987 matches
-
Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la enciclica Divini Redemptoris din 19 martie 1937 în care papa Pius al XI-lea propune o condamnare argumentată a comunismului. Unul din fondatorii din Rezistența franceză a publicației Cahiers du Tîmoignage
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1846, Adevăratul creștinism după Iisus Hristos. ...la comunismul ateu și materialist Dar toate aceste rădăcini creștine ale comunismului sunt distruse de către Marx* și Engels*, care operează o ruptură radicală și leagă de-acum încolo în mod strâns comunismul și ateismul militant. Așa cum afirmă Engels, „Critica religiei este condiția preliminară a oricărei critici” și una dintre bazele marxismului*. Totuși, într-o primă etapă, Marx pare să se înscrie în tradiția umanistă occidentală. Dar, când enunță alternativa fundamentală, „Dintre dumnezeu și om
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că naționalismul este la fel de strict interzis ca și rasismul și că, prin urmare, constituie un delict. S-ar putea spune același lucru despre discriminarea etnică și despre orice formă de integrism sau de fundamentalism religios, inclusiv despre anticlericalism sau despre ateismul militant, Întrucât sunt forme de lipsă de respect față de anumite practici sau credințe religioase. Este ca și cum criminalizarea rasismului (confundat mereu În mai mică sau mai mare măsură cu xenofobia) s-ar fi extins pe nevăzute asupra etnicismului, naționalismului, integrismului religios
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
militant, Întrucât sunt forme de lipsă de respect față de anumite practici sau credințe religioase. Este ca și cum criminalizarea rasismului (confundat mereu În mai mică sau mai mare măsură cu xenofobia) s-ar fi extins pe nevăzute asupra etnicismului, naționalismului, integrismului religios, ateismului militant, pe scurt, asupra tuturor formelor de Înregimentare considerate sectare și intolerante. Rasismul a devenit numele implicit al tuturor „ismelor”, percepute ca având un același „aer de familie”. Toate par să țină, Într-un anumit mod, de rasism și să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Al treilea ar putea corespunde laicizării puterii politice, ceea ce implică separarea Bisericii de stat. Consecința cea mai directă este că statul nu mai este privit drept confesional, În sensul că nu mai reprezintă nici o religie, așa cum nu reprezintă nici vreun ateism sau vreo ideologie antireligioasă. Pur și simplu, nu acordă vreun loc special nici unei religii. În acest caz, În măsura În care credința rămâne o problemă individuală, religia va ține de dreptul privat, și nu de cel public. Ordinea temporală are autonomia ei și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pus-o cândva în copilărie: "A existat oare Iisus?". Nu de alta, dar aș fi vrut să fi fost contemporan cu El. Cum nu aveam nici măcar o Biblie, unde să caut un răspuns iar cărțile de istorie erau impregnate de ateism, Iisus era un mit al cărui loc era mai degrabă în cer decât în lume. În mod paradoxal, pe măsură ce anii treceau, mitul lui Iisus s-a transformat în legendă, iar legenda a devenit povestea omului care a trăit acum două
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
particulare pe care și le-au propus acești oameni"85. Spre deosebire de Hobbes sau Spinoza, Vico nu consideră că societatea este rezultatul unui proiect rațional, ci al providenței sau al naturii, pentru că niciodată o societate civilă nu a fost întemeiată pe ateism 86, În definirea providenței, Vico se distanțează de fatalismul stoic sau epicurian, deoarece aceasta folosește pentru atingerea scopurilor sale voința liberă, deși coruptă, a omului. Perspectiva evoluționistă a lui Vico evidențiază rolul religiei în civilizarea umanității și descoperă în legea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este aceea că atunci când Fiul ajunge pe cruce, Tatăl pare să nu mai aibă timp pentru El"121. Aparenta retragere a lui Dumnezeu din lume nu se datorează dezamăgirii Lui, ci învârtoșării inimilor oamenilor. Dar chiar și sub ofensiva marxismului, ateismului și industrialismului, Europa își are "profeții" ei Baudelaire și Heine, B. Bauer și Burckhardt, Dostoievski și Nietzsche. În loc să fie guvernată de providență și rațiune, istoria sfârșitului de secol XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a procesului de modernizare, în țările central și est europene, aflate sub influența sovietică în secolul XX, persecuțiile religioase și încercarea de impunere a ideologiei marxiste au contat foarte mult în evoluția câmpului religios. După cel puțin cinci decenii de ateism impus de puterea comunista, religia joacă un rol diferit în societățile din Centrul și Estul Europei. Astfel, în Cehia și Germania de Est secularizarea este foarte puternică, puțini fiind cei care se mai declară a fi religioși, în timp ce în Polonia
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
dominația îndelungată a Imperiului Otoman asupra țărilor predominant Ortodoxe din spațiu răsăritean a întârziat secularizarea acestor societăți. Pe de altă parte, majoritatea acestor state (cu excepția Greciei) au fost supuse unui regim comunist care a îngrădit credința religioasă și a propovăduit ateismul, timp de jumătate de secol cel puțin. Aici secularizarea nu a fost influențată doar de caracteristicile tradiției religioase, ci și de politica atee promovată de regimul comunist. Această temă va fi însă abordată pe larg într-o secțiune distinctă. Un
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
caracterul privat al religiei fiind în multe cazuri experiența cotidiană a sute de milioane de oameni din statele comuniste" (Tomka, 2002, p. 489). Cu toate acestea, chiar și religiozitatea privată a fost supusă unui atac din partea forțelor politice, prin promovarea ateismului științific. Nu numai că religia a fost eliminată din spațiul public, dar credința religioasă a indivizilor a fost ținta unor atacuri puternice. În ce măsură această politică a avut succes, este o chestiune care trebuie supusă discuției. Cu certitudine însă, în aceste
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
țări. În Rusia, Ucraina și Belorus politica de eliminare a religiei din viața socială s-a întins pe o perioadă mult mai lungă de timp. În loc de 50 de ani de politică ateistă, aceste țări un "beneficiat" de șapte decenii de ateism științific. În spațiul ex-sovietic represiunea nu numai că a durat mai mult, însă și intensitatea persecuțiilor îndreptate împotriva credinței a fost mult mai mare. După instaurarea regimului bolșevic multe biserici au fost închise sau transformate în locuri de propagandă ateistă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
bolșevic multe biserici au fost închise sau transformate în locuri de propagandă ateistă, iar cei suspectați a avea legături cu religia riscau să fie deportați sau să își piardă viața. Educația religioasă a fost eliminată din școli și înlocuită cu ateismul științific (Froese, 2004a, 2004b). Rusia se numără acum printre țările puternic secularizate alături de Germania de Est sau Cehia (Pollak, 2003). După 1990 s-a vorbit despre o revitalizare religioasă în spațiul ex-sovietic (Kääriäinen, 1999), însă cercetările realizate au demonstrat mai
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
indică existența unei practici religioase moderate în rândul populației (Gheorghe, 2004). Pe de altă parte, valorile destul de crescute ale indicatorilor religiozității, relevate de cercetările de după 1989 (Gheorghiu, 2003; Halman, Draulans, 2004; Muller, 2004; Pollack, 2001, 2003, 2004), ne arată că ateismul nu s-a bucurat de prea mult succes în România și că populația nu a renunțat la credința religioasă. În plus, dincolo de dimensiunile represiunii politice care a afectat societatea românească și cultele religioase, mai există și alți factori care contribuie
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
totodată variația în timp a ponderii în populație a celor trei tipuri sociale identificate. Potrivit datelor de tip cantitativ populația României este constituită în principal din credincioși practicanți și ne practicanți, ponderea celor două categorii în populației fiind destul de apropiată. Ateismul este un fenomen marginal în România, ponderea ateilor declarați fiind sub 1 %, în 2005, în timp ce persoanele care își declară apartenența religioasă însă nu frecventează biserica și nu împărtășesc valori religioase este de asemenea foarte scăzută. Volumul se încheie cu câteva
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
expunerea la mediul academic (Johnson, 1997). Acumularea de cunoștințe științifice și însușirea unei logici de tip rațional modern poate să afecteze credințele religioase, supunându-le unei analize critice. Revenind la situația României, este de așteptat ca cele cinci decenii de ateism și secularizare forțată să își fi pus amprenta asupra afilierii și practicii religioase. Puterea comunistă a încercat să excludă religia din spațiul public. Drept consecință, manifestarea religiei în spațiul public, respectiv participarea la ritualuri publice și frecventarea bisericii a scăzut
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Pe de altă parte, secularizarea nu a afectat în mod similar toate segmentele de populație. Cohortele mai vârstnice, socializate înaintea instaurării comunismului, au probabil un nivel de practică și de afiliere superior cohortelor tinere, socializate într-un mediu invadat de ateism. De asemenea, grupurile cu nivel educațional mai scăzut, cu venituri mai reduse sau femeile au păstrat un nivel al practicii religioase mai crescut, fiind mai înclinate spre implicare religioasă. Prăbușirea regimului comunist și ridicarea interdicțiilor impuse fenomenului religios au condus
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de 15% din populație mai merge la biserică o dată pe lună, comportamentul religios în spațiul public fiind destul de rar. Privit în acest context, gradul de frecventare al bisericii în România pare destul de ridicat mai ales după cele cinci decenii de ateism impus de comunism. Realizarea unei comparații a dinamicii în timp a frecventării bisericii în diferite țări europene, arată că România înregistrează în deceniul de după căderea comunismului cea mai ridicată creștere a practicii religioase din Europa, variația între nivelul din 1993
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
există între cohorte indică faptul că represiunea comunistă a afectat într-adevăr doar manifestarea în spațiul public a religiei, spațiul privat rămânând profund marcat de religie. Și mai semnificativ este faptul că generațiile tinere socializate într-un mediu orientat spre ateism cel puțin la nivel declarativ, au un nivel de practică privată religioasă crescută, arătând că ateismul nu a dat prea multe roade atunci când este vorba de ceea ce se ascunde în spațiul privat. V. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRACTICA RELIGIOASĂ Așa cum precizam
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
public a religiei, spațiul privat rămânând profund marcat de religie. Și mai semnificativ este faptul că generațiile tinere socializate într-un mediu orientat spre ateism cel puțin la nivel declarativ, au un nivel de practică privată religioasă crescută, arătând că ateismul nu a dat prea multe roade atunci când este vorba de ceea ce se ascunde în spațiul privat. V. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRACTICA RELIGIOASĂ Așa cum precizam la începutul capitolului, pentru ca dispozițiile comportamentale, induse de existența unei credințe religioase, să se transpună în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
sociale a religiei a avut în perioada comunistă o dublă determinare. Pe de o parte modernizarea, urbanizarea, industrializarea au distrus structurile societății de tip tradițional în care religia juca un rol esențial, pe de altă parte persecuțiile religioase și promovarea ateismului științific au eliminat religia și instituțiile religioase din viața publică, cel puțin. Cu toate acestea, au existat diferențe în gradul de religiozitate al popoarele din fostul lagăr comunist, deși politica de ateizare a acționat în toată zona. Căderea regimurilor comuniste
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
bunurilor religioase era blocată de către regimul comunist care încuraja în unele țări monopoluri religioase din parte unor biserici, cum este cazul monopolului Bisericii Ortodoxe in România sau Rusia. Pe de altă parte, guvernarea comunistă încerca să își impună propria religie ateismul științific (Froese, 2004a, 2004b). Perioada comunistă a fost una de recul a pieței religioase, însă liberalizarea de după 1990 a deschis piața către instituții religioase noi, indivizii putând să aleagă între multe oferte. Cu toate acestea Inglehart și Norris (2004) arată
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
se pare că religia exercită influența cea mai redusă, deși ea este una semnificativă din punct de vedere statistic. Datele indică un efect puternic al religiei asupra valorilor ce țin de viața politică. Chiar și după jumătate de secol de ateism politic și după o absență prelungită a Bisericii din viața politică, în România valorile religioase influențează orientările politice. Acest rezultat contrazice ipoteză H2 a secularizării accentuate a spațiului politic, România comportându-se diferit de alte țări europene. Pentru mai buna
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
folosește de cea religioasă. Interdependența dintre cele două tipuri de puteri a luat forme diferite în momente diferite ale istoriei, însă Biserica Ortodoxă a reușit să supraviețuiască în Europa de Est atât căderii Imperiului Bizantin, cât și ocupației Otomane, precum și perioadei de ateism forțat impus de către dictatura comunistă. În România Biserica Ortodoxă a fost mereu o instituție influentă, care a jucat un rol important de-a lungul istoriei. Relațiile cu puterea politică nu fac excepție. Dacă ne referim la epoca modernă, Biserica Ortodoxă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Marina. Doctrina pornea de la ideea că biserica trebuie să se afle în slujba poporului și să se subordoneze scopurilor pe care acesta le are. Subordonarea fața de interesele populare avea menirea de a justifica existența bisericii într-o epocă de ateism, în care poporul devenise sursa supremă de legitimare (Enache, 2005). Scopurile poporului erau însă, în fapt, cele ale puterii populare, adică ale liderilor comuniști care se autointitulau reprezentanți ai voinței populare. Astfel, biserica pune în practică anumite directive trasate de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]