1,059 matches
-
generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
est pas de concept en ce monde qui ne soit pas transmis par le sons. Le son impregne toute la connaissance. Tout l'univers repose sur le Son" (Alain Daniélou, citat înserat ca motto al studiului Considerații asupra unei "muzici atemporale", elaborat de Corneliu Dan Georgescu și tipărit în volumul la care facem referire). Congruența unor repere estetice, fie ele complementare sau antinomice, o preocupă constant pe Speranța Rădulescu, etnomuzicolog deosebit de mobil și constructiv, de data aceasta în sfera globalismului muzicologic
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
si ca răzvrătiții șanț de regulă cei ce anunță ceasul unei noi paradigme. Ideea lui Kuhn este ca, ăn cercetarea științifică se ajunge la o teorie anume nu pe baza unui ansamblu de definiții și reguli cu statut incontestabil și atemporal, ci mai curand an virtutea unor exemple concrete, cu ajutorul unei serii de eșecuri și reușite. Un exemplu de problema rezolvată servește, ulterior, drept model de cercetare, iar legile pe care noi le socotim imuabile, se stabilesc deductiv, nu inductiv. Paradigmele
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare. Pendulând
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate). Nici unul dintre aceste domenii nu egalează însă poezia, moștenirea adevărată pe care scriitorul a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Te măsor în Pașii ce-i voi păși Locurile ce le voi locui Prietenii ce-i voi împrieteni Iubiții ce-i voi iubi Mă îmbată numărătoarea asta de tine Din mintea mea halucinantă Ce uită să viețuiască azi Și stă atemporal, Într-o balanță Ce-mi redijează, Cu atâta nonșalanță Drum mut și orb, Neștiutoare în a mea dorință... ...către neființă.
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
filosofice ale disciplinei, și-a compus o "metodă" în direcție portretistică, neezitînd a convoca între mijloacele sale expresive anecdota, detaliul picant, vorba de duh. Precum precursorii galici, "n-a văzut în omul studiat o simplă abstracție sau o alcătuire estetică atemporală, ci l-a înțeles cu rădăcini în humusul spiritual respectiv, cu înclinări, cu gusturi, cu preferințe ale timpului său, a pătruns atît omul social, cît și pe cel individual, ambianța și unitatea". Pasiunea exactității, cultul documentării, nutrimente ale ambiției de
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preț a cacofoniei. Pînă să devină o problemă stilistică vitală, cacofonia apărea la mai toți autorii importanți. Evitarea ei nu e de altfel o normă retorică atemporală și internațională; la noi, durează doar de cîteva generații, și-a inventat între timp reguli și excepții ferme, dar ar putea să și dispară la un moment dat. E de altfel abuzivă (și bazată pe o etimologie populară) reducerea cacofoniei
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
Ibsen număra „patru secole de întuneric”), o doză de „exotism”, o ieșire târzie de sub stăpâniri străine. De aici încolo, însă, fireștile diferențe. Dacă eu, cititorul român, mă situam confortabil în scrisul unor Hamsun, Ibsen, Sigrid Undset, cu o lectură oarecum atemporală și căutând mesaje nu doar inedite, ci și infinite dincolo de forma impecabilă, aflam acum că literatura norvegiană a ultimelor decenii traversa o oarecare tensiune, că încerca ieșirea din complexul acestei „triade copleșitoare”, că părăsea și faza dogmatică, politică, radicală a
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
publicație culturală de înaltă ținută și pe care D.R. Popescu încercase și în mare măsură reușise în ultimii ani ai dictaturii să-l scufunde în mediocritate, a ajuns, sub conducerea prozatorului întors de la Paris, o revistă bicefală (Contemporanul - Ideea europeană), atemporală, greoaie și plictisitoare. în paginile ei se amestecau, amatoristic, texte de Nietzsche și Bergson, cunoscute de multă vreme de cititorii din România cu o minimă pregătire intelectuală, cu "studii" semnate de diverși începători, de fapt lungi filosofări fără finalitate. Ulterior
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
pledează pentru buna intuiție sintetică (în spiritul sintagmei călinesciene) a lui Manolescu. Căci, cu câteva sute de pagini înainte, deși cu mult mai puțini ani, unul dintre modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceeași cheie câtuși de puțin atemporală. Nu știu câți dintre criticii literari români vor fi scris despre poezia lui Ion Barbu cu atâta detașare interpretativă. (Manierismul funciar al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. Că lucrul n-a fost spus
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual, șansa ca sinuciderea
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
cum) de conduită întru finalitate. Pentru conștiință, o atare perspectivă are un beneficiu semnificativ, dacă ridicăm OS la rangul de simbol al destinului uman, dramatic condiționat de cadențialitatea morții. 6. Timp mitic (originar) = germene al tuturor posibilităților (modalităților) temporale și atemporale, nu însă și al efectivării lor. Fiecare posibil, odată efectiv, constituie o alteritate în raport cu însăși posibilitatea sa. De aceea timpul mitic este și rămâne etern ascuns (inevident formal), ca esență de ordin transcendent. Arătam în capitolul anterior cum, în finalitatea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță, tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit, pe cît de spontan a și apărut, ci se
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
Nazaria Buga Călătoria la pietrele nescrise o dată pe an, călătorim după floarea de la capătul lumii ea crește solitară atemporal dincolo de gardul ca un arc de triumf spre Insula Șerpilor ninge peste noi cu extază din tărămul lui BR² din roua ei apare, în Hiperborea, în patria mică dintre cer și pămănt, tratatul despre număr, despre tine în acest amar
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
Un reflexiv se arată Constantin Ciopraga și în comentarea literaturii. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat de nici una din mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul lui este modern și, totodată, atemporal, țintind esențializările și liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul său structural și discret este filtrat prin impresionismul lui Lovinescu și finețea analitică a lui Ibrăileanu. Nu de puține ori, textele scrise de el includ meditații despre condiția literaturii, a artei în
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
prin vocea poetei din România - esențe lirice și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
textele publicate și prin comentariile la aceste texte, să schimbe imaginea publică a lui V. Voiculescu, șocînd destule prejudecăți și idei bine înrădăcinate. Am încercat - și voi persevera - să propun în locul unui Voiculescu tradiționalist ortodox, un scriitor obsedat de arhetipuri, atemporale și non-dogmatice; în locul unui viitor sfînt ("poate cîndva va fi canonizat" spune George Corbu) - o conștiință aspră, sfîșiată de mari contradicții, cu mari înălțări și mari căderi, cu experiențe spirituale profund individuale, inimitabile și necanonice; în locul unui convențional "poet al
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar printre non-americani - dovadă fiind prietenii săi, nord-europeni, polonezi și evrei, față de care
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
a ideii de critică de direcție și de direcție în cultura prezintă interes. Dar mai întâi se cuvine să notam că în noua formulă, de direcție sau nu, Contemporanul atrage mai mult decât înainte când, în ultimii ani, eșuase în atemporal și academism. Revista are acum și un redactor șef, pe dinamicul Cătălin Târlea, tânărul prozator și jurnalist care a acceptat să-i fie directorului "complice în noul proiect". Contribuie substanțial la înviorarea revistei și noii deținători de rubrici: D. Tepeneag
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
alocuri, seamănă bine cu autorul). El este micul demiurg, deținătorul puterii absolute, care se joacă ironic cu destinul personajelor sale și cu așteptările cititorilor (până aici, nimic nou), dar care ajunge, în cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
verificabil, chiar dacă se apelează constant la el. Se vor fi întâmplat toate cum zice la carte sau nu, nici măcar autorul nu poate preciza. Cât despre viitor, situația lui nu diferă substanțial. Ultimul poem al volumului e un portret de grup atemporal: Pe zidul dinspre curte urca aristolochia/ (un soi de clematită: curcubețea sau remf);/ se auzea, la radio, din casă, Wilhelm Kemff, -/ când a intrat pe poarta de fier forjat, în rochia// de organdi, subțire ca roșul abajur/ din hol și
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]