5,062 matches
-
lui Kusturica de a ieși din marasm prin povestea de dragoste. Războiul apare ca un fapt neserios, neverosimil, ca o glumă proastă, în timp ce fiecare lucru, fiecare animal de la puiul care iese din găoace la pisica care vînează porumbei, răspîndește acea aură luminosă, acea energie și bucurie de a trăi, plenar, fără opreliști. În filmul lui Kusturica, avem un preaplin care se revarsă, un tablou flamand al abundenței, precum tabloul Luilekkerland (le pays de Cocagne) al lui Peter Brughel și delectării simțurilor
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
Răzvan și Vidra), asupra descrierii modului de viață țigănesc în Șatra de Zaharia Stancu, sau asupra fantasticului exotic din La țigănci de Mircea Eliade. Deosebit de interesantă mi s-a părut concluzia acestei ultime referiri: la Eliade, portretul colectiv primește o aură care ar putea să însemne că "țiganii" pot fi văzuți pozitiv doar prin depășirea granițelor realității. Studiul semnat de George Guțu (Das Ethnospezifische und das Menschliche. Gedanken zur Gestalt des "Zigeuners" im Werk von Hans Bergel) aduce câteva lămuriri asupra
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
amîndoi, siguranța cu care credeți în ideile pe care le susțineți și felul în care vorbiți despre adevăratele probleme ale țării. Asta ne-a făcut să batem palma. De acord, însă nu doresc să-mi formez un așa fel de aură în jurul meu, zice domnul Președinte, e-adevărat însă că îmi place să am grijă de cei pe care-i am în preajmă, indiferent de convingerile lor legate de o idee sau alta. Nu există individ care să nu poată fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului, explică. — O fi fost una din alea mai școlite, zice Gulie, nu oricine știe ce e ăla firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului, explică. — O fi fost una din alea mai școlite, zice Gulie, nu oricine știe ce e ăla firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că are ceva de demonstrat, era privirea lui, avea pupilele lui, încearcă să le mai explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi dat seama, chestie de aură, puncte energetice, karma, transmigrație, reîncarnare, se gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
marcate de un contur auriu. Acea imagine de o clipă îi înfățișa ca pe niște zeități dintr-o friză indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a celuilalt, o bătea ușurel pe umăr pe Georgie. Parcă erau doi părinți alături de copilul lor. Georgie dădea dovadă de o vioiciune neobișnuită, parcă puțin amețită. I-am studiat fața buhăită și mișcările nesigure. Ceva se stinsese în ea. Poate aura de independență pe care o îndrăgisem atât de mult și care o făcuse pe ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar părerii pe care o susținea ea, eu nu o subjugasem niciodată pe Georgie. Acum, însă, după părerea mea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a lui Palmer, scoase în sfârșit pașaportul și un bilet prelung, multicolor, pe care-l puse pe masă. Abia atunci mi-am dat seama că pleacă și ea. Imaginea lor, cum stăteau acolo vorbind și râzând, scăldați într-o insuportabilă aură de semnificații, m-a dus cu gândul la niște actori și aproape că m-am așteptat ca toți cei din jur să tacă și să se audă numai cuvintele lor. Până acum mă ferisem să mă uit la Honor. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi să-l văd vreodată, ar trebui să-i dau eticheta, ca să-și completeze numele cu mâna lui, asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună. Numai el și părinții lui vor ști că e adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întorcându-ne la prima clădire, am intrat Într-o cameră la capătul căreia atârna un A mare, alb, care corespundea unui O negru, pe care l-am descoperit acum deasupra capetelor noastre - mai degrabă un colac de salvare decât o aură. — Care parte ai prefera? Dora dădu din cap Înspre litera A, apoi se Întoarse spre Karp. Putem s-o luăm de la Început? — Dacă vreți. Ghidul nostru se duse la o planșă cu ceva ce părea de la distanță o plantă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la ușă și așteptă, studiindu-și unghiile cu un interes proaspăt. După un timp se auzi un „Da?“ moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o aură de lumină. Manetti stătea după un birou, cu spatele la un geam deschis la care zdrăngăneau calm niște jaluzele venețiene, răsucite ca să intre lumina. Din cauza iluminatului fragmentat, sau probabil pentru că polițista tocmai se materializă, cât ai clipi, chipul ei rămase umbrit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș Închide ochii. Cine știe ce secrete avea prietena asta a ta? — Apreciez grija, i-am spus. Dar din câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai scos-o tu adineaori“. Imperturbabil, prietenul meu continuă, dând din cap Înspre vânătăile mele. — Vreau să zic că ai deranjat deja liniștea cuiva. Dacă nu știi, a cui, n-ar fi mai bine să fi atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cele două grupuri arătau ca două echipe de fotbal diferite: FC Dragostea și Unirea Durerea. Politicoasă, Dora mă informase că diferențele dintre astfel de afiliații nu prea depindeau de culoarea hainelor purtate. Acum că studiam poza mărită, am observat o aură cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei. Șiragul de perle îi plutește în jurul feței. Îi levitează deasupra capului, ca o aură imponderabilă de perle. Helen ridică ochii spre mine și apoi continuă să citească. Geaca mi se ridică la subsuori. Helen se face mai înaltă. A ajuns la nivelul meu. Apoi mă uit la ea în sus. Picioarele îi atârnă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
opera la stomac. Nu roși rîde profesorul -, că dacă roșești tu, ce să mai zic de celelalte? Vii la mine după ce mai naști un copil, bine? Abia atunci totul va fi perfect. Profesorul se mai plimbă un timp, face semn Aurei să-și bea cafeaua în tihnă, privește afară pe fereastră, se uită și-n sus, la cer, apoi se hotărăște să se întoarcă spre pacientă: Spune-mi, te rog, de ce n-ai vrut să te opereze Maria Săteanu, de la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mă iertați, domnule profesor, dar nu înțeleg de ce mă întrebați? M-ați mai întrebat o dată și cred că doriți mai mult decît un răspuns. Nu cred c-ai optat pentru mine doar datorită titlului de profesor. Vă cunoșteam din facultate... Aura... face profesorul semn cu degetul la obraz ce,-s copil? N-am încredere în ea, domnule profesor... Vrei cumva să spui că, fiind soție de prim-vice, și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de profesor. Vă cunoșteam din facultate... Aura... face profesorul semn cu degetul la obraz ce,-s copil? N-am încredere în ea, domnule profesor... Vrei cumva să spui că, fiind soție de prim-vice, și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre bibliotecă lucrări de-ale ei, publicate, mai ales despre fecundare... Am impresia că mi-e rivală surîde el. Mi-a fost teamă, dom' profesor se precipită Aura. Dumneavoastră... dumneavoastră inspirați..., o spun toate pacientele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre bibliotecă lucrări de-ale ei, publicate, mai ales despre fecundare... Am impresia că mi-e rivală surîde el. Mi-a fost teamă, dom' profesor se precipită Aura. Dumneavoastră... dumneavoastră inspirați..., o spun toate pacientele... Ea... dimpotrivă. Hai că mă flatezi, Auraș, o ia profesorul de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o prezinți pe Maria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o prezinți pe Maria asta, că, precum vezi, soarta ne-a ocolit. Trebuie să-mi cunosc rivala, nu? Și-ncă ce rivală! clătină din cap Aura. Zău?! E-așa frumoasă? Dacă o spun eu, ca femeie, vă dați seama. -Atunci, trebuie să fiu prudent: am familie, o soție iubitoare... Cred că așa zice și Radu, ce mult v-am iubit!, erați studenții mei preferați; vă ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine împreună!... El unde-i? A venit? Nu. Are zi de operații. Și de ce nu stai pînă mîine? Mă duc cu cursa rapidă. Vreau... Bine, te-nțeleg rîde profesorul. Tot așa vă iubiți? Ridicată deja în picioare, gata să plece, Aura strînge din umeri, înroșindu-se. Drum bun! îi urează profesorul, conducînd-o pînă la lift. Transmite-i, te rog, salutări doamnei Săteanu și, deși la cei în jur de cincizeci de ani ai mei știu că-i un risc să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foarte frumoasă, spune-i că vreau s-o cunosc; la ultimul simpozion de ginecologie, unde s-a discutat fecundarea in vitro, am impresia că m-a ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș mare, din sîrmă, plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]