1,337 matches
-
puțin ascuțit, dar mai mare, strica aspectul părții drepte. înăuntru Vultur-în-Zbor și Media descoperiră un șir uimitor de încăperi legate una de alta. Prima dintre ele era holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în momentul când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care mamele lor le-au asortat cu grijă la încălțările sport. — Duceți-vă naibii, am spus, încercând să-mi aduc aminte înjurături în franceză. Merde, Vaffanculo - stai, asta e în italiană. Eric Cantona. Um... O profesoară cu părul pieptănat auster într-un coc, purtând una dintre acele rochii sobre fără nici o șansă, încheia plutonul. Mi-a aruncat o privire plină de reproș, chiar dacă nu auzise ce am spus; ochii ei erau fixați pe croasantul meu. Ce prost crescută, mănâncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ales pentru tine și nu ai hotărât singur. —Corect. L-am văzut cu colțul ochiului cum dă din cap. —Par interesanți. A, nici nu-ți imaginezi. Din fericire, deși sunt hippy, sunt hippy evrei și nu prea le place viața austeră. După cum remarcă tot timpul tata, „Nu ești mai convingător dacă vii dintr-un mediu sărac decât dacă vii dintr-unul Îndestulat - argumentele contează, nu zorzoanele materiale sau lipsa lor“. Se opri din băutul cafelei și se Întoarse să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nou și ieșiră printre șirurile de luptători care se pregăteau să-și reia antrenamentele. Liu Huang Îl conduse spre o clădire lungă aflată În cea de-a treia curte interioară și Îi deschise ușa uneia din camere. Era mică și austeră, cu un pat, o masă și o mică statuetă a lui Budha, Într-un colț. Ștefănel dădu din cap afirmativ și ieși la cai. Unul din cei doi cai cu care venise era Încărcat cu lucrurile pe care le adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochii în vârful degetelor. Aș adăuga însă că degetele scriitorului aștern pe fila albă ceea ce ochii au văzut, ceea ce inima a trăit, ceea ce sufletul nu poate uita. Una din cărțile sale se intitulează „Pribegi în propria țara,” o rememorare dramatic austeră a unei tragedii prea mult timp ferecată în tăcere. El a scris această carte pentru că este născut în Basarabia. în comuna Tașbunar‐Ismail, din familia unui subofițer de jandarmi. Datorită anilor grei ai războiului, face școala primară în mai multe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care se deschise silențioasă în fața lor. Intră înăuntru, iscodind cu ochi curioși întreaga încăpere. Nimic deosebit. Dimpotrivă putea spune că ocupantul ei ducea o viață austeră. - Am ajuns, spuse căpitanul. Rămâi aici până voi trimite pe cineva care să te anunțe că totul este în regulă. Dădu să plece, apoi se întoarse cu o față gânditoare către tânăr care încă mai stătea în cadrul ușii: - Era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ascund teama în spatele unei remarci sarcastice, locul unde îmi voi întâlni propriul Nemesis. —Nemesis? m-a întrebat Helen nerăbdătoare. Ce cântă? Chinuindu-mă s-o ignor pe soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate ca un hotel de lux, chiar dacă, în realitate, exact asta era. Nimeni nu i-ar mai fi luat în serios. —E vreunul drăguț? m-a întrebat Helen în gura mare. Mi-am spus că era grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
NEBUNII ÎN BROOKLYN de Paul Auster Traducere din limba engleză de Cornelia Bucur Pentru fiica mea, Sophie Prolog Căutam un loc liniștit unde să mor. Cineva a pomenit de Brooklyn și astfel, a doua zi dimineață, mam deplasat din Westchester până acolo, să cercetez terenul. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică-sii de a scoate mult din nimic și amenajase livingul ca pe un mediu auster, dar atrăgător, decorat cu plante în ghivece, perdele din pânză cusute de mână și, pe peretele opus, un afiș mare care anunța o expoziție Giacometti. Minor mi-a făcut semn să iau loc pe sofa și l-am ascultat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe lângè cinematograful Artă, ne înțelegem din priviri asupra traseului, apoi, prin spatele Universitèții, ne amestecèm printre studenții care ies de la cursuri și ieșim în fațè la arhivele naționale, Trecem prin fața Bibliotecii Academiei, aruncèm o privire înspre zidurile masive și austere ale Bisericii Reformate, sfanțul Gheorghe, netulburat de glasurile elevilor care rèzbat dinspre curtea liceului alèturat, se luptè în zale noi, de zèpadè, cu balaurul, dar noi cotim la dreapta, dând colțul bibliotecii Academiei și o luèm înainte, Ea mè previne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers deconcertant, unde tuaregi autentici, la fel de austeri ca el în trecut, prinseseră gustul „lucrurilor“, lucruri pe care nu le cunoscuseră și de care nu avuseseră nevoie niciodată înainte, dar acum erau la fel de necesare pentru ei ca apa sau ca aerul pe care-l respirau. Și mașina, simțământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
conduse printre favelas, până dincolo de colină. Edificiul În fața căruia ne-am oprit avea o Înfățișare modestă, un fel de hardughie industrială, dar În prag un negru bătrân ne primi purificându-ne cu niște fumigații. Mai Încolo, Într-o mică grădină austeră, văzurăm un soi de coșniță imensă, făcută din foi mari de palmier pe care se aflau la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ulei de gătit și cu funingine, pe fundul căreia se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz frugal, complet nesănătos: O coajă de franzelă și câteva jumări și cioturi lucioase, vitroase, aproape negre, de cartofi prăjiți, înăbușiți într-un rântaș carbonizat și auster, de ceapă. Cel dintâi fum, Poetul îl sloboade pripit din piept, resimțindu-l iritant în sclere. Vâ-jjjj...! Șâ-șșșș...! se aude de pe hol, cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lambert? repetă Dallas în microfon, uitându-se la ea. ― E-n ordine... îmi fac prea multe gânduri. O cuprinse un val de părere de rău de pupitrul ei de pe Nostromo. Locul ei și instrumentele de navigație pe pasarela îngustă și austeră îi apăreau acum în minte cu o senzație de paradis. Verifică un rând imprimat pe ecranul aparatului electronic prins la centură. ― Pe acolo. În această direcție, zise arătând cu mâna spre stânci. ― Dumneata ne ghidezi. Dallas trecu înapoi. Urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute care ar fi arătat obișnuința de-a râde mult dacă n-ar fi fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era cărnoasă, deopotrivă senzuală și austeră, ar fi putut fi o gură de sfânt slăbănog, în veșnică luptă cu ispitele și mai ales cu ispita, diabolică, de-a nu se lăsa ispitit. O gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În salonașul mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu e un gînd, e un vertij, e ceva ascuțit care-mi trosnește surd În oase, Într-un fulger de crispare, aproape că-mi tulbură privirea. What a strange thing to happen to a little boy! aud țipătul lui Paul Auster În fața bătrîneții. Dar puțurile de tăcere nu-s adînci, pentru că timpul pe care Îl petrecem Împreună e scurt și avem niște chestii de vorbit. Uite cartea pe masă, mi-a adus-o cineva de la asociația asta a bucovinenilor... — Mulțumesc, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Ennistone“, moderna (mă rog, nu chiar atât de modernă) prelungire a Institutului. Așa cum am arătat, „Camerele“ constituie de fapt o clădire ridicată prin 1920, perpendiculară pe Institut. „Nasul“ sau capătul mai îngust al clădirii, unde e situată intrarea publică, austeră, dar frumoasă, se află pe aceeași stradă cu Institutul, la confluența dintre ziduri. De aci pornesc „Camerele“, paralele cu Baia Exterioară - de care sunt separate printr-o grădină și un gard înalt. (Ferestrele care dau spre Baie sunt dublu jivrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
divinității era una cu Lumina Lăuntrică a Sufletului, iar Calea Iluminată însemna o viață dreaptă, în care viziunea adevărului te îndeamnă numai spre dorința virtuoasă. În aceasta consta perfecta simplitate a datoriei. Brian se vedea pe sine ca o persoană austeră, cu inima pură. Dorea să ducă o viață dreaptă împreună cu soția și cu fiul său, dar lucrul acesta i se părea tot mai greu. Ar mai fi vrut și să realizeze ceva măreț pe lume (Gabriel crezuse sincer în realizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]