1,004 matches
-
Collins, Teresa M. Amabile, 2005, p. 228). C. Afectivitatea - este în raport cu întregul organism, fiind o reacție concomitent organică, psihică și comportamentală, o „vibrație a lumii” în întreaga ființă. Procesele afecticve reflectă relațiile între subiect și obiect sub formă de trăiri atitudinale. D. Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetică a personalității care se exprimă cel mai pregnant în conduită, fiind cea mai ușor constatabilă latură a personalității. Nu există vreun tip temperamental inapt pentru creație, dar în funcție de domeniul de afirmare, este posibil ca un
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
nr. 2). Se recomandă, de asemenea, practicarea unor perioade de suspendare a notării în cadrul orelor de clasă, datorită consecințelor nefaste ale competiției excesive asupra elanului creator. Profesorul trebuie să-și asume responsabilități și în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativității (încredere în sine, indiferență în modul de a fi și de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, uman, etc). Pentru atingerea obiectivelor propuse, este necesar ca profesorul să transpună intențiile în acțiuni didactice concrete, respectiv să detalieze sarcinile
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Asumându-și o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea lor depinde de personalitatea pe care și-o modelează. în acest sens, un rol deosebit în exercitarea acestei profesiuni îl au anumite componente ale personalității: cultura profesională, calitățile atitudinale și cele aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o persoană la alta și acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format din încredere și dispoziție receptivă dintr-o parte și din alta
ARTA DE A FI PĂRINTE by Nicoleta Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93068]
-
pe problemele adaptării școlare și ale învățării, fără a se neglija faptul că unele structuri psihice se dezvoltă ca urmare a faptului că în copilăria timpurie și în perioada preșcolară are loc cea mai importantă achiziție privind experiența adaptativă și atitudinală. În această perioadă (școlară mică), se realizează progrese pe plan fizic și psihic datorită conștientizării ca atare a procesului de învățământ și se dezvoltă caracteristici importante. Învățarea tinde să fie prioritară în viața de zi cu zi a copilului, acționând
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
organizației, tensiuni interpersonale sau intragrupale, habitudini și tradiții, ansamblul efectelor nedorite, neprevăzute prin structurarea formală (Mucchielli, 1973, p. 56). # Dacă oamenii sunt obligați să respecte structura formală, ei nu sunt obligați să-și manifeste deschis anumite trăiri psihologice, îndeosebi afective, atitudinale, valorice, de un tip sau altul față de cei care încarnează aceste structuri. Dimpotrivă, ei pot formal să respecte structura oficială, dar informal, psihologic, s-o submineze. Într-o grupă de muncă s-ar putea să existe un individ care întreține
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în plan practic de selecția liderilor, noua teorie se preocupă de formarea și antrenarea liderilor (prin autoevaluări, cursuri, discuții în grup, studii de caz, jocuri de roluri etc.). Nu‑i mai puțin adevărat că nu rezultă prea clar cum schimbările atitudinale și comportamentale ale liderilor cresc eficacitatea grupului. Unii autori (Schriesheim, Kerr, 1966; Korman, 1966; House, Dessler, 1974, apud Jago, 1994, pp. 119‑120) vorbesc despre decepția care a însoțit eforturile de formare a liderilor. Aceasta deoarece teoria celor două dimensiuni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de la un individ la altul sau sunt asemănătoare, iar, pe de altă parte, datorită altor numeroși factori diferiți sau asemănători care influențează stilul (imperativele vremii, particularitățile social‑istorice, situația concretă, stadiul de dezvoltare a grupului etc.). În felul acesta, latura atitudinal‑motivațională și cea comportamentală se regăsesc reunite în stilul de conducere, care capătă valențe deosebite de îndată ce este interpretat situațional. Definiții mai mult sau mai puțin asemănătoare întâlnim și la alți autori. # Stilul de conducere este maniera în care sunt îndeplinite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pentru reflecție, nedozarea corespunzătoare a comportamentului, necunoașterea punctelor nevralgice ale întreprinderii, lipsa viziunii de ansamblu asupra ei, insuficienta dezvoltare a „simțului esențialului” la conducători, lipsa competenței interpersonale etc. sunt tot atâtea particularități ce țin de laturile cognitive, afective, aptitudinale sau atitudinale ale conducătorilor care, în măsura în care lipsesc sau sunt foarte puțin dezvoltate, se instituie în adevărate „bariere” psihologice în calea unei conduceri eficiente. Dintre cele două categorii de dificultăți, pe noi ne interesează mai puțin cele obiective și mai mult cele psihologice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comportamente favorabile sau nefavorabile în raport cu diferite aspecte ale vieții organizaționale. Unii autori - cum ar fi, de exemplu, Montuclard (1960) - interpretează participarea în termeni de atitudini, în timp ce alții, ca de pildă Tannenbaum (1960), preferă prezentarea ei în termeni comportamentali. Disjuncția dintre atitudinal și comportamental ni se pare a fi superfluă. În fapt, participarea dispune de o natură dublă - atitudinal-comportamentală -, cele două aspecte fiind intim legate între ele. Chiar dacă relația dintre atitudini și comportamente nu este nici unică, nici strictă, existența ei nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
postului și sarcinile sunt relativ constante, ceea ce pledează pentru existența unei surse dispoziționale a satisfacției în muncă. Oldham și Hackman, creatorii modelului caracteristici acestor, au descoperit că schimbările caracteristicilor job-ului n-au avut efect pe termen lung asupra răspunsurilor atitudinale, ceea ce poate fi interpretat prin tendința oamenilor de a reveni la propriul echilibru atitudinal, în ciuda schimbărilor din contextul organizațional. Pe de altă parte, alți autori (vezi îndeosebi Gerhart, Milkovich, 1990) au demonstrat că schimbări ale salariului, statutului și complexității activității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfacției în muncă. Oldham și Hackman, creatorii modelului caracteristici acestor, au descoperit că schimbările caracteristicilor job-ului n-au avut efect pe termen lung asupra răspunsurilor atitudinale, ceea ce poate fi interpretat prin tendința oamenilor de a reveni la propriul echilibru atitudinal, în ciuda schimbărilor din contextul organizațional. Pe de altă parte, alți autori (vezi îndeosebi Gerhart, Milkovich, 1990) au demonstrat că schimbări ale salariului, statutului și complexității activității în timp determină schimbări ale satisfacției globale în muncă, ceea ce înseamnă că prevalența consistenței
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în ciuda schimbărilor din contextul organizațional. Pe de altă parte, alți autori (vezi îndeosebi Gerhart, Milkovich, 1990) au demonstrat că schimbări ale salariului, statutului și complexității activității în timp determină schimbări ale satisfacției globale în muncă, ceea ce înseamnă că prevalența consistenței atitudinale asupra factorilor situaționali nu poate fi susținută. Disputa dintre „dispoziționaliști” și „situaționaliști”, analizată dintr-o perspectivă teoretică, poate fi continuată la nesfârșit. Interpretată însă dintr-o perspectivă practic-organizațională, ea capătă valențe noi, incitante. Abordarea dispozițională susține că factorii ereditari sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atitudini durabile, de lungă durată și care au fost denumiți factori de valorizare sau de conținut; cea de a doua categorie cuprinde tot 5 factori (politica unității, competența tehnică, remunerarea, relațiile dintre persoane, condițiile muncii) care produc insatisfacție, antrenează modificări atitudinale scurte și care, dat fiind faptul că se referă la relațiile omului cu mediul în care își desfășoară munca, au fost denumiți factori de ambiantă, de context sau de igienă; − cele două categorii de factori sunt independente una de alta
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar putea degenera în conflict/mobbing. Grupurile sociale diferă însă foarte mult sub aspectul specificității; unele își găsesc echilibrul mai facil atunci când există o polarizare, omogenitate crescută a atitudinilor și opiniilor membrilor. Ele devin însă rapid sensibile la tendințele dispersionale atitudinale, manifestând presiuni coercitive, fapt ce face ca individul în cauză să se conformeze sau să se autoexcludă, devenind „țap ispășitor”. Autoexcluderea mai ales sub aspect psihologic este rezultatul încălcării normelor de grup, în special a celor informale. În acest sens
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de creație față de cea de intrare în ciclul școlar; • de control: posedă o capacitate ridicată concentrare și control flexibil al atenției, voinței, capacității de transfer a informației obținute din sfera artelor în sfera altor discipline sau activități școlare, realizează conexiuni; • atitudinale: manifestă atitudine pozitivă față de sarcină, stil de lucru sistematic, organizat, ritmic, blocajele psiho-aective reducându-se spectaculos, până la eliminarea lor, demonstrează motivație școlară crescută, spirit de competiție crescut semnificativ. Copiii cu deficiențe de auz au fost descriși de unii specialiști ca
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
altă persoană tot ce are caracter confidențial; • obligația de a nu critica în public altă persoană. În același timp menționăm că sunt o serie de reguli care sprijină interrelația umană și care se referă la respectarea diferențelor culturale în plan atitudinal, în planul opțiunilor. Se pare că regulile privind respectarea intimității și confidențialității sunt comune unor popoare și culturi diferite; sunt pattern-uri transculturale care subliniază variabilitatea umană. Unii respectă confidențialitatea, dar au un mod diferit de a se exprima emoțional
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de intensitate redusă, și cele complexe. Analiza unui discurs compozit (care transmite emoții) poate fi orientată spre trei scopuri majore: 1) receptarea de tip diagnostic: diagnosticarea emoției se face conform regulilor semioticii psiho-medicale și vizează elementele de natură fiziologică și atitudinală (variații în mimica facială, tonusul muscular sau reacțiile electrodermice, de exemplu, oferă date importante despre starea emoțională a individului), dar și elementele de natură verbală și paraverbală (modificări asupra organizării discursului; variații ale vocii: debit, volum, timbru, intonație; gestionarea indiciilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că persoana respectivă ține să respecte o tradiție în care nu crede și să participe la ritual pentru frumusețea sa și nu pentru conținutul său. Din acest motiv, pentru a măsura o valoarea este nevoie de un set de indicatori atitudinali sau comportamentali. Convergența atitudinilor sau comportamentelor către un pol sau celalalt indică existența credinței religioase sau, din contră, absența acesteia. Datele utilizate în analiză au fost furnizate de o serie de cercetări de tip cantitativ, sondaje de opinie, care au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de tip index, construit prin însumarea răspunsurilor la întrebările Care dintre aspectele următoare vi se par a fi importante pentru o slujba: să fie bine plătită, să fie o slujbă sigură. La fel ca în cazul religiozității, cele trei dimensiuni atitudinale față de muncă au fost incluse într-o analiză factorială, ce arată existența unei singure dimensiuni latente, așa cum rezultă din, pe care am numit-o motivația muncii. Scopul analizei ai fost cel de a determina impactul religiozității asupra celorlalte domenii valorice
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
mai mare profesionalism" a devenit o înțelepciune convențională pentru cei care studiază atent Parlamentul și mediul parlamentarilor, însă, o comparație cu perioadele precedente, ar trebui să arate dacă schimbările din profilul social, educațional și profesional al parlamentarilor au avut consecințele atitudinale și comportamentale pe care alții i le atribuie. Același lucru poate fi spus despre "mai marile așteptări ale alegătorului" care explică de ce parlamentarii și-au concentrat o mare parte a acestor energii profesionale crescânde asupra circumscripțiilor lor. Un element al
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
stare de semnificație manifestările de viață "conștie" ale poetului, a îmbogățit, iată, repertoriul acestor cercetări cu o nouă lucrare de o factură mai aparte în ansamblul percepțiilor sale critice. Nota distinctivă este conferită în primul rând de caracterul ei polemic, atitudinal, mai puțin exercitat de autor care, de regulă, își caută temeiurile critice în propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu și, mai mult decât atât, a reușit să-i atragă de partea lui și să-i convertească la acest concept cultural și atitudinal chiar pe unii dintre textualiștii în vogă. Până și la Baudelaire (avându-l ca model pe Dante), el descoperă nostalgia unei arte liturgice și preferă poezia înrudită cu muzica și cu sacrul. Calea regală (expresia îi aparține) a poeziei românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realiza, recent, portretul sugestiv al scriitorului din Huși, zicând că acesta este un "spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al educației; * democratizarea educației și a învățământului, asigurarea condițiilor de egalizare relativă și gradata a șanselor de acces și parcurgere, pentru dezvoltarea maximă a potențialului psihofizic al fiecărui individ, pentru realizarea caracterului deschis al învățământului; * formarea capacităților cognitive, afectiv-motivationale, volitiv-actionale, atitudinale și aptitudinale, a stilului activității intelectuale, a conștiinței de sine și a celei sociale, a concepției despre om și societate; * dezvoltarea personalității capabile de cooperare, comunicare, decizie, inovare și de adaptare creatoare la mediu și a mediului la condiția umană
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]