6,399 matches
-
am. Dar tu? Am avut, dar... Dar ce? Nu mai am. Gata, a murit. Chiar? Hai să ne plimbăm. Acum fructul era copt și cele două corpuri se doreau. Plimbarea era de fapt o plutire într-un paradis al simțurilor ascuțite. Mergi pe la mine? Cum vrei... De fapt ar fi acceptat senin și mersul în iad, sau rai, era tot una. Se simțeau prin toate terminațiunile nervoase, iar realitatea din jurul lor era un decor inert, neparticipant la trăirile lor. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a reușit să omoare, dacă preocuparea principală este uciderea a cît mai mulți oameni, atunci omenirea are o problemă foarte gravă. Problemă care pune sub semnul întrebării succesul șlefuirii omului primitiv, prin mii și milioane de eforturi ale celor mai ascuțite minți. Că un japonez declară că nu mai ucide fete tinere, dar că ar mînca cu plăcere carne de om, că are o poftă nebună pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig" etc., etc. Perfecțiunea nu este de partea omului, crede Machiavelli. Categoriile caracteriale, antinomice, fac obiectul capitolului XVI, o veritabilă pagină de manual despre psihologia umană. Aceleași adevăruri universale erau exprimate și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceste două lucruri, spun că, atunci cînd unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decît iubit. Căci despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig; atîta vreme cît le faci bine, sînt ai tăi în întregime, sînt gata să-și dea sîngele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor; aceasta, după cum am mai spus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gîndul acesta, n-am vrut să laud în conduita lui decît abilitatea și discreția, care, atunci cînd se folosesc într-un scop cinstit, sînt calități absolut necesare pentru un suveran. Este o regulă generală că trebuie alese spiritele cele mai ascuțite pentru a fi folosite la negocierile dificile; este nevoie de persoane nu numai șirete, pricepute la intrigi, abile, pentru a se băga peste tot, dar care să aibă și privirea îndeajuns de scrutătoare pentru a citi, în fizionomiile altora, secretele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt josnici, mai legați de bunuri decît de propriul sînge, întotdeauna gata să-și schimbe sentimentele și pasiunile. În capitolul al XVII-lea din Principele, Machiavelli se exprimă astfel: Căci se poate spune că oamenii sînt în general ingrați, schimbători, ascunși, lași, interesați; cînd le faci un bine, dar nu ai nevoie de ei, sînt cu tine, îți oferă totul: sîngele, averea, viața, copiii; dar cînd le ceri ceva, se revoltă... Iar principele care a mizat pe cuvîntul lor, fără a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca lumea În ea. Într-o secundă, nu l-am mai văzut... L-am auzit Însă țipînd ascuțit, cum plit de undeva, de jos. Parcă tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spune textul, „el văzu toate câte se petrec în lume, bune și rele” (cap. X). Din această ultimă formulă încolțesc trei scene „de exemplificare”. La un moment dat, ochii lui Abraham cad peste un grup de oameni înarmați cu „pumnale ascuțite”. Arhanghelul (interpretul) îi spune că oamenii aceia sunt bandiți puși pe pradă. Atunci Abraham, fără să stea o secundă pe gânduri, îl roagă pe arhanghel să facă în așa fel încât bandiții să fie înghițiți de fiarele pădurii din preajmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să tacă. Și când te gândești că asta trebuiau să facă zile de-a rândul! Să stea într-un loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plângeam și-l rugam pe Vishnu, zeul nostru protector : nu pentru mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la vaietele bocitoarelor și sunetele ascuțite ale instrumentelor muzicale, ca un bocet fără sfârșit... M-au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea ta este tot atât de ascuțită ca acum... Câți ani, Petrache? ― Nu mă pune să socotesc anii, fiindcă la această lecție am cam lipsit. Așa că... Pe mâine! Noapte bună!... Nenea Mitru i-a condus la birjă. După ce totul a fost cum trebuie, s-a Întors. S-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o ușă se deschise și în pragul ei își făcu apariția Titi Vlădăreanu în persoană. Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el mai scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o clipă spre un perete, unde se vedeau agățate, unul lângă altul, câteva portrete ale unor savanți români. Da' ascultă aici la mine, reluă el după o clipă de gândire, și bagă bine la cap, mă Norica: mintea românului e ascuțită ca briciul!... De-aia-i bun băiatul lui Ticu... ...Ultimele săptămâni de primăvară trecură și ele și Sever împreună cu ucenicul său intrară în febra ultimelor pregătiri pentru marele examen. Pentru ca formalitățile cu înscrierea să meargă fără cusur, mentorul ținu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neofitul, în termeni direcți și neprotocolari, și în prezența soției sale, ceea ce era mare lucru: Ei, ai văzut, mă Norica, ce-am scos eu din băiatul ăsta?... N-am avut eu dreptate când ți-am zis că mintea românului este ascuțită ca briciul?... Da, domnule, ai avut dreptate! recunoscu Norica, de astă dată fără nici o intenție ironică. Dar de ce dumnezeu te-ai apucat să dai revistele alea?... strecură ea în chip de reproș, ca o mamă prevăzătoare și grijulie. Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un fel de-a fi al lui deloc convențional și un mod propriu de a vedea lumea, era citit și foarte bine informat, emitea judecăți surprinzătoare și, în general, privea stările de lucruri din țară cu luciditate și cu un ascuțit spirit critic, care i-ar fi adus, desigur, mari neplăceri și l-ar fi costat ani mulți de libertate, dacă s-ar fi aflat cum gândește. Mardare absolvise un liceu economic și era student la fără frecvență la Academia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atât de puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al tatălui tău, s-a grăbit să plece spre ai lui care îl așteptau "dincolo", la numai câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
codițe de lungimea unui deget, purtând pe ea o cămașă grosolană și un pantalon cenușiu prea larg. La lumina galbenă a lămpii de petrol, a cărei flacără pâlpâie, este aplecată deasupra paginii de hârtie pe care creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Foarte real mi se păru și faptul că mă trezii în apartamentul altcuiva. Ghici al cui? Se poate să mă fi ridicat încet, să fi observat apartamentul, cu un aer plăcut masculin. Și se poate să fi văzut o sabie ascuțită. Tăioasă. Să o fi atins încet. Și să fi apărut el. Și să-i fi pus acea sabie la gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]