2,756 matches
-
autor misterios a Stelei fără nume, aură sporită în martie 1945 de „povestea“ camuflării și deconspirării adevăratului autor. Așa că, oarecum firesc, recuperarea lui Sebastian s-a reînnodat pe acest fir. În schimb, partea importantă a operei sale, reprezentată de jurnalul autobiografic De două mii de ani, a rămas pînă în 1990 în umbră, vegheată de cenzură. Și din păcate s-a rupt interpretarea lui metafizică, inițiată de Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu. Pînă și romanul Accidentul, care trebuia să constituie volumul al
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
lucrat ca operator pentru marina militară, iar fiul a avut printre nenumăratele meserii bizare și pe aceea de mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului făcut după cartea sa, Marty Jurow și Richard Shepherd. N-a fost nici măcar scenarist, postură în care-l vom întâlni pe George Axelrod. Cu
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
le oferă, într-o polemică deschisă, învățătorul Herdelea și preotul Belciug. În eșecul lui Ion, Liviu Rebreanu experimentează, la modul generic, o altă ipoteză despre sine, alta decât în cazul lui Titu Herdelea. Înțelegem acum mai bine, cu o răsfrângere autobiografică, ce se ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă privești arta drept creație, trebuie să-i atribui și o valoare etică. Arta ca ușoară jucărie ar fi fost tot atât de incomprehensibilă ca și viața socotită fără rost. Arta n-are
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
care își creează vinovatul prin simpla lor acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
islamiste au încercat s-o omoare, împușcând-o în cap și în gât, chiar în autobuzul care o ducea la scoala. Trimisă de urgență la un spital din Marea Britanie, ea și-a revenit miraculos și chiar a scris o carte autobiografica. Acum, Malala merge la o școală din Birmigham și încearcă să se adapteze la stilul de viata occidental. Cu siguranta, candidatura lui Puțin la acest premiu este printre cele mai controversate. El a fost propus de către mai multe personalități din
Premiul Nobel pentru Pace, 2013. Vezi nominalizații by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55281_a_56606]
-
de procedee duble, vizuale și textuale“ (p. 25), nuanță pe care o întărește o pagină mai încolo: „scriitor și pictor, fiecare apelează la mijloacele proprii celuilalt“ (p. 26), asta însemnînd că orice tablou e implicit o narațiune și orice text autobiografic este o pictură scrisă. Sau, cu exemplul autoarei, eseurile lui Montaigne sunt echivalentul scriptic al autoportretelor lui Rembrandt. Adică unul face prin cuvinte ce face celălalt prin mijlocirea culorilor, ba mai mult, fiecare împrumută procedurile artei celuilalt: în Eseuri Montaigne
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
în cadrele caracterologice ale unor portrete sugestive prin culoare afectivă, prin rigoare a descripției și amprenta morală, mai apăsată ori mai fragilă, pe care o așază asupra lor autorul. Stilul critic pus în mișcare de aceste pagini cu caracter predominant autobiografic este dominat de obiectivitate, dar și de dorința de a surprinde intimitatea unei identități, a unei formule, a unui temperament în datele sale definitorii, chiar dacă mai puțin aparente. Un exemplu îmi pare modul în care e perceput profilul lui Mircea
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
executa o pedeapsă cu închisoarea în Bavaria pentru că a încercat să organizeze o lovitură de stat. Cele două volume ale Mein Kampf au fost publicate în 1925 și 1926, înainte ca Hitler să devină cancelar al Germaniei și conține elemente autobiografice, dar și vederile autorului despre rasa pură, ura față de evrei și opoziția față de comunism. După venirea la putere a lui Hitler în 1933, multe cupluri primeau ca dar de nuntă cartea Mein Kampf, deși, mulți cititori, printre care și Benito
Cartea lui Hitler, ”Mein Kampf”, va fi publicată în Germania () [Corola-journal/Journalistic/58371_a_59696]
-
vârstei de aur a literaturii ruse, temperament pătimaș, căutând răspunsuri la întrebările care l-au urmărit o viață întreagă, a creat o operă bogată care i-a reflectat trăirile și destinul: romane (Război și pace, Anna Karenina, Învierea), o trilogie autobiografică (Copilăria, Adolescența, Tinerețea), drame psihologice (Puterea întunericului, Cadavrul viu), scrieri filosofice (O confesiune, Religia mea, Ce este arta?, Împărăția lui Dumnezeu este cu tine), nuvele și povestiri ( Sonata Kreutzer, Moartea lui Ivan Ilici, Hagi Murad, Povestiri din Sevastopol, Stăpân și
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
sanguinar, arzător și aspru, de stihie întunecată, al autoarei Cărții mâniei. Citit în paralelă anamnetică - inevitabilă, de altfel, datorită identității de imaginar și de stil - cu volumele de poeme, debutul în proză al Martei Petreu pare un roman de inspirație autobiografică. Însă acest lucru e nesemnificativ în ordinea realizării/ autenticității literare (cum era și la Nimigean, pe care nu l-am amintit întâmplător, fiindcă și el creează, într-un scenariu romanesc cu arhetip biblic, un personaj al mamei memorabil). Acasă, pe
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
la îndemînă un instrumentar conceptual care nu e un neajuns regretabil, ci o componentă definitorie. Această componentă poate face abstracție de biografia gînditorului. Există o filozofie care nu se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
mai erotică, aceea numită suavium, plină de lascivitate, rămasă, așazicând, în vigoare și astăzi. Ronsard și contemporanii săi considerau deja sărutul drept „piatra unghiulară a dragostei”. A Widow’s Story Există deja un început de tradiție în literatura nord-americană: romane autobiografice scrise de văduve. Tradiție inaugurată de Joan Didion cu Anul unei gândiri magice și ilustrată recent de Joyce Carol Oates cu Povestea unei văduve. Deși naratoarea pretinde a nu fi romanciera însăși („văduva trăiește o poveste a cărei autoare nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Orașul fără nume (1969), Unde răsare și unde apune soarele (1974), Imn despre Perla (1982), în care transpar problemele majore ale universului liric: cunoașterea umană, memoria, atitudinea față de timp, natură, istorie, cu numeroase accente autobiografice. Volumele ulterioare, Pământul neindiferent (1984), Pe malul râului (1994) etc. dezvoltă în forme libere problematica metafizică. În volumele publicate nu demult - Acel ceva, 2000, și Al doilea spațiu (2002) - predomină tonalități purificatoare, esențializate, ca urmare a unor profunde trăiri și
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
zicea odinioară, feluri de a reacționa ale oricui trece prin anumite împrejurări în decursul unei vieți. Este nouă totodată prin ceea ce îi aparține prozatoarei și numai ei, ca experiențe sufletești sau de viață socială. Cartea stă, evident, pe un fond autobiografic bogat, este roman autobiografic în termeni expliciți, dacă este să ținem seama, de pildă, de un indiciu precum acesta: data de naștere a personajului care povestește, Tabita, este aceeași cu a Martei Petreu, 14 martie 1955. Astfel de potriviri îndreptățesc
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
a reacționa ale oricui trece prin anumite împrejurări în decursul unei vieți. Este nouă totodată prin ceea ce îi aparține prozatoarei și numai ei, ca experiențe sufletești sau de viață socială. Cartea stă, evident, pe un fond autobiografic bogat, este roman autobiografic în termeni expliciți, dacă este să ținem seama, de pildă, de un indiciu precum acesta: data de naștere a personajului care povestește, Tabita, este aceeași cu a Martei Petreu, 14 martie 1955. Astfel de potriviri îndreptățesc critica să vorbească (v.
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
de euro, în aceeași lună în care urmau să aibă loc alegerile generale pe care Partidul Popular al lui Mariano Rajoy avea să le câștige cu un scor copleșitor. Dezvăluirile spaniolului apar într-un capitol publicat de Reuters, din cartea autobiografica a lui Zapatero, care va fi lansată în curând. Jose Zapatero susține că a refuzat oferta cancelarului venită într-un moment considerat de el straniu. Potrivit acestuia, planul lui Merkel includea, în paralel, un ajutor financiar de 85 de miliarde
Zapatero, fost premier spaniol, acuzații incredibile aduse lui Merkel by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55049_a_56374]
-
Iulian Bol La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în acest an, Constantin M. Popa și-a dovedit, prin textele publicate (cronici, eseuri, pagini autobiografice) coerența de viziune și de stil, perseverența în împlinirea proiectelor critice, relevanța și naturalețea ca mărci specifice ale unui stil personal, în care rigoarea și ceremonialul se armonizează. Ceremonialul sadovenian, Clasici și contemporani, Brațul de la Lepanto, Lectica lui Cicero, Hermeneutica
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
finalitățile jurnalului, chiar dacă se ferește în mod explicit să realizeze „teoria jurnalului, a literaturii subiective, a «trădării» trăirii din momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil, cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Vedenia era cea a tabloului La Primavera al lui Sandro Botticelli, care stă în centrul romanului mai sus pomenit, o scriere evident postmodernă, prin rescrierea unor evenimente istorice în funcție de destinul personal al autorului, implicat în narațiune la multiple niveluri. Caracterul autobiografic, în sensul larg al cuvântului, adică de pasionată introducere, în mod adesea aluziv, a persoanei și mai ales a psihologiei sale, în sensul concepției sale novatoare (una fantasmatică) despre lume, e afirmat deja în Introducere, care leagă narațiunea de o
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
să pleci în neantul politic (spre a ajunge la certitudinea unei mari universități), și să taci atunci când alții urlă ca lupii. Este o lecție aspră, de acord, dar pe care Blaga ne-o spune blând, firesc, ca pe o narațiune autobiografică. Trecând testul de auto-incluziune pe care Andrei Cornea li-l solicita filosofilor, pedagogia sa este cu atât mai convingătoare. Nu în ultimul rând, să remarcăm și momentul oportun în care Editura Humanitas repune în circulație acest text: asistăm de câțiva
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
într-o Anglie ce a lăsat în urmă epoca ei colonială, și periplul interior de la o stare la alta, procesul devenirii sale ca scriitor. Preluând titlul unui tablou al lui Giorgio de Chirico, romanul are, poate, cea mai densă încărcătură autobiografică dintre toate cărțile scriitorului. Seria de autor pe care aceeași editură i-o dedică scriitoarei care a scandalizat de la debut până la dispariție, Françoise Sagan, se îmbogățește cu Vânătăi pe suflet (traducere din limba franceză și note de Raluca Dincă, 152
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
ce-l avea erou pe detectivul Spenser (Parker a murit în 2010, după ce publicase nu mai puțin de patruzeci de romane „cu Spenser” și nouă „cu Jesse Stone”. Pe lângă acestea, a scris și cărți de literatură „serioasă”, cu pronunțat caracter autobiografic). În vara lui 2012, Editura Henry Holt a anunțat că John Banville, faimosul prozator irlandez, câștigător, în 2005, al Man-Booker Prize, a semnat un contract pentru scrierea unui roman avându-l ca protagonist pe nemuritorul Philip Marlowe. Vestea a fost
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
nu se desprinde nici în cele mai recente scrieri ale sale, autobiografia Un armario lleno de sombra 2009 și Canción errónea, 2012 (clasificata printre cele mai bune cărți ale anului). Acestei teme majore i se subsumează subteme recurente cu substrat autobiografic (copilăria, natura specifică ținutului leonez, existența cotidiană în aberația franchismului, când, spune autorul, „oribilul devine normalitate” iar copilul se naște cu „condiția oribilă”). Din subteranele unde dăinuie, „sedimentul amintirii” aduce la suprafață amintirea și stimulează retrăirea trecutului prin mijlocirea percepției
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]