KorAP: Find »[drukola/base=asumpție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...35 >

867 matches

Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392

atenția că trebuie să analizăm mai degrabă "momentele și oamenii lor", decât "oamenii și momentele lor"; prin noțiunea de "moment" autorul înțelege contextul social concret, direct în care interpreții sociali se angajează în interacțiuni. Altfel spus, autorul a pornit de la asumpția existenței ordinii interacționale, diferită de ceea ce se înțelegea prin ordine socială și i-a aplicat acesteia concepte împrumutate din sfera dramaturgiei (G. Jderu, 2008, 71). În perspectiva scrierilor lui Erving Goffman, hainele se înscriu în realitatea vieții sociale ca "scheme

Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852

nu mărturisesc altceva decât influența pe care anumite filosofii au avut-o în întemeierea doctrinelor acestora. De la hegelianism la antropologia evoluționistă, aceste curente doctrinare au creat iluzia putinței înțelegerii individului într-o anumită paradigmă, o formulă ce se baza pe asumpția că în mod esențial omul nu are o identitate la modul absolut, ci într-o instanță relativă și trecătoare, și că el poate fi înțeles mai ales prin rolul pe care îl joacă într-o piesă, marea piesă a istoriei

Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

alcătui instrumentarul necesar analizei. Teoriile au fost amintite în ordinea cronologică a importanței în ceea ce privește disciplina; din punct de vedere al adecvării lor la studierea materialului empiric, succesiunea va cunoaște, așa cum vom observa, schimbări notabile. Să vedem, în continuare, premisele și asumpțiile fundamentale ale fiecăreia dintre aceste teorii. 1.1. Realismul Având în spate o tradiție intelectuală veche de mii de ani, care începe cu Tucidide, trece prin Machiavelli, Hobbes, Clausewitz și ajunge fără probleme în secolul XXI prin intermediul unor autori de

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
sau intimidarea, ci luând în considerare întreaga diversitate a variabilelor care se manifestă la nivel global în noul mileniu (Lobell, Lipsman, Taliaferro: 2009). 1.2. Pluralismul Această teorie a RI este echivalentul tradiției liberale a gândirii politice. Pe cale de consecință, asumpțiile sale principale pun în problemă mediul internațional dintr-o perspectivă considerabil nu fundamental diferită de cea realistă. În perioada interbelică, disputa dintre realismul clasic și idealism eticheta pe care realiștii au atribuit-o curentului liberal american din acea perioadă este

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
și poate începe procesul de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres al omenirii este incontestabil, analiza științifică are la bază disocierea obiectivă între cercetător și obiectul cercetat, respectiv între valori și fapte. Lumea poate fi înțeleasă și gestionată ca un uriaș mecanism, cu

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
care este percepută. Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a le influența. Constructiviștii numiți aici radicali, (termenul nu desemnează o formă de militantism, ci ducerea până la capăt a asumpțiilor și metodologiei constructiviste), dintre care l-aș aminti în primul rând pe Nicholas Onuf, cu care ne vom întâlni mai încolo afirmă că toată realitatea la care o persoană sau comunitate are acces de-a lungul vieții este construită social

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
surmonta, se angajează cu perseverență într-un proces emancipator care va avea ca finalitate instaurarea unei lumi post-capitaliste, singura capabilă să ofere libertate și împlinire autentică. Dar, așa cum atrage atenția Onuf, ambele "paradigme operative" nu fac decât să proiecteze propriile asumpții valorice asupra socialului, distorsionându-l. În schimb, "paradigma operativă transdisciplinară" a regulilor care creează autoritate nu cade în această capcană. Sigur, nici nu poate pretinde că pornește de la un nivel social "pur", ceea ce ar fi imposibil, dar aduce în prim

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
în ciuda faptului că aria sa de acțiune în plan internațional s-a lărgit considerabil. David Floyd consideră că, din punct de vedere economic, România a devenit cu adevărat independentă, autonomia sa rămânând limitată doar la palierul politic (Floyd: 1965, 114). Asumpția sa poate fi contrazisă atât din perspectivă empirică, cât și din perspectivă ideologică. În primul rând, relațiile comerciale pe care Bucureștiul le-a dezvoltat cu Occidentul, deși substanțiale, nu ar fi putut substitui niciodată raporturile economice cu lumea comunistă, care

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
accepțiunea ei germană, adică în termeni preponderent etnici, nu contractuali, așa cum s-au autoreprezentat francezii după Revoluția din 1789 (Boia: 2002, 61-62). Pentru a evidenția elementele romantice din citatele de mai sus, este necesară o trecere în revistă a câtorva asumpții de bază a curentului romantic german. Acesta s-a format sub influența iluminismului francez Revoluția Franceză a fost chiar admirată de către romanticii timpurii, care nu ezitau să se considere "revoluționari" (Râmbu: 2001, 13-14) de la care a împrumutat "ideea perfectibilității omului

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
politicii internaționale, cea mai importantă rămâne însă a treia imagine, cea care i-a în calcul prioritar influențele sistemice asupra comportamentului unităților (Waltz: 2001). Studiul de față încearcă să contrazică, pentru un stat și o perioadă de timp limitată, această asumpție, situându-se cu un nivel mai jos decât cel sistemic și punând accent pe compoziția politică, economică, socială și culturală a României comuniste pentru explicarea comportamentului ei internațional. Consider însă că modelul analitic waltzian este depășit atât conceptual, cât și

Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567

2. Rezumat. În acest capitol îmi propun să realizez o prezentare critică a familiei modelelor spațiale de competiție electorală, pentru ca mai apoi să testez empiric asumpțiile acestor modele în ceea ce privește opțiunile de vot ale românilor. Deși modelele spațiale au fost în principal dezvoltate pentru a explica și propune strategii prin care partidele aflate în competiție electorală să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, asumpțiile acestora cu privire la

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
testez empiric asumpțiile acestor modele în ceea ce privește opțiunile de vot ale românilor. Deși modelele spațiale au fost în principal dezvoltate pentru a explica și propune strategii prin care partidele aflate în competiție electorală să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, asumpțiile acestora cu privire la votanți pot fi utilizate și pentru a explica și prezice opțiunile electorale ale votanților. Prin urmare, prima parte a capitolului prezintă principalele asumpții cu privire la votanți și la modul în care aceștia își formează opțiunile electorale conform modelelor spațiale

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
prin care partidele aflate în competiție electorală să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, asumpțiile acestora cu privire la votanți pot fi utilizate și pentru a explica și prezice opțiunile electorale ale votanților. Prin urmare, prima parte a capitolului prezintă principalele asumpții cu privire la votanți și la modul în care aceștia își formează opțiunile electorale conform modelelor spațiale clasice, precum și dezvoltările ulterioare cu privire la aceste asumpții. A doua parte a capitolului testează empiric predicțiile a două dintre modele, modelul downsian (Downs, 1957) și modelul

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
și pentru a explica și prezice opțiunile electorale ale votanților. Prin urmare, prima parte a capitolului prezintă principalele asumpții cu privire la votanți și la modul în care aceștia își formează opțiunile electorale conform modelelor spațiale clasice, precum și dezvoltările ulterioare cu privire la aceste asumpții. A doua parte a capitolului testează empiric predicțiile a două dintre modele, modelul downsian (Downs, 1957) și modelul direcțional RM (Rabinowitz și Macdonald, 1989), pentru a explica opțiunile de vot pentru Camera Deputaților din 2004 în România. Ipoteza de lucru

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
continuum ideologic pe care poate fi determinată atât poziția votanților, cât și cea a partidelor aflate în competiție, urmând ca în baza acestor poziții să se stabilească opțiunile de vot și strategiile maximizatoare ale suportului electoral. Având ca fundament aceste asumpții, în știința politică s-a dezvoltat familia de modele spațiale de competiție electorală, de la modelele clasice (Downs, 1957; Rabinowitz și Macdonald, 1989) până la cele mai recente formulări (Merril și Grofman, 1999; Adams, Merrill și Grofman, 2005). Deși scopul principal al

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
cele mai recente formulări (Merril și Grofman, 1999; Adams, Merrill și Grofman, 2005). Deși scopul principal al acestor modele este acela de a explica și de a propune strategii prin care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, asumpțiile modelelor cu privire la electorat pot fi utilizate și pentru a explica și/sau prezice votul, întrucât orice teorie despre competiția electorală trebuie mai întâi să facă asumpții cu privire la modul în care alegătorii își formează opțiunile de vot. În prima parte a

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
a propune strategii prin care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, asumpțiile modelelor cu privire la electorat pot fi utilizate și pentru a explica și/sau prezice votul, întrucât orice teorie despre competiția electorală trebuie mai întâi să facă asumpții cu privire la modul în care alegătorii își formează opțiunile de vot. În prima parte a capitolului prezint și discut pe scurt asumpțiile cu privire la votanți și comportamentul acestora din formulările clasice ale modelelor spațiale (Downs, 1957; Rabinowitz și Macdonald, 1989; Matthews, 1979

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
și pentru a explica și/sau prezice votul, întrucât orice teorie despre competiția electorală trebuie mai întâi să facă asumpții cu privire la modul în care alegătorii își formează opțiunile de vot. În prima parte a capitolului prezint și discut pe scurt asumpțiile cu privire la votanți și comportamentul acestora din formulările clasice ale modelelor spațiale (Downs, 1957; Rabinowitz și Macdonald, 1989; Matthews, 1979), precum și modificările suferite ulterior, ca urmare a relaxării unora dintre condițiile asumate, dar și a rezultatelor testării empirice. În a doua

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
adoptate. Dacă votanții suspectează că partidul nu își va respecta promisiunile, aceștia nu vor mai avea motive să-l voteze, deoarece nu pot fi siguri că acțiunile ulterioare ale partidului le vor maximiza utilitatea, dacă este ales. Mai mult, însăși asumpția de raționalitate a modelului conduce la opțiuni ideologice ale partidelor relativ imobile în timp, întrucât partidele nu se pot deplasa liber pe continuum fără a pierde caracteristica de integritate, fiind limitate de poziția celorlalți competitori, peste care nu pot sări

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
relativ imobile în timp, întrucât partidele nu se pot deplasa liber pe continuum fără a pierde caracteristica de integritate, fiind limitate de poziția celorlalți competitori, peste care nu pot sări. Pentru a-și construi modelul, Downs face o serie de asumpții simplificatoare, atât în ceea ce privește votanții și partidele, cât și situația de alegere în sine. În teoria downsiană, partidele sunt văzute ca fiind actori autonomi și unitari al căror singur scop este acela de a câștiga alegerile. Așadar, partidele propun politici pentru

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
face în funcție de media ponderată a pătratului distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe fiecare dintre dimensiuni. Ponderarea dă posibilitatea atribuirii unei importanțe crescute unora dintre dimensiuni, spre deosebire de celelalte. O altă modificare importantă la modelul downsian o reprezintă relaxarea asumpției de informație perfectă. Astfel, dacă asumăm că votanții nu mai dețin informație perfectă cu privire la poziția pe care o au partidele în spațiul unisau multidimensional, atunci percepția asupra acestei poziții poate fi privită ca fiind o variabilă aleatoare. Cu alte cuvinte

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
cuvinte, putem introduce un termen de eroare, cu media 0, în calculul poziției partidelor și al utilității pe care alegerea fiecăruia dintre partide o produce pentru fiecare votant. O a treia modificare importantă este introducerea ideii de vot probabilistic. O asumpție fundamentală a modelului downsian este aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât de mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe care ar trebui să o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe care ar trebui să o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili să ordoneze

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
a alege între două partide care se află de aceeași parte cu el, însă la distanțe diferite de punctul neutru, îl va prefera pe cel mai îndepărtat de punctul neutru, chiar dacă celălalt partid se află mai aproape de poziția votantului. Această asumpție se face în virtutea faptului că un partid care pune mai mult accent pe o anumită politică în alegeri este mai probabil să o promoveze intens în cazul în care este ales decât un partid care îi acordă o importanță redusă

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]