1,727 matches
-
549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau impresia că a murit (morții sunt cei care și-au pierdut memoria, în mitologia grecească, moartea fiind asimilată cu uitarea 550); de fapt, întâlnirea cu Leana, "Îngerul păzitor" (o altă Beatrice având ca avataruri pe Ileana, Maria da Maria, Hildegard, Marina, Irina - Logodnice, Străine care-și asumă rolul de Îngeri călăuzitori spre moarte) are loc în finalul nuvelei; tot parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții este al unuia "ce făr-a fi murit" străbate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece o face să se uite înapoi: "Adrian, să nu te uiți niciodată înapoi. Că, dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna..." 563). Opusul lui Adrian, pragmatic și rațional, dezvoltând tot arsenalul din "hermeneutica suspiciunii" (avatarurile lui sunt Albini, Dumitrescu) este Orlando. Numele lui ("Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", aflându
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din alte veacuri; înțelegând, într-un chip tainic, că prin moarte se va apropia de marea iluminare a tuturor înțelesurilor, iar nu de sfârșitul unei vieți pământene", din aceeași familie a personajelor feminine eliadești din care fac parte Marina și avatarul său, Zamfira (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Funcția supranumelor este ambivalentă. În Nouăsprezece trandafiri, supranumele (Orfeu, Euridice) și numele lui Thanase (doctrinar al funcției sacre a spectacolului) sunt factori declanșatori ai anamnezei, amintind personajului adevăratul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum se putea simți Eliade consolat de reacția spontană și compensatoare a muncitorilor demonstrând cu făclii sub fereastra lui Strindberg? Nu se gândea chiar la el însuși? Avatarul demersurilor pentru candidatura lui Eliade la Premiul Nobel cuprinde mai multe date. În 1977, s-ar fi aflat pe listele candidaților cu șanse înjumătățite, fără să știe de către cine propus: „Astă-toamnă, la Stockholm ș1978ț, am aflat că acum vreo doi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o frumoasă mărturie umană, aceea a unei prietenii nobile și generoase între două genii inconfortabile, care din primul moment au știut să se recunoască și să se prețuiască reciproc. Nimic nu a umbrit vreodată această relație, cu excepția încercărilor suportate dinexterior - avataruri de carieră, atacuri împotriva operelor, iar pentru Wikander, drame familiale -, încercări în care pot fi văzuți sprijinindu-se fără nici o fisură. Cei doi savanți își erau în multe privințe complementari și este limpede că și-au dat seama de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă. Există vocabule (după cum am constatat, inclusiv toponimice) pretabile jocurilor de sunete, cuvinte și sensuri. Cîrlibaba și „avatarurile“ sale fac parte din aceste vocabule. Dovadă că în cîntecele „goliardice“ studențești de acum cîteva decenii era foarte gustat un asemenea „joc“, „strecurat“ în refrenul unui cîntec, a cărui bază „serioasă“ de pornire suna „La Cîr li baba, se face
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
română, publicate și cu traduceri în engleză și franceză), pentru care a obținut și diferite premii. Ca prozator, T. debutează în 1993 cu o culegere de nuvele, Fata fără glas. Urmează romanul Un milionar nebun (1996), în care se relatează avatarurile unei familii de români emigranți, care reușește să se integreze în societatea americană, alte două realizate după scenariile de film omonime - Născută în castelul lui Dracula (1997), combinație de ficțiune și reconstituire istorică, Adam și soțiile sale (1998), unde umorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
sindarin și black speech. Klingoniana, creeată de Marc Okrand pentru filmele din seria Star Trek este și cea mai cunoscută (are un dicționar tipărit în peste 300 de mii de exemplare și chiar o traducere a lui Hamlet). În filmul Avatar al lui James Cameron (2009), populația aborigena a planetei Pandora folosește limba na'vi. Au existat și limbi inventate folosite pentru textul unor opere muzicale. Bibliografie specială: Adams, Michael (editor), From Elvish to Klingon. Exploring Invented Languages, Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
strada a șaptea”, LCF, 1985, 39; Tașcu, Poezia, 254-257; Liviu Leonte, Drumul lui Iuliu Horațiu, CRC, 1995, 17; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași, 1996, 110-122; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 196-197; Liviu Grăsoiu, Moment biografic, LCF, 2001, 38; Liviu Leonte, Avatarurile limbii Hu, CRC, 2002, 4; Ioan Holban, Limba Hu a poeziei adevărate, DL, 2003, 2. D.Gr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său. Întreg traseul, incredibil, parcurs de fostul conferențiar universitar aruncat în închisoare și ajuns muncitor necalificat va figura în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, prin avatarurile protagonistului Victor Petrini. În 1964 este angajat câtva timp ca șef de serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani, din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
pogon cu flori (1972), considerată pseudomicroroman - și s-a vorbit chiar de o „tehnică muzicală” (Eugen Simion). Formula e, întrucâtva, cea a unui behaviorism selectiv, întemeiată pe ocultarea antecedentelor explicative și focalizarea deliberată pe bizarerie. Paradoxal, aceasta e un nou avatar, mai rafinat, al tipicului (al „exponențialului”, după Gabriel Dimisianu), în ultimă analiză recuperabil, între limitele firescului, printr-o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică, a cărei descifrare de către cititor (pentru că autorul nu o expune niciodată discursiv) face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
artistic”, „Arhivele Olteniei”, „Provincia literară”, „Înmuguriri”, „Poezia”, „Gând și slovă oltenească”, „Domnul de rouă” (unde e cooptată în redacție), „Graiul femeii”, „Presa Olteniei”, „Pământul”, „Vatra”, „Revista femeilor române” ș.a. Cu Poeme pentru adormit durerea (1937), este remarcată de G. Călinescu. Avatarul liric al poetei stă sub semnul inițierilor argheziene, duhul interogativ și cadența Psalmilor îndeosebi urmărind-o cu ecoul lor o vreme; sunt vizibile interferențele (notele livrești, cenzurarea gestului retoric) exprimând tendința de „sincronizare” cu modalitățile lirismului și cu vocile afine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
Zeul, nu cunoaște ce este degradarea, nici transformarea. Unui cu totul alt zeu, sau mai degrabă unui daimon - al cărui teritoriu este Însăși natura, unde se succedă nașterea și moartea - Îi revine misiunea de a declanșa sau suferi astfel de avataruri. Este doar limpede și după denumirile pe care le poartă atât unul, cât și celălalt. Din prima ochire se poate zări că sunt În deplină opoziție: primul se numește Apollo, celălalt - Pluton 3; primul - Delios, al doilea - Aidoneu 4; primul-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
r?spunsul la criza de locuin?e ia mai �nt�i, �n preajma lui 1950, forma �marilor ansambluri� că ele-mente de baz? ale politicii guvernamentale �n materie de urbanizare. Marele ansamblu nu este un tip urbanistic; pur ?i simplu, un avatar foarte schematic al Cartei de la Atena, construit �n periferie urban? ?i insuficient echipat �n cea mai mare parte a timpului. Sintagma nu indic? dec�ț o cantitate: peste 500 de locuin?e, ceea ce permite ra?io-nalizarea ?antierului, folosind pe scar
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dispar �n anii �60, au f?cut s? evolueze �n mod clar operele lor de dup? r?zboi. Or, pe c�nd aceast? distan?are �n timp permite oric?rei critici a Mi?c?rîi moderne s? fie mai obiectiv?, avatarurile doctrinei moderniste, care s�nt construite �n mas? �n numeroase ??ri, suscit? opozi?îi mai mult sau mai pu?în organizate. �n orice caz, istoricizarea Mi? c?rîi moderne oblig? �n mod necesar pe fiecare arhi-tect la a se defini
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
așteptarea și, odată cu ea, existența primitorului. Într-un fel, soldații ascunși în faimosul cal troian nu au făcut decât să accelereze deznodământul, care însă ar fi fost același dacă, în locul fiecărui oștean înarmat din pântecul lui, săptămână de săptămână un avatar eviscerat până la inocență al primului cal ar fi așteptat, docil, să fie primit în cetate - desigur, o strategie nejustificat de costisitoare și impractică în condițiile lumii arhaice, mai favorabile expedientelor sângeroase. Dar, într-o societate a abundenței, prin suficiente eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tentative literar-teatrale ale autorului sunt nesemnificative. Nae Niculae, comedie didactică, reprezentată de Compania Bulandra-Storin-Maximilian-Manolescu în 1928, nu dispune de o structură compozițională performantă, și sub raportul spectacolului a fost o cădere. Dorindu-se „pledoarie pentru pace și omenie”, piesa prezintă avatarurile aprodului de tribunal Nae Niculae, care după moarte nu este primit nici în rai, nici în iad, și avansează metafora disputei de ordin moral, angajată între principiile „binelui” și „răului”, proiectate pe fundalul existenței omului de rând. Partea a treia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
unui evantai problematic divers, acoperind fapte istorice disipate de-a lungul a peste o mie de ani. Între altele, în cuprinsul prezentei lucrări autorul abordează chestiuni legate de identitatea etnico-culturală a ausonilor, raporturile de convergență dintre etnonimele geți și goți, avatarurile elementului vlah răspândit în zona Muntelui Sinai, contactele dintre autohtoni și migratorii pătrunși din stepele eurasiatice, caracterul vasalității colectivităților agricole față de neamurile nomade, mentalul comunită ților protoromânești și românești în epoca crepusculară a migrațiilor, raporturile politice ale spațiului carpato-dunărean cu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
context, în 1962 a dat la iveală o amplă antologie de texte considerate a reprezenta „tradițiile criticii literare marxiste” autohtone în anii 1930-1940, culegere însoțită de o introducere dilatată, simplă instrumentare partinică a literarului. Preocuparea din ce în ce mai insistentă pentru evoluția și avatarurile exegezei literare a condus-o la analiza contribuției lui E. Lovinescu. Pus într-o lumină mai favorabilă în 1962 într-un studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
politice și în marginea "teologiilor morții lui Dumnezeu". Locurile unde se face auzit discursul filosofiei actuale sunt și ele diferite: de la învățămîntul universitar umanist până la presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar ziaristul poate apărea, în generalitatea meseriei lui, ca avatarul ultim, imaginea degradată și vulgarizată la extrem a filosofului, coborât de la absolut și inițiatic la cotidian și accesibil. Tot astfel, formele: de la cursul universitar, academizant ori vulgarizator, la tratatul sobru și profund, ori la textul ludic; de la articol sau interviu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sociale. Cel mai solid inventar tematic al literaturii române dintre cele două războaie mondiale se află în cele trei volume ale sintezei Literatura română între cele două războaie mondiale (1967-1975). Descrierea operei fiecărui autor este pe cât posibil exhaustivă, imparțială, nesubordonată avatarurilor biografice. Tonul este limpede și ponderat, reducând la minim amestecul ideologic în tratarea operei. Lucrarea a rămas până astăzi principalul ghid școlar și universitar în studierea acestei epoci. Explicațiile de tip determinist-social sunt puține, evident impuse de nevoia de „distanțare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
compromite șansa unor investigații și unei terapii riguroase, bolnavul devenind prada unei puternice anxietăți în momentele de impas pe care, paradoxal, este lăsat să le înfrunte singur (autoritatea medicului constituie în fapt o pavăză interpusă de acesta între bolnav și avatarurile bolii). Dimensiunea autorității medicului poate comporta variații de la pacient la pacient și adesea la un același pacient. Astfel, în momentele de severitate a bolii (exemplu: faza acută a unui infarct miocardic) bolnavul este îndrumat cu autoritate fermă (liniștindu-l pe cât
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
paroxismelor bolii, la problemele sale “de perspectivă”, la refacerea fizică și psihică din convalescență și la reorientarea unor comportamente, până atunci deficitare, pe o direcție profilactică față de principalele boli redutabile ale epocii etc., toate acestea reprezintă veritabile beneficii care compensează avatarurile bolii care pot fi anticipate de omul bolnav la începutul suferinței sale ori pot fi relevate de către medic sau chiar de către cei din propriul lui anturaj. Pascal (citat de Athanasiu) vorbea în acest sens despre „le bon usage de la maladie
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]