2,477,388 matches
-
morală, aceștia își vor mobiliza resursele cognitive spre a înțelege și importă o serie de concepte destul de abstracte, relativ îndepărtate de realitățile locale: "republică", "democrație", "monarhie constituțională", "constituție", "parlament/adunare legiuitoare", "libertate", "egalitate", "opinie publică" etc. De pildă, libertatea nu are, nici pe departe, o formulă extremist-revoluționară, ci una negociată, consacrată de scrierile lui John Stuart Mill. Epuizate prin mimetism, modelele Franței, Belgiei, Germaniei sau Rusiei se arătă a fi uneori neconvingătoare, așa că referințele la Anglia sau America par să vizeze
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
legea reacțiunilor. Această lege se manifestă liber în țările de self-government; nu tot astfel în țările centralizate. Pentru ce? Pentru că centralizarea da în mână guvernului prea multe puteri; acesta le conduce să facă greșeli și să persevereze într-însele. Centralizarea are ca consecință fatală candidaturile oficiale. Cu self-government se răstoarnă un guvern la fiecare 5 ani; cu centralizarea se face o revoluție la fiecare 15 sau 20 de ani"17. În 1876, Nicolae Blaremberg definește politică aventuroasa cu un termen englezesc
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un discurs din 1885, unde pomenește despre "patria constituționalismului", i.e. Stale Unite ale Americii: Cine e acela pentru care, dacă e un proces important, se face un steeplechase (cuvânt englez, dar lucrul nu este din patria constituționalismului), cine să-l aibă mai întâi, si nefericitul împricinat, când vine în aldoilea rând, aleargă disperat la ușă tuturor celorlalți avocați ca să caute o contrabalansare a influenței"19. Într-un corpus de 94 de texte (rostite de 35 de oratori consacrați în secolul al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Precizam că în același fond de carte am putut descoperi trei române semnate de Benjamin Disraeli în ediții din secolul al XIX-lea: Lothair (1870), Conigsby (1853) și Henrietta Temple (1859)30, ceea ce dovedește că scrierile omului de stat englez aveau, în Iașul secolului al XIX-lea, un public cititor, care le putea înțelege în original. Unele discursuri ale lui Gladstone pot fi găsite, de asemenea, în ediții englezești din jurul anului 1875. De asemenea, operele lui Thomas Babington Macauley circulau atât
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
behavior. În only one paper, the author uses more than 20 time the word "suffering" and very of the words expressing the degradation of the impoverished and fallen society, for instance "disinherited", "oppressed", "humiliated", "criminal", and "convicted". The religious ideas are vehemently rejected suggesting that the writer himself came to be "mystic, religious to madness" due to influences of "religious sectarian" în detention 5. Nevertheless, the Marxist or socialist paradigm of interpreting Dostoevsky's works was not very popular before the
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
character of the novels. Among the most outspoken against socialism and Bolshevism were Crainic and Ivanov, not incidentally avid promoters of Orthodoxy and religious values, adherents of the theory that the solution to social problems is Orthodox Christianity. Both authors are very critical vis-à-vis socialism, Ivanov, for example, claiming that în the "Soviet Russia, the proletarization came to have the proportions of an inferno" and they are working after Marx6, while Crainic regards Dostoevsky aș a true prophet of the Russian
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
of the theory that the solution to social problems is Orthodox Christianity. Both authors are very critical vis-à-vis socialism, Ivanov, for example, claiming that în the "Soviet Russia, the proletarization came to have the proportions of an inferno" and they are working after Marx6, while Crainic regards Dostoevsky aș a true prophet of the Russian revolution, în the novel The Demons encompasses the essence of the Bolshevik doctrine: "here is how, starting from the proclamation of the principle of infinite freedom
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
is "borrowed" from the texts of the Soviet literary critics. It was one necessary way of legitimating the entire process of publishing and promoting Dostoevsky's literary work. The content analysis and comparative analysis revealed that în these texts there are present some common elements, particular în the more ideological critical studies published particularly în the first three decades. These constitutive elements of the Marxist paradigm of approaching and interpreting Dostoevsky's creation are, în general, the result of the ideological
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
analysis revealed that în these texts there are present some common elements, particular în the more ideological critical studies published particularly în the first three decades. These constitutive elements of the Marxist paradigm of approaching and interpreting Dostoevsky's creation are, în general, the result of the ideological pressure of that time, having themselves an insistent ideological character. The most common elements are analyzed below accompanied by relevant examples from the texts of Marxist literary critics. The central element of such
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
the first three decades. These constitutive elements of the Marxist paradigm of approaching and interpreting Dostoevsky's creation are, în general, the result of the ideological pressure of that time, having themselves an insistent ideological character. The most common elements are analyzed below accompanied by relevant examples from the texts of Marxist literary critics. The central element of such an interpretation, was the Marxist dialectical method used by critics, both Soviet and Romanian, în order to emphasize the so-called "contradictions" present
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
B. Riurikov 9, or G. M. Friedlander positioned themselves within the same perspective, which was followed by the Romanian critics aș well. Tamara Gane provides such a dialectical approach presenting the "contrary arguments", "pro and contra" which, în her view, are the very substance of Dostevsky's work, considering that the writer hâș not understood the mechanism of solving the problems of the old society, the real and efficient solutions being found and applied by the communist society 10. On his
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în his work. Radu Popescu, for example, Radu Popescu draws the attention to who should be interpreted and received the work of Dostoevsky and he signals the danger of reactionary theses. Nevertheless, with the help of the scientific aesthetics we are able to discover în Dostoevsky his healthy, positive side: "we should carefully cleave, with severity and also piety, the wheat from the chaff"16. Similar remarks are present în the works of other literary critics such aș Mihai Novicov 17
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
danger of reactionary theses. Nevertheless, with the help of the scientific aesthetics we are able to discover în Dostoevsky his healthy, positive side: "we should carefully cleave, with severity and also piety, the wheat from the chaff"16. Similar remarks are present în the works of other literary critics such aș Mihai Novicov 17 or Nicolae Zega18. Another common element of these approaches hâș been strongly presentation of certain details of the writer's life, especially related to its socialist past
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
of his novels have been translated, the numerous commentaries and critical studies were extremely biased and ideological, positioned within a Marxist-Leninist perspective. On the other hand, în the '80s, for example, only few interpretative texts were published and, notably, they are less ideological and have a higher qualitative literary value, the censorship being somehow more relaxed în respect to the process of interpreting the oeuvre of the Russian novelist. A similar situation occurs regarding the themes and topics addressed by the
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deci capabil de voință, cel putin nu de voință conștientă, bazată pe un discernământ rezultat din analiza rațională a împrejurărilor care fac posibil actul voinței ca atare. Asta deoarece intelectul este condiționat de cunoașterea sensibilă, intuitivă, empirica, pe când rațiunea își are sediul în suprasensibil, în cunoașterea bazată pe idei pure, în ciuda faptului că rațiunea, la rândul său, este totuși dependența de intelect și astfel de experiență, în absența cărora ajunge la contradicții insurmontabile, numite de Kant "antinomii ale rațiunii", si se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are loc în spațiu, o intuiție externă, bazată pe simultaneități, respectiv în timp, intuiție internă fundamentata pe succesiuni. Spațiul și timpul ca atare nu pot fi extrase din experiența; ele nu sunt însă nici idei abstracte sau realități obiective ființând în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
intuiție internă fundamentata pe succesiuni. Spațiul și timpul ca atare nu pot fi extrase din experiența; ele nu sunt însă nici idei abstracte sau realități obiective ființând în exteriorul nostru, ci mijloace care condiționează absolut orice interacțiune pe care o avem cu mediul înconjutător. Cunoașterea empirica, bazată pe intuiții, este ordonată de către intelect, în absența căruia niciun tip de cunoaștere nu este posibil 5. Intelectul observa regularitățile care au loc în natură, aceasta însemnând, în accepțiune kantiana, "suma tuturor obiectelor experienței
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un nivel rudimentar, brut, instinctual, egoist - intelectul gândește 11. Intelectul kantian se prezintă deci că o expresie a omogenității și coerentei experienței individuale, a subiectului. Limitele sale sunt astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inteligibile, este numit de Kant "cunoaștere transcendentala"13. Transcendență, total disociata de experiență, este o cunoaștere de genul matematicii sau a geometriei, de exemplu, sau cunoașterea oferită de către rațiunea pură, la care urmează să ajungem. Pe cale de consecință, intelectul nu are sens decât în raport cu experiență, ca mijloc prin care o interiorizam și o personalizam, integrându-ne astfel, într-o primă fază, în lumea înconjurătoare. Rațiunea, în schimb, trece de lumea sensibilă pentru a ajunge pe terenul lumii inteligibile, deconectata de experiență
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în sensul de tratare a celorlalți oameni că scopuri, nu ca mijloace, spre adoptarea principiilor conforme cu "binele suveran", acel "imperiu al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor cauzate de nerespectarea lor. Împotriva intelectului și a lumii fenomenale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
binele suveran", acel "imperiu al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor cauzate de nerespectarea lor. Împotriva intelectului și a lumii fenomenale de care acesta depinde, rațiunea proclama libertatea subiectului și desprinderea acestuia din fluxul cauzalității fenomenologice prin intermediul moralității
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu poate utiliza alt material decât cel pe care intelectul i l-a pus la dispoziție; îndepărtându-se nepermis de mult de experiență, rațiunea nu mai înnaintează pe un teren sigur și devine astfel failibila;, așa cum "fără rațiune n-am avea o folosire sistematică a intelectului", nici rațiunea și funcția supremă a acesteia de a concepe "noi drumuri, pe care intelectul nu le cunoaște", nu se poate plasa "vreodată câtuși de puțin în contradicție cu legile folosirii empirice"17. Chiar dacă operează
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pentru care Kant privilegiază intelectul în raport cu rațiunea, considerându-l o formă de cunoaștere mai sigură, chiar dacă inferioară rațiunii 20. Kant introduce, între intelect și rațiune, facultatea de judecată, pe care o divizează în facultate de judecată estetică, respectiv teleologica. Prima are un rol estetic și distinge între frumos, respectiv urât, în timp ce ultima are se apropie foarte mult de rațiunea practică, distingând între bine și rău. Cu alte cuvinte, facultatea de judecare teleologica trece dincolo de simplă diferențiere între frumos și urât și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cunoaștere mai sigură, chiar dacă inferioară rațiunii 20. Kant introduce, între intelect și rațiune, facultatea de judecată, pe care o divizează în facultate de judecată estetică, respectiv teleologica. Prima are un rol estetic și distinge între frumos, respectiv urât, în timp ce ultima are se apropie foarte mult de rațiunea practică, distingând între bine și rău. Cu alte cuvinte, facultatea de judecare teleologica trece dincolo de simplă diferențiere între frumos și urât și funcționează că discernământ, unificând și punând în perspectiva experiență intelectului și ajugând
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
găsi particularul ce reprezintă un caz la care se aplică această regulă, iar rațiunea este facultatea prin care din universal este dedus particularul, cel din ·urmă fiind și el reprezentat că necesar și întemeiat pe principii"22. Pe scurt, intelectul are ca întrebare cardinala "Ce vreau eu?", facultatea de judecare " De unde provine?", iar rațiunea "Ce rezultă?"23. Finitudine și negativitate sau eul și sesizarea alterității fenomenologice: intelectul în accepțiune hegeliana Hegel însuși recunoaște și apreciază distincția kantiana între intelect și rațiune
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]