrucât practică asceza. Legătura dintre yoga și tantra în ceea ce privește subiectul nașterii de puteri spirituale prin căldură magică se realizează cu mare ușurință. De multe ori yoga și tantra sunt luate împreună. Trezirea șarpelui kundalini degajă o anume senzație de căldură. De fapt, kundalini
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting !” Suferința călugărului-poet se exprimă prin „arfă de aramă”, sintagma-cheie în finalul Feciorului de împărat fără stea. Soluția schopenhaueriană a eroului de a evada din suferința prin asceză și cântare, presupune o arfă de aramă cu coarde ruginite, „El zbârnie pe dânsa un cântec dezolat. Strune-amorțit-a tremur de mâna lui trezite.” Arama, reverberația ei amplă și gravă, are forța magică de a invoca poezia însăși, „o umbră argintie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
feminine Strigat-am către Tine, Doamne 1, Doamna Aspazia Oțel Petrescu sublinia faptul că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua să gândească și să producă autentic, sustrăgându-se, pe cât posibil, contextului istoricizant, prin asceza sa întru spirit. Desigur, se pot adăuga și alte nume importante ale elitei intelectuale interbelice care au oferit o alternativă discursului ideologizant: Petre Țuțea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă ș.a. Putem astfel vorbi de o cultură subversivă, adică de o continuare
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
noastre concrete, ci ea depinde realmente de apariția noastră. Mundus Imaginalis este un plan de reflexie între lumea spiritului și cea a materiei. În spațiul său, aceste coordonate se află în contiguitate, una prin mișcare descendentă (kenosis) și alta prin asceză. Potrivit teoriei Sfântului Maxim Mărturisitorul, oglinda reflectă chipul lucrurilor originare pe care nu le cuprinde în subzistența lor descoperită. Oglinda este o mediere care revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
works of Florovsky Georges, volume 12: Philosophy, Belmont, Nordland Publishing Company, 1989. Florovsky, Georges, Les voies de la théologie russe, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2001. Florovsky, Georges, Biblie, Biserică, Tradiție. O viziune ortodoxă, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2006. Florovsky, Georges, Sensul ascezei creștine: curs de patrologie, Cluj-Napoca, Patmos, 2009. Förster, Friedrich Wilhelm, Willensfreiheit und sittliche Verantwortlichkeit. Eine sozialpsychologische Untersuchung, Berlin, Dümmler, 1898. Förster, Friedrich Wilhelm, Christentum und Klassenkampf, Zürich, Schulthess, 1919. Förster, Friedrich Wilhelm, Angewandte Religion oder Christsein inmitten der gegenwärtigen Welt
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Paris, Cerf, 2005. Marion, Jean-Luc, Le croire pour le voir, Communio, Parole et Silence, 2010. Meslin, Michel, Palanque, Jean-Rémy, Le Christianisme antique, Paris, Armand Colin, 1967. Meyendorff, John, Saint Grégoire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Seuil, 2002. Mladin, Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Jean Paulhan despre dispariția retoricii, Florile din Tarbes 60, există un capitol care se intitulează "sărăcia și foamea": e vorba de modernii care se privează de bogăția procedeelor unei științe a expresiei, care se supun în mod voit unei "asceze". Sărăcia înseamnă aici absența unei retorici. Cam în același sens, Antoine Compagnon, într-o sinteză a literaturii în secolul XX, punea sub semnul unui "Elogiu al sărăciei"61 un tip de roman care implică o scriitură epurată intenționat de mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
găsești e chemarea ta, lucrul pentru care ai venit pe lume, care îți orientează existența și care îți conduce aspirațiile: "cunoaște ca singur mijloc de a trăi cum îi e plăcut lui Dumnezeu nu o supralicitare a moraliății laice prin asceză monahală, ci exclusiv îndeplinirea datoriilor laice, așa cum rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther să opereze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literatura lumii își clădea alte temeiuri. Nu au dreptate cei care consideră negativismul critic al lui Eugen Ionescu drept un joc inteligent, adică actul gratuit al unui copil teribil. El constituie dimpotrivă [...] o maieutică a actului cu adevărat critic, o asceză, încercată de autor prin întoarcerea reflexivă asupra mobilelor care-l împing la această operație. Încă o dată, cuplul socratic ne flutură înaintea ochilor. MIRCEA VULCĂNESCU Eugen Ionescu și-a construit, în teatrul contemporan, o glorie mondială. Oriunde există preocupare de artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unor noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până într-acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelegere a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivată de Aristip și de ai săi, nu poate justifica existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din păcate, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]