3,711 matches
-
alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din slavă a venit. El, Prințul vieții, coborât din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit, călcând printre luceferi să mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
nu mă lași să fac păcat, să nu mă lași să pier... DE CE !? De ce nu putem oare uită clipele trecutului? Amintindu-ne că odinioară pluteam pe aripile vântului. Navigam peste oceanul dorințelor noastre, Și zburăm mai sus de visuri, spre-albastrele astre. Deasupra frământărilor și pește culmile idealurilor Se-nalță-n noapte, visând că undeva, departe, ne avântam deasupra stelelor. De ce nu putem oare uită clipele de iubire, De durere, de alint, de tristeți și suferinți? De ce oare nu putem uita fiorul
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
japoneză: Titlu: Cocorii. Iată cum este apreciată această poezie de către criticul și istoricul literar Mircea Tomuș: „Structurată astfel, poezia picturală din această frumoasă carte numește și înfățișează elementele și dimensiunile fundamentale ale lumii: pământul, cerul și marea, întunericul și lumina, aștrii tutelari: luna, soarele și stelele; stihiile eterne: vântul, ploaia, curcubeul, apoi, păsările, peștii, spicele, arborii, iarba, omul (bărbatul și femeia) și celelalte. Reprezentarea este nu atât picturală, cât iconică, înțelegând prin aceasta că, sub conturul fizic, versul surprinde sufletul tainic
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
fi ca să vâslim iar înapoi de-apururi am rămâne amândoi. eu port în suflet lacrimile tale și chipul tău mereu îmi iese-n cale, mi-apare printre pulberea de sori prin vise ce-o iau razna uneori. ne strecurăm așa din astre-n astre, printre necazuri grele și dezastre, și risipim zăpezile din crâng prin ochii tăi albaștri care plâng. deși s-au vărsat rănile în piept, eu stau străin de-o parte și te-aștept, râmân mereu între iubiri și ură
TU TRECI CA O REGINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364327_a_365656]
-
vâslim iar înapoi de-apururi am rămâne amândoi. eu port în suflet lacrimile tale și chipul tău mereu îmi iese-n cale, mi-apare printre pulberea de sori prin vise ce-o iau razna uneori. ne strecurăm așa din astre-n astre, printre necazuri grele și dezastre, și risipim zăpezile din crâng prin ochii tăi albaștri care plâng. deși s-au vărsat rănile în piept, eu stau străin de-o parte și te-aștept, râmân mereu între iubiri și ură avân în
TU TRECI CA O REGINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364327_a_365656]
-
ei ascunsă în inimă să-ți vină! O rază de lumină cochetează-n zbor O rog să mă lase în visul meu... de dor! Se joacă pe gene, văzând ochi albaștri, Le dă a ei sclipire și-i transformă-n Aștri... De sus, în noapte, ei privesc la tine. Dorința iubirii trăiește-adânc în mine! Mantia-nstelată pe bolta cea senină, Se-ntinde peste-a noastră iubire divină! © D. Theiss Referință Bibliografică: Dorința visului... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
cu o pasăre...” și-apoi: „eu sui / din stea în stea / raza inimii...” (Spre împărăția luminii) Împărăția luminii - foarte posibil - poate să (ne) rămână închisă, inaccesibilă. Sunt limite peste care doar mintea își cuibărește lăcaș. Ne dorim vultur sprințar printre astre, dar suntem (rămânem) apriori limitați. Gândim infinitul, doar în limitele lui „hic” (aici) și „nunc” (acum). Granițele spațiale și temporale ne transpar - o spune poetul - „înfrigurate...” Cât de sacrală este această finitudine! Merită să trăiești, „total, dar nobil, în prezent
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitatea Unui duel continuu între râs si plâns?!?! Referință Bibliografică: Anotimpul dezamăgirilor / Lăcrămioara Stoica : Confluențe
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]
-
fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitatea Unui duel continuu între râs si plâns?!?! Citește mai mult Și s-a sfârșit
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
am pus fruntea-n palma ta, și astfelM-ai legănat pe brațe multe nopți la rând.Și bătălii am dus, orgolioși și goide simțăminte, ne-am adus aminte rar,Printre cuvinte ne-am pierdut în doi,Privind în zori același astru solitar.Ne-am luptat, pân-a învins singurătateaîn brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns,Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitateaUnui duel continuu între râs si plâns?!?!...
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Râzi moarte nebună, de nimeni dorită, Eternitatea în vârful de coasă o porți, Cu dinții te-nfrupți din festin hămesită, În păr 'ți-mpletești a destinelor sorți. Esența divină o-mprăștii spre astre, Pe-un drum făr' de-ntors călăuză să fii, Porțile-nchizi cu zăvorul de oase, Spre lumină conduci spirite străvezii. În ochii sticlosi îți ard veacuri trecute, Mirosuri fetide împrăștii în jur, Tu, moarte sordidă cu rânjete slute, În față-ți
RÂZI de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364375_a_365704]
-
fără de hotar doar chip legendar Duh Risipit în văzduh Veghetor Deasupra norilor Așteaptă! Invocatorul Rezemat de spectrul luminii în răsărit Numără pietrele albe, Cercetează stigmatele aleșilor Pătrunzând nepătrunderea lor Fruntea sa, plină de lumină-între plete albe Și ochii luminoși ca astrele în serile albastre adânci ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru noi Jurământ ritual Deprivare senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to the devil. What
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
petrecem” dimensiunea existențială dată fiecăruia dintre noi. Așa ajungem să ne „măsurăm” durata vieții, adică vârsta, și atunci pentru unii timpul poate deveni prieten sau dușman... În raport cu veșnicia naturii, cu cerul și pământul, cu apele curgătoare sau întinderile nesfârșite, cu aștrii luminoși ce guvernează ziua și noaptea (alte entități), timpul măsurabil ni s-a dat doar nouă, oamenilor. Iar omul, ca ființă rațională, a fost cel care a inventat forme de măsurare a timpului pentru a stabili o anumită ordine. Altfel
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine! Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face să se învîrtă în jur același soare Astrele, perpetua trecere implacabilă A esenței în floare. Poate și eu prin fii și fiii fiilor mei Curg paralel cu torentul timpului Dar acum vreau clipa mea de temei Zâmbetul destinului! Gândul meu bun străbată nemărginirea Atras în depărtări, arzând să
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
le retează cu sete, la repezeală. O distracție grozav de primitivă, fără imaginație, cam ternă, însă rafinată, subtil-inventivă se ivește în...gândirea modernă! Iago, Machiavelli, Iuda bunăoară dezlănțuie tragedii și dezastre, iar vălul suferințelor împresoară - sunt scrise toate, prevăzute în astre... Vor afirma că era necesar profiluri cu înfățișare de zeu; alții își spală mâinile în zadar, își spală mâinile murdare mereu. Cezarul eternul tot altul se plimbă, Cu sufletul netulburat, senin. Atâtea se schimbă...nimic nu se schimbă! Pocalul cu
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între ierburi, simțind în suflet măreția naturii precum odinioară Coșbuc în poezia Vara, "mântuită" astfel de păcatul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DOININD Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când m-am născut, probabil era soare, Benefic aștrii au beneficiat, Însă a reușit să se strecoare Un colț de astru strâmb și viciat De merg doinind voios pe drumul mare Și-mi pun la pălărie mândre flori, Mă-ntâmpină la rându-i fiecare Și mă așteaptă-n prag
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DOININD Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când m-am născut, probabil era soare, Benefic aștrii au beneficiat, Însă a reușit să se strecoare Un colț de astru strâmb și viciat De merg doinind voios pe drumul mare Și-mi pun la pălărie mândre flori, Mă-ntâmpină la rându-i fiecare Și mă așteaptă-n prag de-atâtea ori. Prin timp și spațiu cântecul răsună, Izvorul lui și
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
iubite , peste ierni, Frisoanele de frig le-ascund în vers, Când peste mine primăveri așterni Și mă aduni buchet de flori din mers. Cochet mi-așez petalele albastre Să nu rănesc dantela parfumată. Pudrez cu praf de zâmbet și de astre, Un rid uitat și-o nevăzută pată. Mă prinzi de mână și-ntr-un fin balans M-apropii de chemarea ta , ispită! Ne sărutăm aromele în dans Eu, violet arunc frunza rănită... Tu o ridici și-i bandajezi nervura Ce
ARUNC ZĂPEZILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361511_a_362840]
-
Ca niște maci, în ploaie, pe câmpii. Îmi vine să m-arunc în mare, Să mă scufunde valul în adânc! Să vii degrabă c-o salvare Și-n brațe să mă ții ca pe un prunc. Mă cheamă cerul printre aștri Să caut veșnicia pentru noi. De-or plânge ochii tăi albaștri, Un curcubeu m-aș face după ploi. Să mă prefac, aș vrea, în floare, În lacrimă de dor să înfloresc; Să știu, în suflet, cât te doare Când, lângă
IUBITO AZI MĂ ARDE-O SETE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361523_a_362852]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZIUA MINUNATĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ZIUA MINUNATĂ A fost ziua minunată A întâlnirii noastre, Erai foarte încântată Pluteam amândoi prin astre. Priveam la tine încântat Și totodată cu aminte, Te-am cuprins și sărutat Am rămas în contemplare. Eram singuri pe Pământ În jurul nostru un pustiu, Plecasem pe tărâmul sfânt Ne-am trezit într-un târziu. Am revenit la realitate Cu
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]
-
de hâr. Vin, pe buze cu mineiul cu icosul și psaltirea și mai adu-ți martor, Teiul să mă-nvețe ce-i iubirea. Adu-mi plopul cel stingher “Lacul codrilor albastru” adu-mi cântecul de ler înălțat în crug de astru * * * * * Ca-n grădinile celeste, Al Veronei sfânt Emin Ne va fi, ne-a fost, ne este Românesc destin. Amin! Gerar, 2010 C R U G Îmi ațipesc toți greierii pe sân Robiți de taină și de grabnic cântec. E prea
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
tăcut și tenace. Timpul implacabil nu își schimbă mersul Nici nu-l preocupă cine-a dispărut Cum el patronează întreg universal Cât vom fi în viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer De ani apostat Astrul efemer. Gânduri răzlețite Vise izolate Se pierd insolite În eternitate Tăceri și himere Renasc amintiri În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]