64,210 matches
-
baza edițiilor critice care ne lipsesc. Nu numai să recapituleze operele clasicilor în ediții de valoare medie (utile și ele, fără îndoială), ci să inițieze (repet) cercetări noi de istorie literară capabile să depășească stadiul anterior anului 1989 și să atingă un nivel academic de excelență. Eu cred că va fi un astfel de stimulent. Dincolo de unele controverse și jumătăți de măsură, premisele sunt dătătoare de speranță.
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
oarbă după putere și bani. Vor pune la bătaie totul, doar-doar îi vor determina pe adversari să se recunoască învinși chiar înainte de-a începe campania electorală. În aceste condiții, speranța rămâne tot electoratul. Dezvăluirile și scandalurile de presă vor atinge cote apocaliptice, arătând încă o dată iresponsabilitatea și micimea morală a multora din personajele publice de la noi. Fluiditatea evenimentelor nu îngăduie nici un fel de previziune asupra a ceea ce se va întâmpla nici măcar peste câteva minute. Continui să scriu la acest articol
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
Faust, spunea atunci Nae Ionescu, e foarte simplă concluzia la care trebuie să ajungă Faust, dacă este vorba să ajungă în stăpînirea formulei fericirii, este: omul își este suficient lui însuși, omul poate să trăiască singur, împăcat cu el însuși". Atingem aci un punct delicat și anume critica acerbă pe care Nae Ionescu a făcut-o sistemului democratic, în numele individualității periclitate, al culturii, din acest motiv, distorsionate, pîndite de disoluție. în vederile sale, democrația înseamnă ,efectiv egala îndreptățire a tuturor de
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
însă ei sînt puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru artistic. În principiu, fiecare artist are o supapă prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele acoperă nevoi cotidiene și nu ating acea înălțime la care ar trebui să funcționeze lumea artei. În loc de epilog Cînd va exista o piață sistematizată, abia atunci vom putea vedea și cîtă vigoare are arta românească. Astăzi, din păcate, nu putem dovedi că sîntem buni profesioniști, autentici
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
Românie generică și cum arată ea. Sau dacă se poate trasa un prototip al ,românului". Știu că X e om de treabă, că Y e cam frustrat, că Z ar fi în stare să calce peste cadavre pentru a-și atinge scopurile. Se poate stabili între ei o medie care să-l reprezinte pe ,Român"? Mă îndoiesc. Nici măcar studiile sociologice aprofundate nu ar putea răspunde cu precizie dacă în România sînt mai mulți X, Y sau Z. Altminteri elaborarea mesajelor electorale
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Egal, previzibil, măsurat în tot ce scrie, într-un fel, dacă vreți, deasupra existenței cotidiene, atemporal în sensul că nici zdruncinăturile istoriei, nici sosurile picante sau grețoase ale întâmplărilor de tot soiul, nimic din mizeriile ideologicale nu reușiseră a-l atinge, nici trufiile literare, curente, academice, ori nu, printre oamenii de cultură obișnuiți; nici acel miticism voios, slugarnic, de bodegă, tipic dâmbovițean; ...ci o gravitate măsurată, naturală, o știință de carte temeinică, o cunoaștere trainică, un simț al proporțiilor, firescului, un
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
formulezi întrebările, decât să găsești răspunsurile adecvate. Nu-i chiar la îndemâna oricui racordarea sensibilă la personalități sau evenimente mai greu sistematizabile, uimirea discretă, curiozitatea inteligență. Nu stilistica întrebării ar da mare bătaie de cap, ci talentul ori inspirația cu care atingi tăcerea interlocutorului convocându-i volubilitatea, cu care îi provoci discreția sau scrupulele de prezență. Aici este un hâr pe care nu toți aceia care au învățat să fie curioși îl au, hâr care n-are nimic de-a face cu
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
are nimic de-a face cu manieră unor jurnaliști de a-si interpreta partitura de serviciu stereotip și consecvent "că la carte". El presupune, pe lângă alți câțiva talanți, o doză însemnată de onestitate și discreție interioară, așa că, nu poate fi atins de reflexul unei priviri mereu suverane care cade peste oameni sau evenimente. Numai așa, cred, poți ajunge să spui despre partenerii tăi de dialog, oricine ar fi ei: "sunt mai importanți decât mine". Această mărturisire este un diagnostic limpede asupra
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
toate acestea și fiecare în parte au conturat miza unui pariu teatral major. Prejudecățile sau eu mai știu ce au făcut ca nici unul dintre actori, de pildă, să nu fie nominalizat sau propus pentru un premiu. Vîrful lor a fost atins în mod sublim, dar mulți am înțeles asta cu întîrziere. Au apărut, după, compensările, supralicitările, în contul unei performanțe trecute cu vederea. Frații a fost și maturizarea scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, o probă complexă, solidă, o etapă substanțială
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pian. Sunete care se întîlnesc la jumătatea intervalului dintre realitate și vis. Pe ușa visării intră Pozzo și Lucky. Ei vorbesc altfel, se mișcă altfel. Aici, totul este altfel. Chiar și luna, cînd apare" Se aprind felinarele! Estragon: "Nu mă atinge! Nu mă întreba nimic! Nu-mi vorbi! Stai cu mine." Un drum de țară. Un copac. Zeci de zmee. Bleu, frumoase. Gogo și Didi. Mircea Andreescu și Costache Babii. O poveste tulburătoare de teatru, o poveste despre noi, despre degradare
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
de care ți-am vorbit. A.R.: Și acum o ultimă întrebare. Se vorbește mult, și elegiac despre o criză a literaturii, criză care ar porni din două surse: prima constă în faptul că scriitorii de azi nu ar mai atinge cotele valorice ale celor din trecut, și a doua pornește de la constatarea că televiziunea, internetul, se substituie literaturii și deviază gustul pentru carte. Care e părerea Dvs.? A.O.: în ce privește primul aspect: noi uităm cît de mulți scriitori proști și
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ar fi acceptat că și-a ieșit din pepeni, sau măcar ar fi tăcut, dându-și seama c-a dat cu bâta în baltă, aș fi tăcut și eu. Dar nu: dl Severin împinge fudulia avocățească atât de departe încât atinge cotele jalnicului. Dumnealui trebuie să aibă dreptate mereu, să dea fără oprire lecții și să explice cât de proști sunt ceilalți și cât de deștept este domnia sa, indiferent de faptul că e călare pe situație ori a sărit peste cal
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
tenul, au poluat Cișmigiul cu zaruri. Șase-patru, poartă-n casă, numa' așa-i auzeai.ť ŤHai, nu esagera, ce-au mâncat, mă rog? Au mâncat bătaie, asta da. Că de mâncarea aia nici }onțonel al meu, purcelul nu s-ar atinge de ea.ť (...) ŤBăăi, da' mai lăsați-o baltă cu ce era înainte! N-are chip să bea liniștit omu' un rachiu că, hop!, comunismu' vine și el la masă. Mie unuia mi s-a acrit, toată ziua hâra-hâra pe
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
la "capitalistul" de azi nu e greu de bănuit. Sistemul în care fusese angrenat a continuat să funcționeze ca uns, dovadă numărul mare de afaceriști de top și politicieni proveniți din zona securistică. Deși adevărul despre trecutul lor nu-i atinge nicicum, e bine să fie știut. Memoria generațiilor mai vîrstnice e încă vie, colecțiile de publicații - încă accesibile în biblioteci și ele nu pot fi distruse, ascunse ori "prelucrate" ca dosarele din arhivele Securității. Vasile Iancu dă și indicații bibliografice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
îi așteaptă semnele și le descifrează. Scrisă impecabil, în cheie muzicală, Liniștea are totodată un substrat simbolic, vizibil prin cîteva elemente presărate pe parcurs: gîștele sălbatice, lămîiul (care la chinezi este simbolul morții) și cocorul desprins din stol. Piesa finală atinge desăvîrșirea artei narative, coborîrea de la nord la sud ce se insinuează în tot volumul capătă conotații sumbre, întunecate. De la est spre vest Pe cît de rece este atmosfera din Tristeți de lămîie, pe atît de solare, pline de culoare și
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
este impur, sărutul de caritate îl purifică. Dar poate și să-l vindece, așa cum a făcut sfîntul Martin sărutîndu-l pe lepros pe gură. În acest sărut taumaturgic, rolul salivei este important: Îndată ce saliva binecuvîntată, ieșită din gura sfîntului, l-a atins pe lepros, această ungere parfumată l-a vindecat de boală ce-l dobora" (Venance Fortunat). Sărutul dat leprosului este emblematic pentru abdicarea de sine într-un act de caritate simbolică. El se practica în Evul Mediu nu pe gura ci
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
în timpul sărutului, gura lui s-a deschis pentru ca eu să-i dau un sărut și mai adînc." După Jean-Claude Schmitt 13, Yannick Carré comentează acest text spunînd că el arată importanța capitală a sărutului, ,stadiu ultim" pe care îl poate atinge metafora sexuală - dacă vrem să rămînem în limitele decenței și ale castității impuse de către dogmă - și act de deschidere al Cîntării cîntărilor, ,breviarul mistic" al secolului al XII-lea. 1 Yannick Carré, Le Baiser sur la bouche au Moyen Age
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
Și doar ar fi avut ce să fure de la Humanitas, ce Dumnezeu! Puteau să fure Despre îngeri, puteau să fure Ușa interzisă, puteau să fure De ce iubim femeile. Puteau s-o facă, dar n-au facut-o. Că nu s-au atins hoții de Heidegger încă putem înțelege, dar nici Codul manierelor elegante nu i-a ispitit? Și nici chiar scrierile, palpitante și totodată pline de miez, ale lui Bebe Mihăescu, faimosul specialist Humanitas în materie de tehnici sexuale și de viață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
am rămas cu el într-o relație continuă de care - profesional vorbind - am profitat cu folos. Personalitate complexă, contradictorie, persuasivă, voluntară și adesea coercitivă, prin excelență om de bun gust, de rafinament și de surprinzătoare putere de asociație capabilă să atingă zone de comparație de nimeni explorate până la el și soldate cu rezultate de o uimitoare acuitate și relevanță, Paul Gherasim doar cu greu poate fi cuprins în totalitatea virtuților sale. Dispunând de o cultură vizuală foarte bogată, deschis exercițiilor experimentale
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
despre o orientare și nici despre o situare e vorba, ci despre încercarea de a sili niște contradicții ascunse să iasă la lumină, pentru a-și trăda slăbiciunile și a putea fi astfel învinse. Dacă acest rezultat va fi fost atins, fie și cu prețul unei anumite erori, atunci experiența n-a fost zadarnică. Problema principală care s-a desprins din ansamblul expoziției a fost fără îndoială aceea a raportului dintre pictor și motivul din natură sau, cu o aplicație mai
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile ei, a imersiunilor ori surfing-ului, înotării spre
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
să iasă, din pur spirit civic, la muncă? Sunt chiar atât de naivi, încât să excludă posibilitatea ca, odată și odată, să dea peste ei năpasta? Firește că nu sunt. Dar egoismul s-a înrădăcinat atât de mult, indiferența a atins asemenea cote, munca de mântuială e atât de înrădăcinată încât nu mai e nimic de făcut. E forma cea mai primejdioasă a corupției care domină societatea românească: a complicității la planificarea dezastrului. Muncă patriotică mai fac, în România, doar profesorii
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
prostia acestei lumi", își caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo și Orașe de nikel, ține un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din balcon, dar vîrful de formă stilistică îl atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstrușnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi frumusețea balcoanelor. Notează
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
a urâțeniei comuniste, cu pregnanță deopotrivă realistă și artistică. Cea mai valoroasă contribuție a volumului, ea developează pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce reprezintă o expresie a eului? până unde se întinde mizeria ideologică și
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
înalturi, într-un pasaj în care vorbește despre întâlnirea din ceruri cu „crucea luminii”. Aparițiile vulturului includ și exortația către suflet să se lase atras către Duhul Sfânt din „Cântul Învățăturii 75”: „Lasă sufletul să încerce pe orice cale să atingă apropierea de Duhul Sfânt”. „Și tu, trupule! Nu fi leneș! Zboară ca vulturul să ajungi în apropierea acelui trup care a dat naștere la toate!”22. În mod similar, „Cântul Învățăturii 37” vorbește atât de aripile iubirii cerești, cât și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]