1,489 matches
-
jocurile politice ale lui Stalin, care era în acea vreme comisar politic al Frontului de Sud-vest, a contribuit și mai mult la insubordonarea lui Egorov și Budionîi. Stalin, în căutarea propriei măriri, dorea să cucerească un centru industrial important, Lwówul, asediat de forțele bolșevice dar încă rezistând atacurilor lor. În cele din urmă, forțele lui Budionîi, care ar fi putut schimba cursul istoriei, au mărșăluit spre Lwów, în loc să atace Varșovia, excluzându-se singuri de la marea bătalie. Armata a V-a poloneză
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
din dotare. Polonia a capturat 231 tunuri și 1.023 mitraliere. Aripa sudică a forțelor Armatei Roșii a fost pusă pe fugă și nu a mai reprezentat o amenințare pentru polonezi. Armata I de cavalerie a lui Semion Budionîi, care asedia Lwówul, a fost învinsă în Bătălia de la Komarów (31 august 1920) și în Bătălia de la Hrubieszów. Până la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză atinsese aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. Tuhacevski a reușit să reorganizeze trupele în retargere către est și, în septembrie, a stabilit
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
prestigiu important, incurajându-i pe englezi să continuie războiul. O altă consecință importantă a acestei bătălii a constat în faptul că francezii nu mai doreau să-l întâlnească pe câmpul de luptă pe Henric, astfel, acesta și-a petrecut doi ani asediind și cucerind nestingherit orașe din Normandia. În timp ce figura lui Henric se impunea, Ducele de Burgundia a renunțat la neutralitate, formând o alianță cu inamicul; aliații au început în curând să-și exercite controlul asupra regelui Franței și asupra întregii regiuni
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
lui Banu Ammars, emirul de Tripoli și emirilor de Homs și Damasc. Victoria, pe moment, nu îi poate oferi mai mult decât un tribut însemnat și o reputație imensă căci cu cei 300 de cavaleri cu care venise nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul următor mai face o tentativă eșuată de a cuceri Tripoli ajutat de un squadron genovez însă capturează portul Gibelet, oferindu-l drept recompensă unui căpitan genovez. Tot în 1103 revine asupra capitalei construind o fortăreață în imediata
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este decapitat de țărani la întoarcerea spre domeniile sale. Această succesiune de fapte a condus la un sângeros război feudal între cele două familii. Moartea lui Bohémond al III-lea generează un nou
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne numai pierderile de
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne numai pierderile de vieți omenești. După un an de armistițiu Guy Embriaco își atacă din
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
ianuarie 1282, când, împreună cu rudele și câțiva oameni fideli lui, face o tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
generând un nou conflict. Noul senior de Gibelet, Bartolomeo Embriaco, cere ajutorul sultanului Kalaun în conflictul dintre el și Lucie, sprijinită de soțul ei, Narjot de Toucy. Ajutorul nu a întârziat să apară iar în 1289, o uriașă armată musulmană asediază Tripoli, pe 29 aprilie orașul fiind cucerit punând astfel capăt existenței acestui stat. Lucie de Poitiers păstrează titulatura de contesă de Tripoli alături de soțul ei Narjot de Toucy († 1293) până la moartea ei survenită în 1299, apoi titlul este moștenit de
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
să se supună turcului“. Acestă schimbare de atitudine a domnului valah a condus la o încercare de a-l înlocui din partea lui Iancu de Hunedoara în august, însă armata acestuia a fost înfrântă și ca represalii Vladislav al II-lea asediază și jefuiește Sibiul. Necesitatea de a avea liniște din partea Țării Românești îl face pe Iancu să accepte o pace și reluarea bunelor relații cu Vladislav, cu condiția ca acesta să plătească daunele făcute Sibiului. Anul 1455 aduce noi presiuni din partea
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
jefuirea crâncenă a Moldovei. Probabil acest lucru l-a determinat pe Iancu de Hunedoara să încerce înlocuirea ambilor domnitori, însă relațiile se normalizează iarăși în toamnă, pentru ca în iarnă să se deterioreze grav, căci Vladislav trimite un corp expediționar care asediază și cucerește o fortăreață a regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
asediază și cucerește o fortăreață a regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
în care era captiv, sacrificându-se pentru eliberarea eroului care adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a pornit imediat să asedieze fortăreața Kaisun. Aflat pe patul de moarte, Josselin cere fiului său, viitorul conte al Edessei, să meargă în fruntea oștilor pentru a despresura fortăreața, iar, refuzat de acesta, în ciuda rănii și a vârstei înaintate, preia el însuși comanda campaniei, dus
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
episcopală catolică din 1559, în 1561 a deschis porțile Reformei și apoi a participat la războil împotriva Spaniei, în care a avut de suferit mult. Din această nefricită participare s-a ales cu ocuparea de către spaniloi din 1567 până în 1629. Asediat în 1601 și în 1603 de Maurice d’Orange, a fost cucerit după 5 luni de asediu, în 1629, de Friedrich Heinrich. În 1648 în tratatul Păcii de la Vesfalia orașul a fost restituit Olandei și ca urmare va împărtăși pe
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]
-
sporite prin săparea unui șanț în jurul zidului și prin instalarea de metereze în fața acestuia; moară de vânt din centrul orașului - "walmolen" (neerlandeza „Wal”= metereze, „molen” = moară), este situată pe un teren ocupat de acestea. În ciuda acestor apărarari, Doetinchem a fost asediat de mai multe ori și în timpul războiului de optzeci de ani a fost asediat și cucerit de două ori. În cele din urmă zidurile a început să fie considerate redundanțe (sau, poate, ineficiente) și în 1672, au fost demolate. Totuși
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
moară de vânt din centrul orașului - "walmolen" (neerlandeza „Wal”= metereze, „molen” = moară), este situată pe un teren ocupat de acestea. În ciuda acestor apărarari, Doetinchem a fost asediat de mai multe ori și în timpul războiului de optzeci de ani a fost asediat și cucerit de două ori. În cele din urmă zidurile a început să fie considerate redundanțe (sau, poate, ineficiente) și în 1672, au fost demolate. Totuși, doar în a doua jumătate a secolului XIX, porțile orașului și cea mai mare
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
de proiect, și construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de "Il Divino", începe în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp Florența devine din nou republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale și imperiale. Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor. Florența capitulează în anul 1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care a făcut parte din această familie, îi trece artistului cu vederea
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
în februarie 1916 că, spre deosebire de ei, " Noi nu facem aici decât să stăm și să plănuim o politică arabă de hărțuire. Totuși, în luna următoare i se încredințează o misiune secretă extraordinară în Mesopotamia (actualul Irak) unde armata britanico-indiană era asediată de turci. El urma să ofere o mită de un milion de lire sterline comandantului turc pentru a ridica asediul și, pe ascuns, să instige triburile arabe locale la revoltă împotriva Imperiului Otoman. Ambele eforturi au eșuat și Lawrence s-
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
operei lui Lope de Vega, care conta cu nume precum Tomás Tamayo de Vargas, Vicente Mariner, Luis Tribaldos de Toledo, Juan Luis de la Cerda, Vicente Espinel și, nu în ultimul rând, Francisco de Quevedo. Încurajat de aceste ajutoare, Lope, deși asediat de criticile culteraniștilor și aristotelicilor, își continuă proiectele epice și dramatice. După ce Góngora publicase opera sa „"Polifemo"”, Lope compune o fabulă mitologică de largă întindere, ce conținea patru poeme : „"La Filomena"” (1621), „"La Andrómeda"” (1621), „"La Circe"” (1624) și „"La
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
în Valinor. În Beleriand Elwë a fost în sfârșit găsit, acesta s-a căsătorit cu Maia Melian. A devenit regele sindarilor din Beleriand și după primul război, în timpul răsăritului lunii, au ajuns primii noldori în Pământul de Mijloc. Aceștia au asediat Angbandul, dar în final au fost înfrânți. La sfârșitul evului Eärendil Marinarul, din casa lui Finwë a călătorit pe mare până în Valinor și atunci Valarii au luat pedeapsa de pe umerii Noldorilor și au început Războiul Urii contra Lordului Întunecat și
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
doilea război mondial. Consiliul Legislativ al Maltei a reafirmat loialitatea cetățenilor maltezi față de Regatul Unit pe 5 septembrie 1939. Între iunie 1940 și decembrie 1942, Malta a fost una dintre cele mai intens bombardate locuri de pe pământ. Malta a fost asediată și a fost teatrul unui dintre cele mai disputate bătălii ale celui de-al doilea război mondial, unii istorici mergând până acolo încât să numească această bătălie "Stalingradul Mediteranei". Malta a fost decorată cu Crucea George printr-un decret semnat
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
lui Dumnezeu. Sosește Leonora însoțită de călugărițe. Dar imediat, Manrico, cu oastea sa, o răpește pe Leonora, dejucând planurile lui De Luna, a cărui furie atinge paroxismul. Ne aflăm mai întâi în tabăra regaliștilor comandați de Contele de Luna, care asediază fortăreața Castellor, ocupată de Manrico. Este adusă Azucena, capturată în apropierea taberei. La lumina unei torțe, Ferrando o recunoaște ca fiind aceea care în trecut l-a răpit pe fratele contelui. Interogată, ea dezvăluie că ar fi mama lui Manrico
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
până la Smolensk și de aici pe frontul de la Moscova. În timp ce se deplasau spre Smolensk, pe 26 septembrie, voluntarii spanioli au fost redirecționați spre Vitebsk. Ei au fost redistribuiți Grupului de Armate Nord, fiind repartizați Armatei a 16-a germană, care asediau Leningradul. Motivul pentru care spaniolii au fost obligați să străbată o distanță atât de mare pe jos este neclar. S-a presupus că germanii au încercat să folosească acel marș pentru a-i disciplina pe spanioli, care nu se ridicaseră
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
20-21 mai 1813). Ca ofițer superior al armatei ruse a îndeplinit sarcini de înaltă conducere strategică; l-a consiliat pe împăratul Alexandru I (1801-1825) în campaniile antinapoleoniene din 1813 și 1814 și a făcut parte din Comandamentul armatei de operații, asediind Varna, cu prilejiul războiului ruso-turc din 1828-1829. Jomini s-a stabilit ulterior la Bruxelles (1829) și apoi la Passy (1859), dar a răspuns favorabil apelurilor țarului Nicolae I (1825-1855), contribuind la organizarea Academiei Militare ruse (1830) și la conducerea acțiunilor
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]