1,974 matches
-
34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37) și „îi va ridica în cinste pe cei pe care îi va înșela”. Ieronim insistă asupra faptului că Anticristul va atinge culmea puterii mai ales prin viclenie și avuție: „El își va răsplăti credincioșii împărțindu‑le pământuri și copleșindu‑i cu daruri. Va împărți pământul între soldații săi și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe care nu îi va putea supune prin teamă” (11, 39
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra faptului că Anticristul va atinge culmea puterii mai ales prin viclenie și avuție: „El își va răsplăti credincioșii împărțindu‑le pământuri și copleșindu‑i cu daruri. Va împărți pământul între soldații săi și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe care nu îi va putea supune prin teamă” (11, 39). Un episod cu totul inedit, care apare pentru prima dată în scenariul anticristologic la Ieronim, este cel al morții tiranului pe Muntele Măslinilor, în contrapunct cu Înălțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolele 3‑8. Primul, haosul general care se manifestă printr‑o totală pervertire a moravurilor, prin absența oricărei legi morale și prin dominația forței violente: „După foamete, ciumă și războaie între popoare, [pământul] va fi stăpânit de prinți însetați de avuții, dușmani ai adevărului, ucigași ai fraților lor, înșelători, vrăjmași ai celor credincioși, plini de mândrie și iubitori de arginți [...]. Oștirile lor vor aduce mari tulburări, fugă [în deșert] și vărsare de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig își va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cetățile taleț” - Deuteronomul, 16, 11, 14). Condiția femeii rămase fără bărbat, deci fără apărare și sprijin, expusă abuzurilor, extorcărilor și nelegiuirilor („Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca niște lei ce mugesc și sfâșie prada, așa mănâncă ei sufletele; strâng avuții și lucruri prețioase și sporesc numărul văduvelor” - Iezechiel 22, 25), folosită ca termen de comparație pentru așezările lovite de nenorociri 41 („O, cum a rămas pustie, cetatea cea cu mult norod! Cum a ajuns ca o văduvă, cea mai de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. 44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” Luca 21, 1-4): „1. Și privind a văzut pe cei bogați, aruncând darurile lor în cutia darurilor (din templu), 2. Și a văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bani. 3. Și a zis: Adevărat vă spun
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la cetatea sa de scaun a Sucevii”. Doamna Maria Despina și fiica lui Radu cel Frumos, tot Maria - în unele izvoare, Voichița - în altele, copilă atunci, l-au însoțit pe biruitor. Erau un soi de „spolii”, la rând cu celelalte avuții, și legea războiului îngăduia „spolierea”. Cu Maria Voichița Ștefan cel Mare s-a însurat la 19 decembrie 147719. „Prada de război” - spune Ureche - va deveni soție: „Iară Ștefan vodă, miercuri 24 ale aceștii luni, au dobânditu Cetatea Dâmbovița și au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trecând 2 săptămâni, au tăiat pre boiari, anume: Coadă vornecul, i brat ego Radu comisul, i Dragul stolnicul, i Stroe spătarul și Vintilă comisul, și pre mulți boiari carii nu sunt scriși aici. Și le-au dat mare muncă, pentru avuție. Iar câți boiari au scăpat, au fugit în țara Ungurească. [...] Mircea-vodă iar au venit domn al treilea la rând. Și au trimis la boiarii carii erau pribegi în țara Ungurească, de i-au chemat, făcând mare jurământ [...]. Iar când au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Radu Popescu), știe câteodată mai multe amănunte. Chiar dacă înșiră grozăvii, fraza lui are forță: Mihnea Vodă cel Rău (interesat de mutilări și admirator al torturilor), „luând putere în mână, multe răotăți au făcut: boiarii îi omora, îi muncia, avuțiile le lua, cu jupănésele, cu fétele lor să culca, dăjdi multe punea asupra țării...”. Craioveștilor, crudul voievod le-a rezervat un „tratament” răsfrânt asupra întregului lor spațiu vital: „[...] dacă pribegiră boiarii, au trimis [Mihnea] le-au prădat casele; și le-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveanu (scrise pe la 1813). 126. Vezi Nicolae Iorga, Cronicile muntene, extras din „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a II-a, tom. XXI, București, 1899, p. 423. 127. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 401: Filii mei, filii mei! Iată toate avuțiile și orice alta am pierdut...” etc. 128. Vezi Anton Maria del Chiaro Fiorentino, Revoluțiile Valahiei, Iași, 1929, pp. 125-126: „Fii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume; cel puțin să salvăm sufletele noastre și să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel vechiu cu altul nou și au acoperit de iznoavă [...] Iar lavra Iverului a lui Sveti Evtimie făcătorul de minuni, pre sus pre ziduri au adus apa cu urloaie ca de 2 mile dă loc de dăparte. Și cu multă avuție o au împodobit [...] Iar la mănăstirea Pandocrator au fost mari ziduri, ca și la Iver, și au dăruit multe daruri. Și în lavra cea mare a Hilandarului iar au adus apă tot ca la Iver. Iar în lăudata mănăstire a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. 44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa” - Marcu, 12, 42-44), izvorâtă din virtute și înconjurate de bune aprecieri („Când ai dobândit obișnuința de a trăi cu strictul necesar, dacă vrei apoi să capeți râvna văduviei, te vom purta spre lucruri mai mari decât acestea; căci atât timp cât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
te vom purta spre lucruri mai mari decât acestea; căci atât timp cât te preocupă încă ceea ce-ți este necesar, nu ai atins filosofia acelei femei. Ea s-a înălțat mai presus de toate, din moment ce a aruncat [în cutia darurilor] toată avuția ei. Cât timp te îngrijorează încă nevoile ce le ai, nu roșești în fața acestei femei care te biruie cu [zelul ei] - nu numai că nu încerci să o întreci în râvnă, ci pentru că ea te lasă cu mult mai în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Smaranda (sau Smaragda - 1696-1712) a fost soția postelnicului Constantin Băleanu, fiu al marelui clucer Ivașco Băleanu și nepot al marelui han Gheorghe Băleanu. Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu urmașii lui Constantin Brâncoveanu. Beizadea Radu, soțul Stancăi, dând de avuție după strâmtoarea (1704) de la Constantinopol, a luat darul băuturii și calea abuzurilor (s-a făcut „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât el însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-au omorât” - Istoria Bălăcenească). A devenit repede indezirabil
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
faptelor), cât și în Cronica de la Cluj, și textul contras pe care îl citează Anton Maria del Chiaro în a sa Istoria delle moderne rivoluzioni de la Valachia, apărută la Veneția în 1718: Istoria Bălăcenească „Filii mei, filii mei! Iată toate avuțiile și orice alta am perdut. Să nu ne perdem ancai sufletele! Stați tare, barbatesce, dragii mei, și nu begați sama de moarte; priviți la Christos Mântuitorul nostru, quate am rebdut pentru noi și cu ce moarte de ocara am murit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la marele logofăt Toderașco Ianovici și să ia el satul zălogit) și să-și vândă pământurile (de multe ori le cumpărau Domnii), văduvele suportau agresiuni (chiar dacă aparțineau elitelor: „[...] numai munca ce au făcut femeilor lor și înmei lui Șeptilici pentru avuțiile [îl critică Miron Costin pe Alexandru Vodă Iliaș] - au fostŭ peste pravilă, că pre légea direaptă nici fecior pentru fapta tătâne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vârstă nu-i platnicŭ”; „Iar doamna Ducăi-vodă, vădzând așè, s-au dus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între dânșii, că era foarte curați cum se grăiește, în casa lor să vrea putea cânta Sfânta Liturghie, însă numai pentru curăție grăim aceasta”), în care soțul voievodal, „din firea lui [...] rău și pismătariu, îndelungăreț la mânie și lacom la avuție”, a fost un creator de faimă negativă, aducător al oprobriului celor din jur, al unui blestem exterior și al unei imprecații interioare (Neculce: „Și se rugau toți lui Dumnezeu să-i mântuiască de mânile lui, și-l blestemau de la mic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu ea câți bani și avere cât îi mai rămăseseră. „Acolo” - spune Ion Neculce (de fapt, citatul este din „Pseudo-Nicolae Costin”), citat de Constantin Gane573 - „o găsi o ceată răzleață de cazaci și cu multe munci au muncit-o pentru avuție, iar pe urmă i-au tăiat capul pe prag cu toporul. Spun să fi găsit la dânsa 19.000 de galbeni.” Cazacii (ucraineni) erau comandați de Vasile Crupenschi, cel pe care pomelnicul de la Feredeni îl arată a fi fost însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
economiei politice, Boerescu manifesta un atașament clar față de scientism: „Sunt, d-lor, legi fixe și imutabile, după care societatea și omul Își reglează toate faptele și activitatea sa productivă [...]. Variate pot fi aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, nici cu timpul. Iată domeniul științei!” Optimismul caracteristic secolului al XIX-lea, dar și moștenirea intelectuală iluministă precumpăneau; discursul rămânea unul progresist. Raportarea lui Boerescu la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
definițiile principalelor categorii: „centru”, „semiperiferie”, „periferie”. Ariile „centrale” sunt cele ce includ statele ale căror măreție și putere se datorează rolului economiilor lor, ce sunt „economii conducătoare” sau „economii-lider”. Aceasta atrage după sine și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul economiei centrale este furnizat de poziția sa în „sistemul mondial”, care este una de dominație asupra periferiei. Periferia, la rândul ei, constă în ariile „coloniale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
câteva zeci de mii de întreprinzători de felul celor descriși de Schumpeter. Nu-i mai puțin adevărat că, pentru a-i obține, el a recomandat o metodă inspirată din paradigma instituțională, și anume privatizarea rapidă, prin „terapie de șoc”, a avuției statului socialist. Capitalismul românesc a debutat și el cu cele câteva zeci de mii de întreprinzători în care își puneau speranțele teoretice Schumpeter la începutul secolului și Kornai la sfârșitul său. Aproape imediat după revoluție, noua guvernare a legiferat posibilitatea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de proprietate și orientarea cheltuielilor publice spre domenii cum sunt educația și sănătatea, considerând că acestea pot îmbunătății distribuția veniturilor (Williamson, 2000). Formarea unei piețe internaționale puternic interconectate prin comerț și investiții deschidea calea spre o distribuție mai egalitaristă a avuției în lume (Wade, 2001), odată ce tot mai mulți - țări și indivizi - aveau să aibă acces la „cunoaștere” prin impactul cu tehnologia avansată și informații. Discursul anilor ’70 cu referire la țările în curs de dezvoltare urmărea „ajungerea din urmă”. După
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost consecvent preocupată de nivelul de trai și de inegalitate în lume, reducerea sărăciei devenind unul dintre obiectivele explicite ale dezvoltării (Cornia, 1999, apud Townsend, 2002). Reducerea sărăciei înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un rol important în felul cum se vor distribui resursele acestei creșteri. Dacă inegalitățile sunt prea mari sau dacă au la bază inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ratele de sărăcie și nivelul PIB per capita atrag atenția asupra faptului că țări cu relativ același nivel al PIB pot avea rate diferite de sărăcie și invers. Aceste „paradoxuri” aduc în prim-plan problematica modului în care se distribuie avuția națională între locuitorii unei țări. Cei mai utilizați indicatori privind estimarea nivelului de inegalitate sunt prezentați în tabelul 2. În pofida creșterii economice accentuate înregistrate de China, nivelul ei de inegalitate rămâne ridicat, indicele Gini având o valoare de 44,7
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1992, Wade (2001) atrage atenția asupra faptului că în 1989 82,7% din PIB realizat în lume aparținea celor mai bogate 20% dintre țări, în timp ce Townsend (2002) amintește că cei mai bogați trei oameni ai lumii dețin un nivel al avuției care depășește produsul național brut al celor mai sărace 43 dintre țările lumii. Inegalitatea în contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și, în final, se vor reduce inegalitățile dintre țări și indivizi. Un document al UN (2002) arată însă că situația mai comună a fost aceea în care creșterea economică accentuată a fost însoțită de creșterea inegalității distribuției veniturilor și a avuției în lume. Autori precum Coatsworth (2004) și Williamson (2002) plasează începuturile procesului de globalizare la momentul debarcării lui Columb în America de Sud. De atunci au fost identificate patru etape ale acestui proces: 1492-1820, 1820-1913, 1913-1950 și perioada de după 1950. În cea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]