3,288 matches
-
cuvânt. O să aflați... - Știu, la timpul potrivit, am mai auzit chestia asta de o sută de ori. - Foarte bine. Să revenim: studiul dumneavoastră se cheamă Accidente ale istoriei sau...? Dacă vreți să Înțelegeți cât de cât cu ce ocazie ați aterizat pe meleagurile noastre, o să vă rog să enunțați pe scurt și fără digresiuni teza pe care o susțineți În lucrare. - O să Încerc. Tot n-am mai ajuns la Congresul de la Paris, ratând șansa de a deveni celebru. Dar, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wagner. N-aveam nici cea mai mică Îndoială. Eram Însă la fel de sigur că individul acela putea fi oricine altcineva În afară de doctorul Wagner! 25 - Aștepți, desigur, niște explicații, a spus Eveline când am ajuns În camera ei. - Asta fac de când am aterizat În acest Centru ocult al tuturor posibilităților și misterelor, iar acum, mai mult ca oricând. - Mistere, da... Pot fi numite și așa, de ce nu? Pe drumul de Întoarcere din subsol, schimbaserăm doar câteva cuvinte. Zece, mai precis. Eu: „Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult își ascuți privirea, nu zări nici un vehicul și nici nori de praf. În cele din urmă, își dădu seama că se apropia un elicopter nu prea mare, ce rămase în aer câteva minute, chiar deasupra puțului. După puțin timp, ateriză la vreo sută de metri, din el coborâră doi bărbați, iar un al treilea rămase înăuntru, pe locul pilotului. Cei ce coborâseră nu erau militari, nici polițiști, și se vedea clar că cel puțin unul din ei, blond și slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
transformat cu timpul într-o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot mai mult, și nimeni nu poate prezice unde va ajunge... Când se lumină de ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
explice un medic voluntar, ajuns la capătul puterilor, unui sărman băștinaș că nu-i poate opera copilul pentru că de trei săptămâni nu primește nici o fiolă de anestezic, când e de ajuns să se uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deloc. Dacă Serafian este la curent cu cele întâmplate, poți să pățești orice... Își termină berea, aruncă, după obicei, ambalajul în vechea cutie de carton pe jumătate plină și rămase tăcut, uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele oprite, întrebă coborând vocea în mod instinctiv, deși nu era nimeni în apropiere care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sus, își mai spuse o dată că doar o mână de tuaregi deznădăjduiți ar fi fost în stare să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând în mână două cutii de răcoritoare foarte reci: — Aselam aleikum! - salută. Cu umilință îți cer ospitalitate. — Metulem metulem! - veni răspunsul cunoscut. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deșertului. — Cel pe care l-ai lăsat? — De unde știi că am lăsat pe cineva? — Aparatul tău a apărut la orizont, apoi a coborât și a întârziat câteva minute până s-a ridicat din nou. Singura explicație posibilă e că ai aterizat să lași pe cineva. — E clar că ai o vedere de vultur și că nu-ți scapă nimic. Nu te-ai gândit că aș fi putut aduce un dușman? — Nu. — De ce? — Ți-am spus că noi, tuaregii, nu știm prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
moment nu se putea face mare lucru în privința asta. — Câți oameni ai trimis în Libia? vru să știe. — Trei. — Anunță-i să vadă dacă cretinul ăsta apare pe acolo. Când pleci? — Mâine după-amiază. Îndată ce va pleca ultimul tău avion, o să aterizeze un Hercules care va pleca din Angola foarte devreme. Cu el va călători echipa de întărire de care am nevoie. - Mecanicul veșnic jegos se apropie de hartă și arătă cu degetul un punct concret. - Noaptea asta ne vor parașuta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tactica de gherilă, dar și în mânuirea ușoarelor parașute sub care s-ar fi zis că pluteau în aer, având astfel la dispoziție suficient timp ca să se orienteze cu busola și să aleagă exact punctul unde li se ordonase să aterizeze. Câteva minute mai târziu, și după ce fiecare își ocupase poziția dinainte hotărâtă, doisprezece dintre ei marcau cu o remarcabilă precizie cele douăsprezece ore ale unui ceas imaginar de dimensiuni enorme. Astfel, ora unu era la est, ora șase la sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pătrat necercetat cu de-amănuntul. Totul părea prevăzut în mod meticulos, dar cu toată precizia lansării, un român, pe care ghinionul părea că-l urmărise cu o perseverență deosebită încă de la naștere, avu neșansa ca exact în locul unde trebuia să aterizeze să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se fractură într-o mulțime de locuri. Își pierdu cunoștința și vântul harmattan, care sufla din ce în ce mai tare pe măsură ce se înnopta, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
anunța pe pilot să vină? — Are baza în Angola și trebuie să zboare numai noaptea, cu multe ocoluri. Nu merită să încercăm să luăm legătura cu el, deoarece nu cred că ar putea câștiga nici măcar o oră; era prevăzut să aterizeze în zori, căci noaptea nu poate. — Și cum crezi că vom supraviețui trei zile cu așa puțină apă? — Avem două soluție. — Prima...? — Să improvizăm niște corturi din parașute, să ne băgăm în ele și să rezistăm, bând cât mai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de sosirea avionului vostru, pentru că ar fi imposibil să aterizeze, iar în cazul ăsta puteți să vă considerați morți. — Bine - exclamă Sam Muller oftând din rărunchi, în timp ce se ridica cu greu în picioare. O să mă rog ca harmatanul să nu se trezească. Într-o oră îl vei avea aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
singură dată. — O singură dată mi-e de-ajuns. Dacă-mi salvezi oamenii, niciodată n-o te mai deranjez. — Oamenii tăi or să se salveze dacă avionul vine la timp. Dar dacă harmatanul începe să sufle mai înainte de-a ateriza, vor muri, pentru că n-o să le mai dau apă. - Gacel făcu o scurtă pauză și apoi, aplecându-se să-l vadă mai bine, întrebă: Ai crezut cu adevărat că ai să ne termini? — Mi-am calculat greșit forțele. — Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați la evoluțiile sale, conștienți că, dacă pilotul renunța să insiste, erau definitiv condamnați la cea mai înspăimântătoare moarte. Unii, cei care încă mai erau în putere, agitau brațele cu disperare, cu toate că știau aproape sigur că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai danseze și începu să revină, foarte încet, la locul lui de origine. Soarele străluci cu puterea sa dintotdeauna și era imposibil să-l privești. Pe cer își făcură apariția primii vulturi. Un sfert de oră mai târziu, greoiul Hercules ateriză pe esplanada de nord, ca apoi să se îndrepte vuind și ridicând nori de praf spre locul exact unde grupul de bărbați plângeau, râdeau și se îmbrățișau, conștienți că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Important e să vină repede. Nené Dupré își făcu apariția după două zile, zbură un timp deasupra zonei, așteptă ca Gacel să-l salute cu gesturi care fără îndoială arătau că totul e în ordine, și apoi se hotărî să aterizeze pe o largă esplanadă de piatră. Când ceva mai târziu tuaregul îl puse la curent cu tot ce se întâmplase în timpul acelor zile dificile, dădu din cap cu tristețe. — Îmi pare rău de cei care au murit... - spuse. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer, la vreo sută de metri înălțime și la ceva mai mult de trei sute de locul unde se ascundea beduinul. Rămase așa câteva minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde o făcuse francezul cu două zile înainte. Gacel observa. Se deschiseră ușile și doi bărbați săriră jos. Se vedea că sunt bănuitori și nu se simt în largul lor. Pilotul rămăsese pe scaunul lui, rotoarele continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce se întindea sub el, se asigură că masivul stâncos dispăruse de tot în spatele lui și se înclină ca să-l bată ușor pe umăr pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu manevra de coborâre, aterizând apoi fără intenția de a opri motoarele. Mafiotul cu cămașa roz scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca un lift Între etaje pe geamurile astea nu se mai vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să cobor În restaurantul hotelului să-mi miros clienții să ne rînjim, amabil unii altora trebuie să aflu unde e salonul am să mă duc chiar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
grade și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa. Nimeni nu putea să-și închipuie că ninsoarea putea fi și mai năprasnică decât era. Când avionul a ajuns la Zürich s-a anunțat că nu se putea ateriza - aeroportul era înzăpezit și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
avionul spre Stockholm, călătorind peste țări și nori. Alături de soțul meu mă simțeam ca o femeie care petrecuse câteva nopți cu un necunoscut. Și deodată venise timpul să ne despărțim. Bănuiam că și gândurile bărbatului erau aceleași. Când avionul a aterizat la Arlanda, soțul meu m-a îmbrățișat vesel: - Suntem acasă, Matilda! Fața îi era scăldată în lumină. Se uita la mine cu ochi pe care nu-i văzusem niciodată. Era ca și cum o altă față învinsese toate celelalte fețe, sărind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grajdurile CAP-ului și de lâng coala generală, care n-a trebuit decât marcat, restul era de la Dumnezeu: plat, făr nici cea mai mică denivelare și cu un gazon natural de cea mai bună calitate. Pe acel șesă și teren ateriza și avionul sanitar, așa că s-au făcut bare demontabile. Avantajul echipei era că toți erau localnici și, chiar dacă se reuneau numai vara, peste an jucau fotbal și făceau sport la asociațiile sportive din școli sau de la locurile de muncă. Antrenamentele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]