KorAP: Find »[drukola/base=atrial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...70 >

1,741 matches

Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

stâng și a sincronicității de contracție atrială. Ca urmare, se reduce umplerea ventriculară și funcția sistolică ventriculară este la rândul ei alterată. Fenomenele sunt cu atât mai accentuate cu cât frecvența ventriculară este mai ridicată. Prognosticul pacienților renali cu fibrilație atrială persistentă este relativ negativ; s-au raportat rate ale mortalității intraspitalicești cauzate de FA de până la 8% [Troester et al., 1991]. Prezența FA este în mod particular relevantă pentru riscul de accident vascular cerebral, care crește cu 300-500% [Zebe, 2000

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
cauzate de FA de până la 8% [Troester et al., 1991]. Prezența FA este în mod particular relevantă pentru riscul de accident vascular cerebral, care crește cu 300-500% [Zebe, 2000]. Ca urmare, conversia cât mai rapidă, atunci când este posibil, a fibrilației atriale în ritm sinusal reprezintă o prioritate la pacientul renal. Patogeneza aritmiilor maligne la pacienții renali Pacienții dializați prezintă o varietate impresionantă de anomalii ECG în intervalul interdialitic. Ședința de hemodializă poate induce anomalii electrocardiografice suplimentare; aritmiile semnificative clinic se pot

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
cauzator al torsadei vârfului, o tahicardie ventriculară atipică care ia naștere în asociere cu prelungirea intervalului Q-T [Schwartz et al., 1985]. Sistemul nervos simpatic (SNS). Efectele SNS sunt independente de frecvența cardiacă, deoarece au fost obervate inclusiv în timpul pacing-ului atrial. Când frecvența cardiacă este meținută constantă, simpatectomia cardiacă, dar și beta-blocantele cresc pragul pentru fibrilație ventriculară (FV) și protejează împotriva dezvoltării FV în cursul ocluziei coronariene [Kopia et al., 1987]. Deși există date experimentale consistente privind rolul activării sistemului nervos

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
pacienții renali, din cauza cumulării digoxinului în insuficiența renală și a posibilei coexistențe a unor factori care potențează efectele toxice ale cardiotonicului (hipoxia, diskaliemia, hipercalcemia). Mai mult, se pare că digoxinul nu determină o rată mai crescută de conversie a fibrilației atriale în ritm sinusal decât placebo. Dintre beta-blocante, propranololul este medicamentul de elecție în condiții de urgență, iar metoprololul trebuie preferat atenololului în terapia de întreținere, datorită eliminării renale neglijabile. La pacienții cu insuficiență cardiacă manifestă clinic, beta-blocantul de elecție este

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
procainamida, atenololul, flecainida și tocainida se hemodializează, ultimele trei eliminându-se în cantitate crescută și prin dializă peritoneală. Dializa peritoneală nu determină un clearance crescut al celorlalte antiaritmice [Nicholls et al., 2001]. Tratamentul anticoagulant oral la pacienții dializați cu fibrilație atrială cronică este considerat de multe ori periculos și contraindicat; totuși, o investigație recentă [Vazquez et al., 2003] a evidențiat că, deși riscul hemoragic se dublează la subiecții care iau anticoagulante orale, nu s-au constatat hemoragii severe. Ca urmare, în

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
e cauzată de creștere a cererii asociată cu o scădere a ofertei de oxigen, la care se adaugă adesea ateroscleroza coronariană. Sincopele pot surveni la efort, ca o consecință a vasodilatației, sau în repaus, provocate, de exemplu, de o fibrilație atrială (aritmie indusă frecvent de hemodializă). Insuficiența cardiacă este, de obicei, precipitată de supraîncărcarea de volum. Auscultația cordului evidențiază suflul aortic de ejecție caracteristic. ECG poate arăta semne de HVS. Radiografia toracică are valoare limitată; poate releva calcificări ale VA și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
prin ultrafiltrare, deoarece debitul cardiac și fluxul transvalvular crescute contribuie la progresia calcificărilor valvulare. Ultrafiltrarea este totuși problematică la pacienții cu stenoză aortică, deoarece reducerea excesivă a presiunii de umplere a VS poate cauza hipotensiune și sincope. Pentru prevenirea fibrilației atriale, care poate avea aceleași consecințe dramatice, se recomandă ultrafiltrarea controlată și folosirea unei soluții de dializă cu o concentrație a potasiului de 3 mmol/l. Aritmiile trebuie tratate prompt, iar profilaxia endocarditei infecțioase trebuie făcută conform principiilor generale. Tratamentul chirurgical

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
IC. Infarctul miocardic este o complicație frecventă la pacientul uremic. Un grad înalt de suspiciune trebuie formulat la pacienții cu insuficiență cardiacă nou instalată, chiar și în absența durerii anginoase. În fine, instalarea acută a unei fibrilații sau unui flutter atrial intra- sau interdialitic poate precipita de asemenea instalarea insuficienței cardiace acute. Aritmiile atriale la pacienții uremici cu HVS sunt frecvente și sunt cauzate în principal de schimburile rapide de electroliți intra- și imediat postdialitic. Pericardita uremică severă poate fi o

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
de suspiciune trebuie formulat la pacienții cu insuficiență cardiacă nou instalată, chiar și în absența durerii anginoase. În fine, instalarea acută a unei fibrilații sau unui flutter atrial intra- sau interdialitic poate precipita de asemenea instalarea insuficienței cardiace acute. Aritmiile atriale la pacienții uremici cu HVS sunt frecvente și sunt cauzate în principal de schimburile rapide de electroliți intra- și imediat postdialitic. Pericardita uremică severă poate fi o cauză de insuficiență cardiacă prin mecanism restrictiv la pacientul uremic la care inițierea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
metoprolol). Cardiotonicele digitalice se utilizează cu dificultate la pacientul renal, din cauza acumulării acetui drog în IRC și a efectelor toxice severe asociate cu diselectrolitemiile și hipoxia. Recomandăm utilizarea digoxinului doar în situații de urgență și strict pentru controlul frecvenței fibrilației atriale, în condițiile unei monitorizări electrolitice atente. Rolul medicației cardiodepresante reprezintă o chestiune deseori neglijată; la subiecții renali care prezintă insuficiență cardiacă congestivă trebuie revăzută schema terapeutică cronică. Majoritatea antiaritmicelor, antiinflamatoarelor nesteroidiene și a blocantelor calcice non-dihidropiridinice prezintă efecte cardiodepresante și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574

resturi de țesuturi. Vegetația este semnul distinctiv al endocarditei infecțioase. Aceasta poate să crească până la câțiva centimetri în lungime și cel mai adesea (deși nu exclusiv) se atașează de zone cu presiune joasă a structurilor de susținere, adică de partea atrială a valvelor atrioventriculare și de zonele cu presiune joasă a shunturilor, datorită afectării endoteliale secundară presiunii crescute a jetului de sânge în aceste zone. Vegetațiile pot conduce la insuficiență valvulară sau rar la stenoze severe, obstructive. Invazia bacteriană poate conduce

Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
cât și cele biologice, sunt predispuse la infecții, precum și alți corpi străini cum ar fi cateterele venoase centrale, sondele de pace-maker, porturi intravenoase, shunturi atrioventriculare. Defectul de sept ventricular constituie un factor de risc înalt de endocardită, defectele de sept atrial de tip ostium secundum sau foramen ovale patent nu presupun același risc. Toți pacienții cu leziuni de risc ar trebui sa fie tratați profilactic de endocardită (tabelele 17.2, 17.3) de fiecare dată când urmează proceduri care pot produce

Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
identificarea vegetației, care apare ca o masă mobilă, neregulată cu margini zimțate, atașată la structura valvulară. Mărimea poate varia de la câțiva mm la câțiva cm. Vegetațiile apar de regulă în zona cu presiune joasă a cuspelor valvulare (de exemplu partea atrială a valvei mitrale) și sunt foarte mobile (fig. 17.1). Ele pot prolaba prin valvă odată cu fluxul sanguin. Ecodensitatea lor este relativ scăzută (similară cu a miocardului) în stadiile incipiente și crește în timp. Vegetațiile fibrozate sau calcificate cu o

Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466

și colaboratorii săi (13) au estimat și revizuit acuratețea predictivă pentru starea terminală în IC cronică a peste 80 de variabile. Astfel, o serie de markeri, precum concentrația citokinelor circulante, endotelina-1 și o serie de hormoni (renină, norepinefrină, peptidul natriuretic atrial) sunt utili, dar folosirea lor este limitată, dificilă, consumatoare de timp și resurse. Totuși o serie de teste simple, cum ar fi natremia, capacitatea de efort, gradul de dilatare al ventriculului stâng (VS), fracția de ejecție (FE) ventriculară stângă evaluată

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
Corola-publishinghouse/Science/91958_a_92453

dintre pacienții vârstnici consultați în ambulator sunt subtratați, comparativ cu 50-66% înregistrați în SUA (11). Se remarcă o relație directă între riscul subtratării și vârsta avansată a pacienților. Subtratarea apare frecvent la pacienții cu IMA, insuficiență cardiacă cronică (IC), fibrilație atrială (FA), sindrom dislipidemic. Evaluarea geriatrică comprehensivă realizată la acești pacienți a ameliorat semnificativ subtratarea prin reevaluarea medicală și psiho-socială a pacienților (inclusiv calitatea vieții și așteptările acestora de la viață) și realizarea unei scheme terapeutice care să se adapteze mai bine

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ungureanu, Ioana Dana Alexa (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91958_a_92453]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

cât și cateterul Swan-Ganz pot induce extrasistole ventriculare și ambele pot (rareori) perfora cordul, deși mecanismul propus pentru aceasta (erodarea lentă a peretelui cardiac) este mai probabil valabil pentru cateterele venoase centrale. Cateterul Swan-Ganz a fost asociat atât cu aritmii atriale, cât și ventriculare în special când balonașul trece prin cavitățile cardiace. Blocarea vârfului cateterului într-un ram al arterei pulmonare a fost incriminată pentru apariția infarctului pulmonar. Umflarea inadecvată a balonașului (umflarea într-o poziție deja blocată sau umflarea cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
venos central. Incidența emboliilor pulmonare sau semnele de infecție nu par a fi legate de prezența acestor trombi parietali. Existența situațiilor în care cateterul s-a înnodat în jurul lui sau în jurul unor structuri cardiace, ca și prinderea cateterului în sutura atrială indică necesitatea monitorizării continue a presiunii în artera pulmonară. Complicații cardiace Aritmiile Tulburările de ritm și de conducere sunt responsabile pentru unele dintre cele mai frecvente și periculoase complicații. În etiologia lor au fost incriminate: traumatismul cauzat de actul chirurgical

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de ventricul stâng ele au un efect dezastruos asupra debitului cardiac și consumului miocardic de oxigen. Tahiaritmiile supraventriculare se întâlnesc la circa 40%-48% din bolnavii la care s-a practicat revascularizarea chirurgicală a miocardului. Cea mai frecventă este fibrilația atrială care apărea de obicei în primele zile postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
circa 40%-48% din bolnavii la care s-a practicat revascularizarea chirurgicală a miocardului. Cea mai frecventă este fibrilația atrială care apărea de obicei în primele zile postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
din bolnavii la care s-a practicat revascularizarea chirurgicală a miocardului. Cea mai frecventă este fibrilația atrială care apărea de obicei în primele zile postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Cea mai frecventă este fibrilația atrială care apărea de obicei în primele zile postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare de tipul fibrilației atriale

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare de tipul fibrilației atriale și a flutter-ului atrial de aproximativ 12%. Date mai recente situează incidența fibrilației atriale după revascularizarea chirurgicală a miocardului între 5% și 40% (72, 73, 74). De menționat că și după chirurgia coronariană miniinvazivă fibrilația atrială se întâlnește în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare de tipul fibrilației atriale și a flutter-ului atrial de aproximativ 12%. Date mai recente situează incidența fibrilației atriale după revascularizarea chirurgicală a miocardului între 5% și 40% (72, 73, 74). De menționat că și după chirurgia coronariană miniinvazivă fibrilația atrială se întâlnește în proporții similare procedeului clasic (19

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]