1,573 matches
-
ardă peste trei săptămâni, la bombardamente, iar tu ai să rămâi o viață Întreagă să te Întrebi ce-ar fi fost dacă mama și Klara coborau atunci În adăpost. Poate, dacă se duceau În adăpost, mureau asfixiate, pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă lăsați aici să mă afund În nisipurile mișcătoare, Întindeți-mi o mână de ajutor! Nu vedeți cum mă cufund până la genunchi, până la brâu? Aruncați-mi o frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum nisipul are să Îmi astupe ochii! Rătăcesc de atâta timp prin Întuneric și nu mai știu cum să mă Întorc! Tu, draga mea, nu se poate să mă lași, luminează tu hățișurile În care m-am pierdut. — Giulia te-a Întrebat de ce ți-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a întrebat pe doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro, unii Își clătesc gâtul cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
merge la pești cu căruța! - Nu, că eu mă ’c călare - hai ș’ tu călare! - Ș’ un’e-l pui, călare? La oblânc? - L-oi pune lângă cel’lant - s’ nu-i fie urât... - Luaț’, măi ș’ niști lopeț’, s-astupăm aicea, la iazu nos’! - Duceț’ voi lopețile - noi le-om aduce... - Așă-i! Astupaț’ voi, că peștele l-om face pe din două... - Așa-am făcut anțărț, noi ne-am opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Astupaț’ voi, că peștele l-om face pe din două... - Așa-am făcut anțărț, noi ne-am opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ieșit cu mic cu mare la-astupat! Nu la furat! - La voi, la voi, la Chizdruieni! La voi, la Chizdruieni, să tot astuchi borta găurii cu ce trebuie - că-i iazu vostru, comunal, nu ca la noi. Aici, să și-l astupe călugării de la ei, cu rasa! Cu bărbile! - Da-aista-i al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l astupă? - Cu dânsu-ntrânsu’!, chicotește Moș Iacob, imitând-o pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ce trebuie - că-i iazu vostru, comunal, nu ca la noi. Aici, să și-l astupe călugării de la ei, cu rasa! Cu bărbile! - Da-aista-i al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l astupă? - Cu dânsu-ntrânsu’!, chicotește Moș Iacob, imitând-o pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, cu rasa! Cu bărbile! - Da-aista-i al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l astupă? - Cu dânsu-ntrânsu’!, chicotește Moș Iacob, imitând-o pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile... Dacă nu l-or fi spart dinadins tal’arii iștea din Mana, de să nu se-nece, când or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l astupă? - Cu dânsu-ntrânsu’!, chicotește Moș Iacob, imitând-o pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile... Dacă nu l-or fi spart dinadins tal’arii iștea din Mana, de să nu se-nece, când or umbla să prindă pește... E-he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacobe, așa te conooosc...Știu eu cu ce te-ai fi pus la ruptură - iertaț’ de cuvântu: bortă... - ihotește și bătrâna, iar pe Întuneric se aude chicotit de fată-mare. - Și dacă vrei tu să afli, află, Domnică: l-au și astupat călugării pe-al lor! Da-i degeaba: s-o dișărtat pe raza noastră - n-ar fi păcat de moarti, de nu ne-am Înfrupta și noi din ce ne-o trimăs Dumnezeu? Ăsta-i Moș Iacob: premare, premare, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arate, pe degete. - N-a-nțeles, zice mama. Îți arată doisprezece, crede că ai Întrebat-o câți au fost de toți, lansați cu parașuta... - Ba eu cred c-arată cu câți bărbați o șăzut - dă, ca devușca...Mătușa Domnica Își astupă pe dată gura cu broboada: mama a strigat la ea, arătându-mă - că nu trebuie s-aud. - Dacă mătale crez’ că băietu’ nu știe ce-i aceea..., Încearcă Moș Iacob, Însă mama: - Moș Iacob!! E băiatul meu, eu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă vadă. Pe mine - știe că eu știu ce-i cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se ițește pe partea cealaltă. Obrazul mare de tot, ochii mici, piezișați. O văd și acum. Deși ochii și pomeții i-s de tătarcă, pielea i-i albă-albă, aproape transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu că nu mai vine nimeni: că-i urât. Pentru ei, urât, pentru mine... Uite cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
curând soțul ei avea să intre în dispoziția de „muncă“, c-o să plece la ședință cu mintea la afaceri și mai puțin la problemele personale. Alison se simțea ca un scafandru de mare adâncime, care e pe punctul să-și astupe nările și să sară în apă. Apropo..., a spus ea cu un ton pe cât de nonșalant posibil. Vreau să discut cu tine despre ceva... care e foarte important pentru mine și sper că și pentru tine. — Da? Luca citea prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
măcar că dă să se strângă aici toată familia celor fără familie. Copii, bătrâni trențăroși, cerșetori luați de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru’. Ăștia strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându-i cu tancurile. Cât de supărat pe viață să fii ca să întârzii pe-aici? Îl păștea o moarte stupidă, la grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după el peste tot pe unde ar fi avut treabă... De fapt, așa o învățase, îi plăcuse s-o poarte după el pe unde avea treabă, mai cu seamă în vremea din urmă. De silă, de milă, deh, ca să-i astupe gura că n-o mai caută așa des, dar parcă mai mult de plăcere... Îi plăcea s-o țină lângă el în mașină, asta e, o plăcere și un viciu care s-au întors împotriva lui. Păi, i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată pentru că deschisesem subiectul. Minunată cină, am remarcat, Încercând să-i abat atenția. Mi-aș dori să știu și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe fortăreață, Hasan Sabbah a Început lucrări care să-i asigure o totală izolare față de lumea din afară. Avea nevoie, În primul rând, să facă imposibilă orice pătrundere inamică. Îmbunătăți, așadar, datorită unor construcții judicioase, Însușirile deja excepționale ale locului, astupând cu bucăți de zid cel mai mic culoar de trecere Între cele două coline. Dar fortificațiile nu i-au fost de ajuns lui Hasan. Chiar dacă asaltul era cu neputință, asediatorii ar fi putut să-i vină de hac fortăreței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suit din nou câteva trepte, ca să ne regăsim Într-o Încăpere cu ziduri groase și cu ferestre Înguste, aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele ațintite. Există și alții, explică Fazel. La fel de hotărâți. Blochează toate ieșirile cartierului. Dacă sosește haita, va fi primită așa cum o merită. „Haita”, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acasă la noi. Și le spuneau unul altuia el și mama, când se întrerupea curentul ori se răceau caloriferele. Am alunecat pe jumătate în somn și mi s-a năzărit că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut să curgă prin țevi șuvoaie de apă caldă și a șters praful așternut pe străzi și pe oameni. În urma lui totul lucea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]