723 matches
-
e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară, parcă nu mai există decât înlăuntru. Astăzi am fost toată ziua întoarsă pe dos de o veste căzută ca un trăsnet: biata
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precum anticii la Sfinx. O sintagmă inspirată poate depăși în popularitate un întreg tratat de estetică. Am ajuns să ne temem de lirism ca de bolile venerice. Arta poate fi penultimul tren spre Dumnezeu. Se cuvine ca arta să se asorteze cu interogațiile epocii. Marile conștiințe nu pot fi construite fără sprijinul artei. În artă, o epocă înseamnă distanța dintre doi titani. Arta nu poate fi o ocupație prea serioasă atâta timp cât nu reușește nici să - și hrănească lucrătorii. Artiștii - acești profesioniști
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
valori magice. E ca un medium. Arta incită la un dialog fertil. Chiar dincolo de bariera timpului. Actul creației poate duce până la suprimarea durerii de a fi. Și totuși, arta încă mai reazămă cupola lumii. Isteria vieții noastre nu se mai asortează cu olimpianismul artei de altădată. În artă, cel mai greu ajungi la propria - ți voce. În artă, orice gând trebuie centrat în perspectivă universală. Altfel, periferia este asigurată. Vigoarea literaturii este asigurată de stil. Uneori și de armătura filosofică. Laserul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a se exterioriza, prin influența pozitivă produsă asupra celor din jur. Era deci o femeie simpatică, între treizeci și cinci și patruzeci de ani, care se mișca în largul ei lângă un bărbat de aceeași statură, îmbrăcat și el într-un costum asortat la culoare cu al partenerei, subțirel în talie, manierat, cam de aceeași vârstă cu ea și tot atât de volubil. Cu puțin efort și puțină ingeniozitate, până la urmă, amândoi au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o nuanță foarte apropiată de cea a scrumului de țigaretă fină. Sub geacă se vedea o vestă lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare, pe care datorită căldurii a dezbrăcat-o și a agățat-o în cui, se asorta perfect cu vesta, precum și cu pantalonii din blugi, pe jumătate prespălați, puțin cam strâmți însă destul de comozi. Încălțat cu pantofi sport, asemănători la culoare cu îmbrăcămintea, se mișca rapid, lăsând impresia că e un fost sportiv de performanță devenit antrenor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă din zona care nu e la îndemâna oricui spre a o sonda ori măcar spre a o intui. Discutând cu ea, ajungeai la concluzia că între
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă pentru că ar fi însemnat să mă despart de macky, ea să plece cu maxi iar eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce o interesa. Nu mă mai recunoști? — Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa îl consideră în stare de orice. Asta l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o impresioneze pe tipă: - E un joc, asta e. Ce fel de joc? Leac făcuse deja un pas greșit. Ar fi putut spune că de fapt Celebrul animal e o firmă care se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar fi urmat, dacă Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îmi pare de-a dreptul surprinzător! De fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea deveni suspect. Va trebui să-ți căutăm altceva. Doctorul Gavrilă spunea că are
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai, Medlin? Nu se întreabă nimic despre vîrstă, puiule, roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă întîrziată, pe care o subjugă farmecul discret al detaliului. Viața o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea să-i cadă numai și numai pe vitraliu. De ce vitraliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Runway“. Ele erau ținute, la modul absolut și categoric, la mare distanță de orice activitate, cât de neînsemnată, care se desfășura În zona editorială de pe etaj: cei de la editorial alegeau articolelele de Îmbrăcăminte pentru prezentările de modă, recrutau redactorii buni, asortau accesoriile cu vestimentația, intervievau fotomodelele, creau ambianța pentru parade și ședințe foto și Îi angajau pe fotografi. Cei de la editorial călătoreau În locuri interesante din lume ca să facă fotografii, primeau cadouri și rabaturi de la designeri, analizau tendințele modei și mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru prima dată pe ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să nu observe ura pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unui șir de coloane. An-te-hai îl urmează. Privesc în jur. Sala imensă, înaltă de câteva etaje, e plină cu statui de culoarea aurului. Totul e vopsit în nuanțe de auriu. Înăuntrul templului se află mai multe temple mici, ce se asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o robă din mătase fină galbenă, brodată cu o mulțime de simboluri imperiale. Toți ochii sunt fixați asupra ei, mai puțin cei ai împăratului Hsien Feng, care, deși foarte bolnav, a făcut efortul să vină. E îmbrăcat într-o robă asortată cu cea a lui Nuharoo, gest prin care Majestatea Sa îi aduce un omagiu împărătesei sale. Însă simbolurile de pe roba sa sunt ușor diferite: dragoni în loc de păsări pheonix, munți în loc de râuri. — Aniversare fericită la douăzeci și doi de ani, Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]