1,015 matches
-
determinată cu un mare grad de acuratețe. Dezavantajul metodei constă în faptul că este examinat numai lumenul vasului coronar, iar grosimea peretelui nu poate fi măsurată cu această tehnică. De asemenea, modificările absolute ale dimensiunilor vasului pot fi legate de ateroscleroza difuză sau de mulți alți factori ce pot influența dimensiunile (tip de ramificare, vârstă, sex, dimensiuni cardiace etc.). Dacă ateroscleroza coronară difuză este responsabilă de imposibilitatea de a prevedea semnificația fiziologică a leziunilor coronare, prin determinări ale gradului stenozei, atunci
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
grosimea peretelui nu poate fi măsurată cu această tehnică. De asemenea, modificările absolute ale dimensiunilor vasului pot fi legate de ateroscleroza difuză sau de mulți alți factori ce pot influența dimensiunile (tip de ramificare, vârstă, sex, dimensiuni cardiace etc.). Dacă ateroscleroza coronară difuză este responsabilă de imposibilitatea de a prevedea semnificația fiziologică a leziunilor coronare, prin determinări ale gradului stenozei, atunci se poate prezice că aria de secțiune a leziunii ar fi un indicator mai fidel al RC decât gradul stenozei
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
miocardică poate fi acută sau cronică. În cadrul opțiunilor terapeutice chirurgicale se poate vorbi despre metode de revascularizare electivă, spre a le deosebi de revascularizarea miocardică de urgență. INDICAȚII DE TRATAMENT CHIRURGICAL Stabilirea indicațiilor de tratament chirurgical în cardiopatia coronariană prin ateroscleroză constituie încă un subiect controversat. Asupra multor probleme există un consens justificat de o bogată experiență, dar există și probleme încă insuficient clarificate. Indicațiile în chirurgia coronariană se bazează pe criterii: - clinice (severitatea simptomelor), - angiografice (anatomia coronarelor) - hemodinamice (funcția ventriculară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
eficiența acestora. După închiderea sternotomiei, pacientul cu parametrii vitali monitorizați invaziv este transferat în terapia intensivă cardiacă unde se urmărește evoluția postoperatorie în continuare. Medicația perioperatorie - Aspirina și agenții antilipidici sunt singurele medicații dovedite a fi utile post-BAC, reduc progresia aterosclerozei și incidența ocluziei grefelor (studii randomizate cu cel puțin 100 de pacenți urmăriți cel puțin 1 an post BAC). - Aspirina 325 mg / zi poate fi mai eficientă decît 150 mg / zi (dovezi insuficiente). -Aspirina utilizată în 48 de ore de la
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
insuficiență cardiacă perioperatorie fiind mari. Cardiomiopatiile (toxice, alcoolice etc.) au un potențial mare de complicații prin mai multe mecanisme, greu de controlat, cum ar fi scăderea fracției de ejecție, insuficiența cardiacă congestivă prin hipertrofie septală sau creșterea capacitanței venoase [94]. Ateroscleroza sistemică influențează morbiditatea postoperatorie prin apariția unor complicații cum ar fi accidentele vasculare cerebrale (îndeosebi ischemice), sau insuficiența renală acută. Menținerea tensiunii arteriale adecvate și a umplerii vasculare sunt esențiale în asemenea situații [202]. Consecințele factorilor extracardiaci care influențează complicațiile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
presupune asocierea celor două tulburări metabolice majore (58). 2. Fiziopatologie Coma hiperosmolară tipică fără cetoacidoză caracterizează un pacient cu DZ de tip 2, aflat pe medicație orală sau numai pe dietă, neglijat terapeutic și prezentând frecvent un proces evident de ateroscleroză sistemică. Factorul predispozant este reprezentat de ateroscleroza cerebrală, care produce o alterare a sistemului de osmoreglare, în sensul toleranței crescute pentru valori mai mari ale osmolarității plasmatice, situate în jur de 320-330 mOsm/l. Absența senzației de sete, care contribuie
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
58). 2. Fiziopatologie Coma hiperosmolară tipică fără cetoacidoză caracterizează un pacient cu DZ de tip 2, aflat pe medicație orală sau numai pe dietă, neglijat terapeutic și prezentând frecvent un proces evident de ateroscleroză sistemică. Factorul predispozant este reprezentat de ateroscleroza cerebrală, care produce o alterare a sistemului de osmoreglare, în sensul toleranței crescute pentru valori mai mari ale osmolarității plasmatice, situate în jur de 320-330 mOsm/l. Absența senzației de sete, care contribuie la menținerea unui echilibru hidro-osmolar normal, explică
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
mai frecvent simptome neurologice (20, 45), dar și de la individ la individ, iar percepția lor poate fi modificată de variate influențe externe. Modificarea naturii și intensității unor simptome ale hipoglicemiei cu vârsta se poate datora și tulburărilor circulatorii cerebrale secundare aterosclerozei, bolilor cerebrale vasculare sau degenerative asociate. Vârstnicii, datorită fragilității fizice și bolilor asociate, ca osteoporoza, sunt mai predispuși în timpul unei hipoglicemii severe la fracturi, luxații, traumatisme și ocazional arsuri. Hipotermia este, de asemenea, o consecință directă a comei hipoglicemice, scăderea
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
de oxigen la miocard și necesități [20]. Cardiopatia ischemică este definită ca tulburare miocardică datorată unui dezechilibru între fluxul sanguin coronarian și necesitățile miocardice, produs prin modificări în circulația coronară. Ea poate fi produsă de cauze organice (în majoritatea cazurilor ateroscleroza), funcționale (spasm coronarian) sau mixte [20]. Cardiopatia ischemică prezintă forme acute (angina pectorală instabilă, infarctul miocardic acut) și forme cronice (angina pectorală stabilă, infarctul miocardic vechi, cardiomiopatia ischemică). Sindroamele coronariene acute cuprind trei entități și anume: angina instabilă, infarctul miocardic
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
origine ischemică. Didactic și practic, cardiopatia ischemică definită de OMS este cea mai frecvent utilizată, cu numeroase adăugiri rezultate din studiile mai recente [20]. ETIOPATOGENIE Condițiile etiologice ale diferitelor tipuri de cardiopatie ischemică se pot grupa astfel [10, 20]: a. ateroscleroza coronariană cu diversele sale tipuri morfologice reprezintă principala etiologie a cardiopatiei ischemice. Leziunile aterosclerotice sunt localizate pe coronarele epicardice, putând fi unice sau multiple, concentrice sau excentrice, difuze sau limitate, complicate sau necomplicate, semnificative, nesemnificative sau critice, în funcție de criteriile de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
coronarele epicardice, putând fi unice sau multiple, concentrice sau excentrice, difuze sau limitate, complicate sau necomplicate, semnificative, nesemnificative sau critice, în funcție de criteriile de apreciere folosite; se recunoaște faptul că peste 90% din evenimentele coronariene acute sau cronice au ca etiologie ateroscleroza coronariană. b. cauze neaterosclerotice care produc reducerea sau întreruperea fluxului coronarian determinând un tablou simptomatic și clinic de cardiopatie ischemică prin variate mecanisme. Principalele cauze neaterosclerotice ale cardiopatiei ischemice sunt [10, 20]: 1. anomalii congenitale: a.-origine anormală din aortă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
de tip ischemic. Monitorizarea Holter ambulatorie poate fi utilă pentru surprinderea unei supradenivelări de segment ST în timpul perioadelor dureroase; 2. Coronarografia: semnele diagnostice ale anginei variante sunt spasmul unei artere coronare proximale cu ischemie transmurală și anomalii ale funcției evidenția ateroscleroză coronară proximală severă VS. La 2/3 din pacienți se poate, restul pacienților având coronare normale; 3. Testele de provocare a spasmului coronarian sunt: a. testul cu ergonovină: este cel mai fidel în provocarea modificărilor caracteristice; astfel, administrarea de 0
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Holter) sau de insuficiență ventriculară stângă (dispnee de efort, fatigabilitate în efort sau după încetarea acestuia) [10, 20]. EXAMEN OBIECTIV Examinarea fizică a pacientului cu angină pectorală poate fi normală sau poate furniza informații despre prezența unor semne obiective pentru ateroscleroză: xantelasme, inel cornean Keyser, claudicație intermitentă, sufluri arteriale, sechele AVC, absența pulsațiilor arteriale în diferite regiuni. Alte semne întâlnite: paliditate, transpirații, anxietate. Examenul aparatului cardiovascular poate fi normal în timpul perioadelor libere sau poate pune în evidență o serie de afecțiuni
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
substrat e reprezentat de o tulburare a funcției de supapă a uneia sau mai multor valvule cardiace (defect valvular). Etiologia valvulopatiilor cronice este multiplă, cele mai frecvente cauze fiind reumatismul articular acut (RAA/RSB = Reumatismul Sokolski Bouillaud), sifilisul, malformații congenitale, ateroscleroza. În ultimii ani, în țările dezvoltate etiologia reumatismală este în netă scădere crescând numărul celor de cauză degenerativă [10, 20]. Etape de diagnostic în valvulopatii [7, 10, 15, 17, 19, 20, 56]: 1. diagnostic anatomic - se stabilește prin examen clinic
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
situație în care termenul cel mai potrivit ar fi de insuficiență miocardică. Aceasta poate apărea ca urmare a unei afectări primare a mușchiului cardiac, ca în cardiomiopatii și miocarditele virale sau ca urmare a unor anomalii extramiocardice, cum ar fi ateroscleroza coronariană care duce la ischemie miocardică și infarct, și anomaliile valvulare în care suprasolicitările hemodinamice de lungă durată produc suferința miocardului. Alți pacienți pot prezenta un sindrom clinic similar, dar fără modificări ale funcției miocardice. Unii dintre acești pacienți prezintă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
majore se datoresc creșterii presiunii ventriculare de umplere și a presiunii venoase retrograde ventriculului afectat, determinând congestie pulmonară și/sau sistemică. La mulți pacienți coexistă aceste două forme de insuficență cardiacă. Cea mai comună formă de insuficiență cardiacă (cauzată de ateroscleroza coronariană) este un exemplu al acestei asocieri: - insuficiența sistolică este determinată atât de pierderea cronică de contractilitate miocardică secundară unor infarcte anterioare, cât și de pierderea acută indusă de un episod de ischemie tranzitorie; insuficiența diastolică este secundară complianței ventriculare
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
copiii și adulții tineri sănătoși, pericardita constrictivă, regurgitarea mitrală sau tricuspidiană sau șunturile stânga - dreapta; - pulsul alternant: ritm regulat cu contracții alternative puternice și slabe; apare în insuficiența cardiacă secundară unei rezistențe crescute la ejecția ventriculului stâng (HTA, stenoză aortică, ateroscleroză coronariană, cardiomiopatie dilatativă); de obicei asociază un zgomot de galop protodiastolic (S3), semnifică o afectare miocardică avansată; - accentuarea P2 și a suflurilor sistolice: dezvoltarea IVS - presiune crescută în artera pulmonară, se accentuează P2; suflurile sistolice sunt secundare datorită regurgitărilor mitrale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
imagerie prin rezonanță magnetică - IRM), respectiv invazive: aortografie convențională sau cu substracție digitală utilizând substanță de contrast, ultrasonografie intravasculară [10]. ANEVRISMELE AORTICE Anevrismele aortice sunt mai frecvente la bărbați și mai ales la vârstă adultă. Cauzele cele mai frecvente sunt: ateroscleroza, luesul și necroza medio-chistică [10, 20]. Termenul de anevrism aortic reprezintă o dilatație patologică a lumenului aortic care implică unul sau mai multe segmente. Un criteriu relativ răspândit de apreciere a existenței anevrismului aortic îl constituie punerea în evidență a
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
localizate în special în segmentul aortic cuprins între arterele renale și bifurcația aortei (anevrisme infrarenale), cu toate că la circa 10% dintre pacienți anevrismele pot fi multiple. Anevrismele suprarenale sunt localizate între diafragm și arterele renale fiind întâlnite destul de rar [18]. Etiopatogenia Ateroscleroza a fost considerată ca cea mai comună cauză etiologică [4, 18]. Ateroscleroza aortei poate produce fie leziuni stenotice (localizate de elecție infrarenal) sau dilatații anevrismale, fără a se cunoaște mecanismul care predomină în geneza acestor două afecțiuni. Cercetările moderne, unele
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
aortei (anevrisme infrarenale), cu toate că la circa 10% dintre pacienți anevrismele pot fi multiple. Anevrismele suprarenale sunt localizate între diafragm și arterele renale fiind întâlnite destul de rar [18]. Etiopatogenia Ateroscleroza a fost considerată ca cea mai comună cauză etiologică [4, 18]. Ateroscleroza aortei poate produce fie leziuni stenotice (localizate de elecție infrarenal) sau dilatații anevrismale, fără a se cunoaște mecanismul care predomină în geneza acestor două afecțiuni. Cercetările moderne, unele dintre ele în plină desfășurare, indică o patogeneză multifactorială a anevrismelor aortei
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
10, 18, 24, 40]. I. SEMIOLOGIA AFECȚIUNILOR ARTERIALE Bolile arterelor periferice constituie un capitol important de patologie cardiovasculară, datorită incidenței lor ridicate și problemelor complexe de diagnostic și tratament. Afectarea arterelor periferice se produce în peste 90% din cazuri în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
poate fi severă sau moderată, fiind caracteristică cu paroxisme sub formă de junghi, dureri sfâșietoare, arsură, dureri pulsatile, modificări temporare de culoare a tegumentelor; -paroxismele algice survin mai ales noaptea, au o durată de ore, fiind întâlnite mai ales în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și arteriopatia diabetică. b. Durerea intermitentă este una din cele mai caracteristice simptome, fiind dependentă de temperatură sau de postură. La rece toate afecțiunile arteriale periferice își exagerează simptomatologia, forma caracteristică fiind fenomenul Raynaud, excepție făcând eritromelalgia
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
apar în condițiile existenței unui traumatism sau presiune constantă pe fața plantară a piciorului, fiind adânci, frecvent infectate și relativ nedureroase, datorită afectării neurologice. Simptome neurologice: Modificările senzitive (acroparesteziile) se caracterizează prin: a. amorțeli, furnicături, senzație de „deget mort” în ateroscleroza obliterantă, trombangeita obliterantă și alte afecțiuni cronice vasculare obliterante ale membrelor inferioare, sindromul de arc aortic și sindromul de compresie neurovasculară; b. amorțeli, răcirea extremităților și dureri instalate brusc în ocluzia arterială acută; c. sensibilitate la rece, tendința extremităților de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
arc aortic și sindromul de compresie neurovasculară; b. amorțeli, răcirea extremităților și dureri instalate brusc în ocluzia arterială acută; c. sensibilitate la rece, tendința extremităților de a deveni reci la expunere de scurtă durată la frig în trombangeita obliterantă și ateroscleroza obliterantă; d. hipoestezie - anestezie în formă de „ciorap” sau „mănușă” la nivelul degetelor, piciorului, gambei sau mâinii întâlnite în formele severe, extensive de ocluzie arterială acută sau în ischemia cronică severă. În aceste cazuri uneori nu există durere chiar în ciuda
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
congenitală sau dobândită). b. Fizionomia bolnavilor în fazele avansate se caracterizează prin suferință fizică profundă, teamă, neliniște și disperare. c. Constituția nu este în legătură directă cu afecțiunile arteriale, dar există o predispoziție a picnicelor pentru tulburări metabolice (diabet zaharat, ateroscleroză) și a astenicilor (tulburările neurovegetative). d. Starea de nutriție este influențată semnificativ doar în ischemiile avansate, când simptomatologia se însoțește de inapetență aproape totală, și slăbirea accentuată a pacientului. e. Modificările cutanate. Culoarea tegumentelor depinde de aportul sanguin local influențat
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]