1,057 matches
-
provo-cînd "o formidabilă concentrare de puteri inerente controlului celor două forme de imaterial care sînt informația și finanțele". Cum făcea și în 1975, el denunță căutarea profitului cu orice preț: "Economismul triumfător, promovat la rangul de religie de stat universală, atemporală și revelată, ne pro-pune căutarea profitului ca unică rețetă de eficacitate, flexibilitatea salariilor și a locurilor de mun-că drept singura politică socială. Nici stînga aflată la putere n-a înțeles la timp că, dorind prea tare să-și demonstreze capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tonalitatea elegiacă, simbolurile poetice care personalizează imaginarul artistic. Eul liric apare în două ipostaze complementare: cea a omului modern, ființă reflexivă ce conștientizează limitele condiției umane și solitudinea iremediabilă întrun univers agonic (Sunt singur și mă duceun gând... ), și ipostaza atemporală a omului ca ființă fragilă, copleșită de teama ancestrală de moarte, de spaime instinctuale în fața stihiilor naturii (Tresar prin somn...) Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintr un text narativ studiat, apar ținând lui M. Sadoveanu: Baltagul INTRODUCERE: Personajele sadoveniene Deși personajele sadoveniene pot părea inactuale, eroii marelui povestitor se salvează totuși întrun orizont mitic atemporal ce poate capta atenția tinerilor lectori din secolul XXI. În romanul Baltagul, de pildă, Mihail Sadoveanu își construiește perso najele în acord cu un canon al realismului mitic și simbolic, cu principiile estetice ale „roma nului tradițional, creator de mitologie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
favorizează învățarea, înțelegerea si stabilirea legăturilor. În ciuda potențialului către conflict, diferențele de reprezentare, de opinie si de comportament au un rol fundamental în sistemul școlar, deoarece stimulează implicarea, creativitatea, dezvoltarea personală si permit dezvoltarea socială durabilă prin păstrarea valorilor fundamentale atemporale. Chiar dacă medierea nu se finalizează cu un acord, ea poate fi considerată o reușită atâta timp cât reprezentarea conflictului la cele două părți s-a schimbat. Proiectele de mediere între elevi funcționează cu succes în școlile unde se ține cont de planul
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
viziunilor despre lume din cele trei domenii limitrofe. Făcând o paralelă între determinațiile istorice și pretențiile "științifice" ale diverselor metafizici, filozoful german constată existența unei tensiuni de neînlăturat între cele două aspecte la nivelul tuturor sistemelor care vizează un adevăr atemporal sau etern. Acest conflict irezolvabil îl conduce la concluzia că orice viziune despre lume are un caracter relativ (dar îndreptățit în limitele premiselor pe care fiecare filozof și le asumă). De aceea, Dilthey socotește că a venit vremea să se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, notele 4 și 5). Întrucât istorismului i-am rezervat în continuare un capitol special, ne vom opri aici, în primul rând, asupra caracteristicilor spiritului romantic, care mizează oricum pe categoriile istoricității. Spiritul romantic refuză modelul clasic invariabil, abstract și atemporal, preferând diversitatea, concretul și temporalitatea (continuitatea este abandonată în favoarea discontinuității), într-un demers inductiv, care pleacă de la realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fine, cu pozitiviștii. Nu vom întreprinde o analiză detaliată, ci vom fixa doar câteva repere, pe care le vom urmări ulterior pe parcursul lucrării. C) Relația cu filozofia kantiană În spirit iluminist, Kant își plasase modelul de cunoaștere într-un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice de tipul celei practicate de către Dilthey iese oricum din cadrele filozofiei transcendentale, care se rezumă exclusiv la investigarea posibilităților de cunoaștere. Refuzând imobilitatea apriorismului, Dilthey mută modelul de cunoaștere kantian plasat de autorul Criticii rațiunii pure într-un cadru atemporal într-un alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde afirmațiile sale sunt mai categorice decât în oricare altă lucrare și apoi continuă: "Condițiile reale ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai ales forma conștiinței naționale. Tot conștiinței istorice care aduce cu sine aerul romantic ce începe să se facă simțit încă în toiul iluminismului i se datorează cultivarea diversității, așezarea în prim-plan a valorilor individuale, în detrimentul unui model invariabil, atemporal și aspațial, de tipul celui promovat de raționalismul clasic (vezi I, 2A și 2B). În acest sens trebuie înțeleasă "valoarea tradiției", despre care vorbește Schnädelbach atunci când se referă la caracterul "esențialmente conservator" al istorismului 6. Să mai adăugăm că pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativist radical. El acceptă criterii comune de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și transformându-se o dată cu ea, fără a o premerge în mod absolut, în vreme ce pentru Kant transcendental este ceva care "premerge (a priori) experiența", chiar dacă "nu are totuși altă menire decât de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui Lebenszusammenhang ca ultim dat, dincolo de care nu se mai poate trece 86. Concluzia lui Riedel este aceea că ne aflăm în fața unor "premise ce contrazic cu necesitate acea idee tradițională a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale teoretice"87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale teoretice"87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
permanente și definitorii către o cunoaștere obiectivă (fapt ce justifică delimitarea filozofiei de știință și desemnarea sistemelor metafizice drept simple Weltanschauungen). În aceste condiții, conceptul de "metafizică" rămâne să desemneze "un proiect antinomic" ce vizează "atingerea absolutului în relativ, a atemporalului în istorie". Prin această nimerită formulă Mircea Flonta caracterizează modul în care Dilthey încearcă să soluționeze dilema metafizicii definite drept ein merkwürdiges Doppelwesen. Ca atare, "orice sistem metafizic reprezintă cel mult o perspectivă asupra corelației universale, și nu corelația însăși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta că un astfel de "concept genealogic" ar fi inoperant în științele teoretice, dar socotim că el este greu aplicabil la viziunea lui Dilthey.161 Dar conceptul generic la care ne-am referit ar putea induce chiar ideea unui concept atemporal, capabil să determine esența imuabilă a filozofiei (ceea ce este ea "dintotdeauna" și "pretutindeni", cum spune Dilthey recurgând la niște termeni cam inadecvați în contextul viziunii sale, dar despre care bănuim că sunt folosiți în antiteză cu o filozofie hic et
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui particular în propria sa particularitate [...] printr-o deducție controlată empiric a generalului"166. Este cât se poate de evident că la un asemenea model de comprehensiune recurge și Dilthey. Conceptul generic de "filozofie" e prin urmare numai în aparență atemporal și aprioric. El funcționează ca simplă "idee regulativă", deci nu condiționează supraistoric cunoașterea (nici n-ar putea s-o facă, dacă ținem seama de faptul că la Dilthey filozofia nu este altceva decât o Weltanschauung, valabilă numai în sistemul ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție"48. Viața presupune o corelație a individului cu "realitatea exterioară" și cu "ceilalți", adică este înțeleasă numai prin includerea ei într-o geschichtliche Welt. În aceste condiții, subiectul cunoașterii nu mai este unul "atemporal"49, ca la Kant, ci individul istoric, prins într-un "context de viață". De fapt, este impropriu să vorbim chiar despre "o intercalare" a vieții între subiect și obiect. Chiar conceptul de "viață" rămâne destul de vag în afirmația lui A
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în acest fel o interpretare a întregului care este lumea, experiența umană și cultura" (vezi I, nota 185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey sunt temporale și mobile. Tocmai de aceea credem că nu putem vorbi în cazul lui Dilthey așa cum face Lieber 160 despre absența unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul amintit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
joc secund sugerează un univers din al doilea plan, cristalizare a realității prime în "oglinzile spiritului" (Din ceas, dedus... ); tentă programatică, jocul e o convenție care urmărește apropierea de forme pure; jocul are o anume gravitate, lumea tangibilă transgresează în atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
glasul și lira sa. Venit din "umbră" poetul privește mirat în jur, se simte "vrăjit" și intră în "cântare" (lumea), unde își rostește discursul poetic. Eul liric atins de "vraja luminii cosmice" și a "cântecului universal" devine eu orfic, ființă atemporală: "Unde și când m-am ivit în lumină nu știu./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". Poetul trăiește în singurătatea lucrurilor, visează miracole, are viziuni personale, undeva între "coperișele iadului" și "muntele cu crini
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul, două idealuri extreme, între viață și moarte, între geniu și omul comun. În tabloul al doilea se încheagă o idilă obișnuită între două ființe aparținând aceleiași lumi. Fata se individualizează prin numele Cătălina și este atrasă în mrejele iubirii de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]