1,402 matches
-
dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau de ajuns nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată, dintre copaci se ridică un strigăt gutural - un cântec de război celtic sau zgomotul spiritelor infernale care cereau o jertfă de lumină de fiecare dată când un străin se aventura în acele ținuturi. Valerius se sprijini cu spatele de trunchiul unui stejar. Lurr era lângă el. Apăsă cu putere capul câinelui, într-o poruncă mută: să rămână nemișcat, să nu mârâie. Lurr se supuse. Al doilea urlet, apoi al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își aminti anii copilăriei și ai adolescenței alături de Salix, tovarășul său nedespărțit în incursiunile pe câmpiile din Tolosa. Își aminti ziua rușinii sale, când înota în râu împreună cu Salix. Curentul îl luase pe prietenul său, care era îndrăzneț și se aventurase prea departe. Cuprins de teamă, Valerius se îndreptase spre mal. Rușinat de lașitatea sa, îl privise pe Salix luptându-se de unul singur cu apele râului și dispărând la un moment dat. Își aminti că nu făcuse nimic să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru o melodiile populară: „Port costum japonez, tra-la-la, am mâncat de prânz mâncare chinezească tra-la-al, dar deși hoinăresc, tra-la-la, nu vă-ngrijorați, mamă și tată, inima mea e acasă. Da, inima mea e acasă.“ Își rotea șoldurile în cercuri perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab, fu încurajat de sclipirea hainelor elegante și a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre Sampath și organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă pe maimuțe de cozi; nu, ar țipa. Nu, mai bine ar fi să se țină strâns... Din fericire, înainte ca vreo persoană să fie realmente rănită sau mușcată, maimuțele se aventurară în pădurea de cercetare a universității, sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
regi. Tura lui alerga pe spații largi, se apropia și fugea din nou. Calul meu și-a păstrat poziția. Era blocaj, diversiune, barieră: toate aceste mutări înșelătoare se pare că i-au deschis un câmp rege-tură. Ceasul ticăia. M-am aventurat chiar cu calul meu, producând o breșă inofensivă între tura și pionul lui. — Splendid, spuse el, și făcu o mutare de expectativă cu regele. M-am uitat lacom la tablă. Tura lui era numai bună de luat. Schimbul, apoi blocarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un glonț în mișcare, iar ochii îi ardeau, ca de obicei. Irisul îi era atât de negru încât nu-i puteam vedea pupilele, dar, dacă erau de mărimea lor normală, eu eram regina Angliei. M-am scuzat și m-am aventurat prin mulțime, dorind să fac o vizită la toaletă. Măcar acolo nu trebuia să vorbesc cu nimeni. Dar, înainte să ajung, liftul a urcat și ușile s-au deschis. Înăuntru erau Sebastian, Joe și un bărbat de vârstă medie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să știi! Locuim totuși trei persoane aici. Bineînțeles, i-am spus, uitasem asta. — Îți place cum este aranjată? —O, da. Dar observasem că se aștepta la mai mult. Încercând să-mi imaginez ce ar spune revista Country Life, m-am aventurat: —Este un echilibru reușit între rustic și modern, dacă înțelegi ce vreau să spun. Elegant și sobru, dar și intim. M-am uitat cu colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
popa aproape terminase o suită de prelucrări de dansuri populare, iar eu aveam de toate, nu se punea problema. Puteam să mai dau și bibliotecarei, care ar fi venit și ea la cenaclul nostru, dar singură la crâșmă nu se aventura, iar altă femeie cu preocupări intelectuale autentice nu mai găseam în orășelul acela de lângă anticul Aegyssus. Mai era profesoara de biologie, donșoara Mandy T., dar ea prefera să se îmbete direct în camera în care țineau materialul didactic, în timpul programului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pasămite, avea grijă de apartamentul familiei Fortuny-Carax din Ronda de San Antonio? Nu mi-am dat seama că-mi formulam Îndoielile cu voce tare. — Încă nu putem ști ce de te-a mințit femeia asta, zise Fermín. Dar ne putem aventura să presupunem că, dacă a făcut-o În această privință, a putut s-o facă, și probabil că a și făcut-o, În multe alte privințe. Am oftat, pierdut. — Dumneata ce sugerezi, Fermín? Fermín Romero de Torres oftă, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
numele și chipul. Cealaltă Jacinta rămăsese În pensiunea din cartierul Ribera, la fel de moartă ca Ramoneta. Acum trăia sub ocrotirea luxului familiei Aldaya, departe de orașul acela tenebros, pe care ajunsese să-l urască atît de mult și unde nu se aventura nici măcar În ziua ei liberă, o dată pe lună. Se deprinse să trăiască prin intermediul altora, al acelei familii ce stăpînea o avere pe care abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd acea odraslă, care avea să fie o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spirale. Cadrul ușii contura umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea din cap. În toată dimineața nu-mi adresase nici un cuvînt, exprimîndu-se doar prin gesturi. Pagina cu știrea despre asasinarea Nuriei Monfort zăcea pe tejghea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape pînă la pardoseală. Am mers pe urma lor și m-am oprit În josul scării. Poteca de lumînări urca pe trepte pînă la primul etaj. M-am aventurat pe scări În sus, urmîndu-mi umbra deformată de pe ziduri. CÎnd am ajuns pe palierul de la primul etaj, am constatat că mai erau două lumînări, pe coridor. Cea de-a treia pîlpîia În fața fostei camere a Penélopei. M-am apropiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al unui sat cuprins de toropeala nopții de vară, lătrat de câini, cântece de cocoși, și o apucase orbește pe una dintre cărăruile știute numai de el. Frica de Întuneric ar fi fost desigur mai mare dacă s-ar fi aventurat Într-un loc neștiut de mai Înainte. Pământul era umed, frunzele bălăriilor aveau pe ele stropi reci. Poate că o furtună de vară participase și ea la spectacolul acelei zile, urmele ei existau și dovada s-a păstrat În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până nu reușea să pună mâna pe Durindana. Abia spuse aceste cuvinte și un nou adversar s-a ivit în Gradasso, care-l însoțea pe Mandricardo. Gradasso a pretins un drept de întâietate asupra Durindanei, pentru obținerea căreia el se aventurase (după cum am povestit la început ) în acea îndrăzneață expediție asupra Franței. S-a iscat astfel o ceartă între regele tătar și cel al Siricanei. Pe când ei discutau din ce în ce mai aprins, un cavaler a sosit la fața locului, însoțit de o tânără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atât mai puternic, cu cât au fost mai grele situațiile prin care am trecut. Când se-ntîlneau pe lac lăzăriștii din clase diferite, erau adevărate întreceri de canotaj. Dacă, însă, vreun elev de la alt liceu avea nefericita inspirație de a se aventura pe lac, se dădeau chiar serioase lupte navale. Îi găseam intrusului pricină din te miri ce. Țin minte că odată ne-am întîlnit pe lac cu doi "dovlecari", adică doi elevi de la liceul Mihai Viteazul. ― Ce caută, mă, ăștia în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție. - Ai avut dreptate, spuse, după câteva momente. Dinspre munți sosesc bandiții lui Jian Shi. Cei mai sălbatici tâlhari din aceste locuri. Au jefuit o caravană care s-a aventurat spre Xi’an, au ucis toți negustorii, chiar și femeile și copiii. Acum se Îndreaptă spre Luoyang. Vor ajunge aici, poate la noapte. Ștefănel ascultă fără nici o tresărire. Se gândi că templul Shaolin ar putea fi o oprire de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe gheață. Apoi nu s-a mai Întâmplat nimic. În pivnițele vornicului Isaia s-a găsit un tunel de prelungire, care putea adăposti peste o mie de oameni. Alții au rămas probabil În păduri, unde nici un țăran nu s-a aventurat de frica lupilor și fiindcă erau zile de sărbătoare. - Deci, interveni Ștefan, lovitura a fost pregătită de mult timp. - De mult timp, reluă Albu. Bănuim că arestarea lui Isaia a fost momeala. - Avem un agent dublu? Întrebă voievodul. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică și necunoscută. Acum, oastea cobora spre drumul mare al Cetății de Scaun. O parte din arme erau gata și fuseseră trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică și necunoscută. Acum, oastea cobora spre drumul mare al Cetății de Scaun. O parte din arme erau gata și fuseseră trimise. Catapultele se mai construiau Încă, iar ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]