1,216 matches
-
este un hoț legendar închis într-o închisoare virtuală din Sobornostul creat de Arhonți - ei înșiși creații ale Inginerilor Sufletelor. El este eliberat din închisoare de Mieli, o războinică din norul Oort, care îl duce cu nava ei, "Perhonen", printre asteroizii din jurul planetei Neptun. Acolo, el află că libertatea sa are un preț: trebuie să-și reia vechea ocupație criminală și să fure ceva pentru angajatorul lui Mieli. Înainte de asta, el trebuie să-și recupereze amintirile, pe care le-a ascuns
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
3000 de monezi de aur și a reconstruit-o. Santini a devenit o persoană bine-cunoscută, dar, din păcate, a murit la o vârstă destul de tânără, la doar 47 de ani, iar unele din lucrările sale, prin urmare, au rămas neterminate. Asteroidul este numit în onoarea lui.
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
2005 Michael D. Griffin, administratorul NASA. Construirea unor colonii ar necesita în primul rând elemente de bază pentru supraviețuire: apă, hrană, materii prime, suport vital, energie, comunicații, transport, gravitație artificială și protecție antiradiații. Coloniile de pe Lună, Marte sau de pe anumiți asteroizi ar putea extrage resurse locale. Luna duce lipsă de nitrogen, dar are vaste rezerve de hidrogen, sub forma apei înghețate de sub crusta craterelor întunecate, dar are și oxigen, silicon și metale precum fierul sau aluminiul. Trimiterea materialelor de pe Terra ar
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
hidrogen, sub forma apei înghețate de sub crusta craterelor întunecate, dar are și oxigen, silicon și metale precum fierul sau aluminiul. Trimiterea materialelor de pe Terra ar fi scumpă, de aceea acestea ar putea fi trimise de pe Lună, NEO (Near Earth Object= asteroizi, comete) sau Phobos și Deimos, lunile lui Marte. Multe NEO conțin oxigen, hidrogen, metale și carbon, iar unele și nitrogen. Mai departe, se crede ca asteroizii lui Jupiter ar avea apă înghețată și elemente volatile. Energia solară din orbită este
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
scumpă, de aceea acestea ar putea fi trimise de pe Lună, NEO (Near Earth Object= asteroizi, comete) sau Phobos și Deimos, lunile lui Marte. Multe NEO conțin oxigen, hidrogen, metale și carbon, iar unele și nitrogen. Mai departe, se crede ca asteroizii lui Jupiter ar avea apă înghețată și elemente volatile. Energia solară din orbită este abundentă și este și astăzi folosită de sateliți. Nu există noapte în spațiu, nici nori sau atmosferă să blocheze lumina solară, deci această energie este disponibilă
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
centurile Van Allen fac viața în afara atmosferei dificilă. Pentru a proteja viața, așezările trebuie să fie înconjurate de suficientă masă ca să absoarbă radiațiile. Sunt necesare 5-10 tone de material pe metru pătrat pentru asta. Resturile din procesarea solului planetar și asteroizi ar fi o variantă, dar ar face manevrarea unei nave mult mai dificilă. Coloniile pot fi așezate fie pe corpuri fizice, fie în spațiul liber: Suprafața lui Marte are cam aceeași dimensiune ca suprafața de uscat de pe Terra. Gheața de la
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Un dezavantaj al Lunii este cantitatea scăzută de gaze volatile necesare vieții, precum hidrogenul, nitrogenul și carbonul. Depozitele de apă înghețată din craterele polare ar putea servi și ca surse pentru aceste elemente. O altă soluție este extragerea hidrogenului din asteroizii apropiați și combinarea cu oxigenul din rocile lunare. Gravitația scăzută este deasemenea o problemă, însă nu se știe dacă este deajuns pentru a susține viața. Proiectul Artemis (proiect privat de colonizare a Lunii) a avut și un plan pentru colonizarea
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
viitoarele colonizări posibile. Lunile lui Marte pot fi ținte pentru colonizarea spațială. Viteza necesară părăsirii orbitei este foarte mică, făcând transportul cu sistemul marțian mai ușor. Ar putea deveni colonii, folosindu-se însă o metodă asemănătoare cu cea pentru colonizarea asteroizilor. Titan, satelitul lui Saturn, este văzută ca o posibilă țintă pentru colonizare pentru că este singurul satelit din sistemul solar cu o atmosferă densă și compuși carbonici (hidrocarburi) în atmosferă și la suprafață. Titan este al patrulea corp ceresc din sistemul
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
complexe rezultate din acțiunea radiației solare. La o distanță de Soare de peste 30 ua (Triton) și 30-49 ua(Pluto), energia solară nu este viabilă, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
solară nu este viabilă, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din Centură, Ceres ar putea fi principala bază și port spațial pentru viitoare extracții miniere pe asteroizi, făcând posibil transportul resurselor către Marte, Lună sau Pământ. Având în vedere gravitația scăzută și rotația rapidă, un elevator spațial ar putea fi practic. De asemena ar putea fi posibilă și paraterraformarea (terraformarea unor spații închise, acolo unde este posibil
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
mediu gravitațional; astronauții au demonstrat că pot muta sateliți de tone întregi numai cu mâna. Dezavantajul principal al coloniilor orbitale este lipsa materiilor prime. Acestea ar putea fi aduse de pe Pământ, dar la costuri ridicate și din surse extraterestre (Luna, asteroizi și comete). Alte dezavantaje ar fi descreșterea orbitală și poluarea atmosferică. Din 2009, Stația Spațială Internațională susține o temporară și neautonomă prezența umană în orbita joasă a Terrei. O altă posibilitate de colonie în apropierea Terrei o reprezintă cele 5
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
coada sa devine mai lungă). După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid. După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o "cometă bătrână". Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
volatile, devenind o "cometă bătrână". Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi). Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter). Numele date cometelor
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
Aici există densități mai mici ale craterelor în zonele cu dune ecuatoriale și în regiunea polară nordică (unde lacurile de hidrocarburi și mările sunt cele mai frecvente). Modelele pre-"Cassini" cu traiectorii de impact și unghiuri sugerează că dacă un asteroid lovește crusta de apă înghețată, o cantitate mică de apă provocată de impact rămâne lichidă în crater. Acesta poate persista timp de secole sau chiar mai mult sub formă de lichid, timp suficient pentru „sinteza unor molecule simple precursoare originii
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
dacă viața va fi găsită pe Titan, ar fi statistic mult mai probabil ca acesta să fie de pe Pământ decât să fi apărut independent, acest proces este cunoscut sub numele de panspermie. În teorie se consideră că impactul Pământului cu asteroizi mari și comete a dus la sute de milioane de fragmente de rocă încărcate cu microbi au evadat din gravitația terestră. Calculele indică că un număr dintre aceste fragmente s-ar afla pe multe corpuri din Sistemul Solar, inclusiv pe
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Alphonse Louis Nicolas Borrelly (8 decembrie 1842 - 28 februarie 1926) a fost un astronom francez. El s-a alăturat Observatorului din Marseille în 1864. În timpul carierei lui, a descoperit mulți asteroizi și multe comete, de asemenea, incluzând și cometa 19P/Borrelly, cea care îi poartă și numele. Academia Franceză de Științe i-a acordat premiul "Prix Valz" în 1903 și Premiul Lalande în 1909, pentru contribuțiile sale în domeniul astronomiei. Astfel
Alphonse Borrelly () [Corola-website/Science/334679_a_336008]
-
și multe comete, de asemenea, incluzând și cometa 19P/Borrelly, cea care îi poartă și numele. Academia Franceză de Științe i-a acordat premiul "Prix Valz" în 1903 și Premiul Lalande în 1909, pentru contribuțiile sale în domeniul astronomiei. Astfel, asteroidul 1539 Borrelly a fost numit în cinstea lui. Aceasta este listă incompletă a cometelor descoprite sau co-descoprite de Borrelly:
Alphonse Borrelly () [Corola-website/Science/334679_a_336008]
-
că viața bacteriană de pe Erythro formează un organism colectiv care dispune de o formă de conștiință și telepatie (un concept similar cu Gaia din seria Fundația). În timp ce coloniștii susțin ideea unei colonizări viitoare - jos pe Erythro, sau pe centurile de asteroizi din sistemul stelei Nemesis - o serie de evenimente se întâmplă. Pe Pământ zborul superluminic este perfecționat, astfel încât Colonia Rotorului nu mai este izolată. Se deschide astfel o serie nouă de explorări umane ale galaxiei. Povestea se referă și la dezmembrarea
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
a URSS l-a repus pe listele de academicieni. Reabilitare sa științifică și socială a fost realizată însă abia în anii '60. Pentru a onora memoria fraților Nikolai și Serghei Vavilov, astronomul sovietic Nikolai Stepanovici Cernîh a numit "2862 Vavilov" asteroidul descoperit pe 15 mai 1977 la Observatorul Astronomic Naucinîi din Crimeea.
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
prelevării de imagini astronomice. Observarea, măsurarea și răspândirea evenimentelor legate de ocultații constituie o activitate în creștere, de o importanță covârșitoare în a aduce noi informații care să ajute la predicțiile viitoare asupra corpurilor cerești, cum ar fi forma lunii, asteroizilor și planetelor, cu o foarte mare acuratețe și presupunând investiții minime în echipament. Granița dintre noțiunea de astronom amator și cea de astronom profesionist este mai estompată decât oricând, astronomii amatori aducând contribuții importante în multe domenii ale cunoașterii, adesea
Astronom () [Corola-website/Science/302289_a_303618]
-
Napoli, unde locuitorii celebrau jocuri gymnice în onoarea sa. Ea a dat și numele efemerei Republici Parthenopene, capitala fiind Napoli. Acest mit a inspirat mai mulți libretiști și compozitori care au făcut opere: Astronomul italian Annibale de Gasparis a denumit asteroidul descoperit de el (în 1850) 11 Parthenope.
Partenope () [Corola-website/Science/332842_a_334171]
-
(oficial: (243) Ida I ) este satelitul asteroidului 243 Ida; are un diametru de 1,4 km. Numele său vine din mitologia greacă, unde "dactylii" erau o rasă de umanoizi pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]
-
pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în 1,54 zile, la o distanță de 108 km de Ida. Suprafața sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului Ida și prezintă, ca și aceasta din urmă, cratere. Originea sa este nesigură, totuși unele elemente sugerează că ar proveni dintr-unul din fragmentele corpurilor care au dat naștere asteroizilor Coronis A fost fotografiat de sonda Galileo la 28 august
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]