1,216 matches
-
complexe rezultate din acțiunea radiației solare. La o distanță de Soare de peste 30 ua (Triton) și 30-49 ua(Pluto), energia solară nu este viabilă, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
solară nu este viabilă, fiind necesară energia nucleară pentru susținerea unei colonii. Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Se cunosc momentan în jur de 2500 de asteroizi aflați pe orbite care-i face mai avantajos de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din Centură, Ceres ar putea fi principala bază și port spațial pentru viitoare extracții miniere pe asteroizi, făcând posibil transportul resurselor către Marte, Lună sau Pământ. Având în vedere gravitația scăzută și rotația rapidă, un elevator spațial ar putea fi practic. De asemena ar putea fi posibilă și paraterraformarea (terraformarea unor spații închise, acolo unde este posibil
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
mediu gravitațional; astronauții au demonstrat că pot muta sateliți de tone întregi numai cu mâna. Dezavantajul principal al coloniilor orbitale este lipsa materiilor prime. Acestea ar putea fi aduse de pe Pământ, dar la costuri ridicate și din surse extraterestre (Luna, asteroizi și comete). Alte dezavantaje ar fi descreșterea orbitală și poluarea atmosferică. Din 2009, Stația Spațială Internațională susține o temporară și neautonomă prezența umană în orbita joasă a Terrei. O altă posibilitate de colonie în apropierea Terrei o reprezintă cele 5
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
fie distrusă peste 7,6 miliarde de ani . Înainte de a fi înghițit de Soare, oceanele Pământului se vor evapora, iar Pământul va fi în cele din urmă distrus de către forțele de maree. Pământul a intrat în coliziune cu mai mulți asteroizi mari în istoria recentă geologică. Un asteroid, de exemplu, a dus teoretic la dispariția dinozaurilor cu 65 de milioane de ani în urmă. În cazul în care un astfel de obiect lovește Pământul ar putea avea un impact grav asupra
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
ani . Înainte de a fi înghițit de Soare, oceanele Pământului se vor evapora, iar Pământul va fi în cele din urmă distrus de către forțele de maree. Pământul a intrat în coliziune cu mai mulți asteroizi mari în istoria recentă geologică. Un asteroid, de exemplu, a dus teoretic la dispariția dinozaurilor cu 65 de milioane de ani în urmă. În cazul în care un astfel de obiect lovește Pământul ar putea avea un impact grav asupra civilizației umane. Este chiar posibil că umanitatea
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
milioane de ani în urmă. În cazul în care un astfel de obiect lovește Pământul ar putea avea un impact grav asupra civilizației umane. Este chiar posibil că umanitatea să fie complet distrusă; pentru ca acest scenariu să se producă un asteroid ar trebui să aibă cel puțin 1 km (0,62 mile) în diametru, dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile). Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
asupra civilizației umane. Este chiar posibil că umanitatea să fie complet distrusă; pentru ca acest scenariu să se producă un asteroid ar trebui să aibă cel puțin 1 km (0,62 mile) în diametru, dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile). Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani. Asteroizi mai mari sunt mai puțin frecvenți în sistemul solar. Asteroizii așa numiții "asteroizi din apropierea Pământului" sunt în mod regulat observați
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
ar trebui să aibă cel puțin 1 km (0,62 mile) în diametru, dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile). Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani. Asteroizi mai mari sunt mai puțin frecvenți în sistemul solar. Asteroizii așa numiții "asteroizi din apropierea Pământului" sunt în mod regulat observați. Peste 1,4 milioane ani steaua Gliese 710 este de așteptat să cauzeze o creștere a numărului de meteoriți din apropierea
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
mile) în diametru, dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile). Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani. Asteroizi mai mari sunt mai puțin frecvenți în sistemul solar. Asteroizii așa numiții "asteroizi din apropierea Pământului" sunt în mod regulat observați. Peste 1,4 milioane ani steaua Gliese 710 este de așteptat să cauzeze o creștere a numărului de meteoriți din apropierea Pământului datorită trecerii sale la doar 1,1 ani lumină
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile). Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani. Asteroizi mai mari sunt mai puțin frecvenți în sistemul solar. Asteroizii așa numiții "asteroizi din apropierea Pământului" sunt în mod regulat observați. Peste 1,4 milioane ani steaua Gliese 710 este de așteptat să cauzeze o creștere a numărului de meteoriți din apropierea Pământului datorită trecerii sale la doar 1,1 ani lumină de Soare. Unele
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
Venus, sau să fie aruncat din sistemul solar cu totul). Dacă Mercur s-ar ciocni cu Pământul, toată viața de pe Pământ ar dispărea și impactul poate deplasa suficientă materie pe orbită pentru a forma un nou satelit. Rețineți că un asteroid cu doar 15 km lățime ar fi distrus dinozaurii; Mercur are aproximativ 5.000 km în diametru. Un scenariu mai puțin previzibil este o pandemie la nivel mondial. De exemplu, în cazul în care HIV ar evolua și ar deveni
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
lumii. O boală apărută în mod natural ar putea eradica omenirea. Dacă niște extratereștri ostili ar ajunge pe Terra, ei ar putea eradica oamenii (specia Homo sapiens). Erupția unui super-vulcan ar putea cauza extincția omenirii, prin efectele climatice. Prăbușirea unui asteroid sau comete ar putea produce extincția omenirii. O supernovă apropiată ar putea distruge planeta. Sir Isaac Newton (1642-1727) a studiat texte vechi și a bănuit că sfârșitul lumii s-ar întâmpla nu mai devreme de anul 2060, deși a fost
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
amploare tot atât de mare ca marile cicluri naturale și noi am început a șasea extincție masivă a biodiversității, cu o viteză fără îndoială mai mare decât cea care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariția dinosaurilor după căderea unui asteroid, cum a subliniat Eric Lambin, membru al Academiei de științe a Statelor Unite... Explozia demografică pusă în cauză : "deja e prea multă lume" La originea dezechilibrelor planetare care amenință însăși supraviețuirea Umanității, Frank Fenner incriminează explozia demografică și "consumul neînfrânat". Conform
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
Misiunea a avut loc în regia agenției japoneze de explorare a cosmosului JAXA, iar asteroidul vizitat a fost 25143 Itokawa (1998 SF36). Asteroidul, despre care se crede că s-a format acum 4,6 miliarde de ani, se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ, are o lungime de cca.
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
Misiunea a avut loc în regia agenției japoneze de explorare a cosmosului JAXA, iar asteroidul vizitat a fost 25143 Itokawa (1998 SF36). Asteroidul, despre care se crede că s-a format acum 4,6 miliarde de ani, se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ, are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
Pământ, are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof. Sonda spațială , cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km, dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
unui cartof. Sonda spațială , cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km, dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat să culeagă probe. Nu este clar dacă eșantionarea a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km, dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat să culeagă probe. Nu este clar dacă eșantionarea a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse mari ca cel puțin ceva praf să fi fost prelevat în capsula de eșantionare. Planul a fost să se tragă cu
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
Nu este clar dacă eșantionarea a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse mari ca cel puțin ceva praf să fi fost prelevat în capsula de eșantionare. Planul a fost să se tragă cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute. La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute. La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute. La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 rotila volantă pentru
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 rotila volantă pentru controlul axei Y nu a mai funcționat nici ea. După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde. Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]