751 matches
-
totul cu destulă claritate. Se deplasă În interiorul astronavei, Înapoi la pupitrul de comandă, trecând apoi prin holul cu lumină ultravioletă și ajungând În compartimentul cu tuburile atârnate de perete. Tuburile erau pline. În fiecare din ele se găsea câte un astronaut. Exact așa cum se gândise: Beth crease un singur membru al echipajului - o femeie solitară - ca pentru a-i preveni. Acum era rândul lui Norman și, În consecință, camera era plină. „Nu-i tocmai rău“, Își spuse. Privi În Încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ul, dar nu și restul alfabetului tehnicii actuale. Această ediție pare făcută doar ca regizorul să insereze pasaje filmate în misiunile spațiale NASA, momente ce ni se par azi antichități... psihedelice! La vremea conceperii și turnării peliculei, imaginile captate de astronauți nu erau disponibile. (Se credea, probabil, că secretele găsite pe Lună vor fi uimitoare, de arătat „celor aleși“...) Câteva secvențe căzute la primul montaj, plus animații 3D, lungesc „director’s cut“ într-o măsură pe care abia în postură de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește povestirea lui Huergo, care În vremea lui era ciudată, dar pe care astăzi o depășesc cu vârf și Îndesat rachetele și astronauții oamenilor de știință. O dată compus așa, din vârful peniței, dezinteresatul compendiu al fanteziei unui mort, de la care de-acum nu mai pot aștepta nimic, revin la miezul chestiunii. Memoria Îmi Înapoiază o sâmbătă dimineață din 1964, când aveam oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai știu ce-a zis unul din ăia trei, Lowell sau Haise sau Swigart și nici nu-mi aminteam unde auzisem numele astea. Am căutat și am găsit și am simțit cum mi se strânge inima. Erau numele celor trei astronauți care plecaseră cu Apollo XIII și cărora li s-a defectat nava și rămăseseră față în față cu moartea, trei biete ființe închise într-o capsulă cât un sicriu, care alerga bezmetică prin Cosmos, piuind către Pământ mesaje. Iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Univers”. Într-un cinematograf elvețian, publicul izbucnește în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-și dovedi dragostea față de Jane, strigă: „O voi duce pe Lună!”. Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauții americani sunt la fel de simpatici și de sociabili ca și cosmonauții sovietici. Arrabal lucrează la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong și Aldrin reprezintă toate posibilitățile omului viitor; ei au jucat în fața noastră toate rolurile, mai puțin pe cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se gândea la asta, luna nu prea Îndepărtată de panoul Spry, și rotundă ca un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau mai gri decât ardezia, mai negre decât cărbunele, mai roșii decât boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acestei realizări. Să nu te duci unde poți merge poate sista creșterea. Cred că sufletul simte asta și prin urmare este o necesitate. Poate impune o nouă seriozitate. Firește tehnologia va impresiona mințile mai mult decât o vor face personalitățile. Astronauții poate nu vor părea atât de eroici. Mai mult ca niște supercimpanzei. Mai ales dacă nu au o exprimare aleasă. Dar, la urma urmei, ăsta e rolul poeților. Dacă e să aibă vreunul. Dar chiar și tehnicienii, mă aventurez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grade Celsius nu îngheață, așa cum sunt calotele de gheață de la Poli. Adam: N-o să credeți dar Pământul este apărat de radiațiile solare de către un cîmp magnetic propriu care ajunge până la 60000 de Km în spațiu. Peste această barieră navele și astronauții trebuie echipați special mai ales să nu ia foc. Eva: Toate au intrat în sfera de atracție gravitațională a Soarelui a cărei masă reprezintă 99% din totalul Sistemului nostru solar. Priviți, pe bolta cerească mai sunt și stele fixe, cea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ori, parțială de 4 ori și totală de 3 ori. Toate fazele Lunii au diferite influențe asupra Pământului, lucru care i-a preocupat pe astrologi încă din antichitate. Mică, mică, dar Luna este cam 17% din gravitatea Pământului: doar așa astronauții care ajung pe Lună pot sări până la 4 m înălțime la o gravitație de 6 ori mai mică decât a Pământului. Eva: Dacă vom avea timp la următoarea întâlnire vorbim și despre miezul fierbine de mii de grade al Pămăntului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tinerii eu vă asist, nu vreau să intervin decăt doar dacă... Dar hai să intrăm. Intră, asistența se ridică în picioare. Eva: Bună ziua! Vă rog să luați loc. Se așează și Evelin, Eva și Adam. Astăzi, la întălnire participă și astronautul: dl. Evelin. Aplauze. La propunerea multora dintre voi, noi vom vorbi, voi veți întreba, noi răspundem dacă știm... Animație. Adam: Cineva m-a întrebat ce-i realitatea? Risc un răspuns simplu: realitatea este nu numai ce vedem, ce auzim ci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ceva... Aurora: Ce anume? Evelin: Vreau să ies în oraș. Profesorul: Adam și Eva te vor conduce. Evelin: Nu, vreau să fiu singur. Profesorul: Poate fi periculos. Evelin: știu să mă apăr. Aurora: Dar în “ținută” de clonă, nu de astronaut. Evelin: Eu ies să văd lumea cu piciorul, nu să-i sperii! Răsete. |in legătura prin Cosmos. x x x în laborator, Aurora, profesorul, Adam și Eva așteaptă întoarcerea din plimbarea prin oraș a lui Evelin. Aurora: Nu credeți că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sală. O altă întrebare: zborul pe Lună a avut loc sau nu? Ce să răspund? Am urmărit zborul epocal al omului pe Lună. Un voiaj foarte costisitor pentru om și fără rezultate astronomice importante. Vor rămăne în istorie poate cuvintele astronautului: Un pas mic al omului, un pas mare pentru omenire”. Dacă zborul a avut într-adevăr loc? Da, dar pasul mare pentru omenire nu va putea fi mai devreme de căteva decenii. Animație. Aurora: Cineva întreabă ce se întămplă cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în Univers? Profesorul: Vremea ține cu noi; n-ai putut încă pleca în spațiu dar simt că se apropie ziua. Evelin: Hai să ne luăm costumele pentru spațiu. Ies și se îmbracă; după căteva minute revin îmbrăcați în costumele de astronauți: Profesorul: Să mergem. Sala de ședințe arhiplină. Profesorul: Bună ziua! Luați loc. Vremea a ținut cu dumneavoastra, nu s-a putut pleca în spațiu. Dl. Evelin a acceptat să se întălnească cu dumneavoastră. Aplauze. Evelin: Imi face plăcere să mă întălnesc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
2017 și următorii în 2019. Bătrănul telescop spațial Hubble, care a folosit razele ultraviolete, se va întoarce acasă în 2012 după 20 de ani de plimbare prin Cosmos. Va intra în atmosferă, va lua foc și va deveni istorie pentru astronauți și pentru știință. Mai trebuie spus că Hubble a avut ocazia istorică ca în cei 20 de ani de evoluție să fie martor și să transmită pe Pămănt explozia unei supernave și la nașterea de stele, planete, de galaxii. Hublle
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și omului de pe Pămănt încă un răgaz de un milion de ani! încă o dată drum bun extraterestrule! Familia în cor: Drum bun extraterestrule! Peste căteva luni, pe piața S.F., se lansa cu mare reclamă și succes romanul “Invazie extraterestră”, autor astronautul Evelin, expert în cosmologie care oferă toate drepturile financiare Centrului Internațional de Cercetarea Spațiului pentru a organiza cursuri, conferințe și concursuri cu premii, cu prioritate pentru tinerii care vor să cunoască din tainele Universului. Premiile vor consta și într-un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dintre copiii ce le sunt alături, de dincolo de pagină. Că și în The wind in the willows, Hercule este un Mister Toad atras, irezistibil, de noutatea tehnologică. Tentativele sale de a fi, rând pe rând, pilot de curse, alergător sau astronaut nasc, în micul lor cosmos, o revoltă a elementelor. Parodia face parte din pactul narațiunii și unul dintre episoadele memorabile pe care Pif le imaginează este cel în care Pif și Hercule, alături de companionii lor, cei doi savanți scrântiți și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Oamenii ăștia ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rog, n-am putea schimba subiectul? Emmy ai spus ce-ai avut de spus. Dacă vrei să te-arunci cu capul înainte într-o altă relație de cinci ani, e dreptul tău, fără îndoială. Iar tu, Adriana, mai repede ajungi astronaut decât să te întâlnești cu un singur bărbat. Să trecem la următorul subiect. — Doar nu mi-am permis să-i spun să facă ceva nemaipomenit cum ar fi să-și găsească un serviciu..., zâmbi Emmy. Adriana se forță să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
curat și ferit de rele, un prunc. Și el perfect, pur, cristic, venit pe lume În urma unei imaculate concepții. Născut nu din iubire; nici măcar din plăceri vinovate, din păcat. Sănătos. Donatorul era supus analizelor medicale mai ceva decît un cosmonaut. Astronautul, de pildă, putea să aibă Înaintași cu tare psihice; nu conduceau nava neamurile lui demente, dacă existau, și, pe cît posibil, tocmai el trebuia să aibă o anume nebunie, de vreme ce, de bunăvoie, pornea În vînt, fără siguranța că se va
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu foarte vechi, multe profesiuni au dispărut, azi nimeni nu mai știe ce făceau oamenii ăia, ce utilitate aveau, și cred că n-ar trebui să fie nici figuri de acum, sunt destule păpuși de plastic, cu eroii lor, rambo, astronauți, mutanți, monștri, superpolițiști și superbandiți, cu armele lor, mai ales armele, Mă gândesc, din când în când și eu reușesc să storc niște idei, dar nu așa de bune ca ale tale, Lasă-te de modestii prefăcute, nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
călduroasă, în care sublinia faptul că renunță la toate drepturile de autor în folosul orfanilor și al văduvelor de război, pur și simplu de drag. Iar eu i-am făcut o fotografie, ca nu cumva să se iște îndoiala că astronautul neamului umblă pe două picioare. — E o tâmpenie - i-am spus eu. Lipsită de gust. De aia am venit cu barca? Hai, lasă severitatea la o parte. Mai bine trage la rame. La sfârșitul poveștii vreau să ajungem la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat la o cină ușoară cu Butch și Caduta, la Cicero. Mai târziu se jură că mă avertizase asupra acestei probleme cu o seară înainte. Fără îndoială că așa se întâmplase, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mod evident modele pentru cele pe care și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea, Vaughan elaborase deja actele sexuale imaginare întreținute în mașină de o sumedenie de personalități celebre - politicieni, câștigători ai premiului Nobel, atleți internaționali, astronauți și criminali -, la fel cum își imaginase deja și moartea fiecăreia în parte. În timp ce ne plimbam împreună prin parcările aeroportului, căutând o mașină pe care s-o luăm cu împrumut, Vaughan mă supunea unui interogatoriu încrucișat cu privire la modurile probabile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]