6,930 matches
-
asta e banală, e prea uzată; pornește din intenția de-a face un compliment unei femei tinere, spunîndu-i că, mai degrabă, poate fi considerată soră cu propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia că am venit la tine ca să... să... să fiu ținta gesturilor tale vulgare?! Surîsul lui Mihai, calm, senin, înmoaie furia femeii: Gesturile, judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare pot fi intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ură stăpînită. Dacă știam că-ți pasă de zgomot, n-ai mai fi ajuns să mă atingi, să mă murdărești și tu cu... Tu murdărești ce-a fost, cu vorbele de-acum! i-o taie Mihai pe un ton aspru. Cred că măcar atîta lucru știu: să mă comport cu o femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să ia de pe masă revista găsită de Mihai sub tufă. Cine era? întrebă, lovindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un surîs de plăcere. Vîntul, doar el, ca un nebun, mai lovește ferestrele. Țăranul pleacă să aducă un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît de toropeala băuturii, încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit femeia, trezindu-se de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta. Pînă aici îl oprește Lazăr, cînd îl vede rămas iarăși în chiloții tip sport și-i aruncă o privire scurtă, confirmînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pete de murdărie. Dacă știam că prin asta înlătur o crimă, murmură el, privind afară te-aș fi reținut cu forța ieri... Te rog să nu-mi amintești de ce-a fost ieri! spune Maria cu o voce atît de aspră că Mihai se retrage un pas. Atunci, răspunde el, impunîndu-și să fie calm, s-o poată provoca poate-mi spui de ce ești considerată spaima spitalului, a femeilor care vin cu provocări, în special. Vreau să aflu cine le-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i se ridica din pricina presiunii create în cavitatea abdominală. Și fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut-o? În schimb, am achitat cei 10 penny pentru accesul la toaleta publică. În cabina strâmtă am răzuit sperma uscată de pe interiorul coapselor mele cu o bucată de hârtie aspră, a cărei consistență se apropia mai mult de cea a hârtiei de împachetat decât de moliciunea hârtiei igienice. Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cristalizat. Apele topite din zăpada de pe munte ajung filtrate de solul carstic în lacurile acumulate la diferite niveluri, motiv pentru care apa are o limpezime extremă. Vremea în această vale glaciară abruptă este foarte plăcută, cu ierni lipsite de vânturi aspre și veri răcoroase. Zonele naturale păstrate intacte sunt în marea lor majoritate în Shuzheng, Zechawa și Rize. Peisajele de aici, bogate în lacuri de munte și cascade, piscuri semețe acoperite de zăpadă și nu în ultimul rând, așezările tibetane pline
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Celor Cinci Vârfuri. Din cauza climei nefavorabile iarnă geroasă, vară caniculară, primăvară cu vânt puternic recoltele agricole în zonă erau foarte slabe. Într-o zi, Manjusri, trecând prin zonă să răspândească religia sa, a văzut suferințele localnicilor cauzate de condițiile geografice aspre și a hotărât să schimbe clima din zonă. Aflând că regele dragon din Marea de Est are o piatră magică ce poate schimba clima, Manjusri s-a transformat într-un călugăr și s-a dus la el s-o împrumute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile aspre ale grătarului ce susținea tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a lui - profundă și aspră -, În timp ce se uita prin frigider, fără să Întoarcă deloc capul. — Ce bei, șefule? a zis sever. Lapte ? Laptele e foarte bun. A scos un borcan cu capac roșu. Ai Încercat vreodată unt de arahide ? A Îngenuncheat lîngă cutia mea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușor cratița deasupra chiuvetei, În timp ce ținea capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și a Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș dori să aflu adresa unei doamne Bellairs. Nici o doamnă cu acest nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc, la tombolă... — Știți, toate doamnele care lucrează la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe intră brusc Într-o cabină telefonică și formă un număr. La celălalt capăt al firului, o voce aspră Îi răspunse pe un ton ce părea să-i conteste dreptul de a folosi rețeaua telefonică. — Aici Mamele libere. Cine-i la aparat? — Aș dori să vorbesc cu domnișoara Hilfe. — Cine Întreabă? — Un prieten al ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună el! Dac-ai ști... Dar În clipa aceea Johns fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui, cred, să știe! Era doctorul Forester; văzîndu-l, Digby simți cum inima Începe să-i bată cu putere, copleșit din nou de spaima unor pedepse posibile, dar deloc previzibile. — Doctore Forester, bîigui Johns, nu eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie de alte figuri, luîndu-i cu asalt memoria. — Ăsta e! exclamă Rowe, rezemîndu-se de spătarul scaunului ca să nu cadă, căci simțea cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de gesturi codificate. Dacă unul dintre ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri de serj ca să-și scoată la iveală organele genitale și și-ar fi apăsat penisul în despicătura însângerată a subsuorii mele, chiar și acest act bizar ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]