1,792 matches
-
fizică. Sintagmele terminologice întăresc caracterul științific, realizează distincțiile necesare la nivelul contextelor specializate. Numeroase alte sintagme fixe au caracter diagnostic: logică în sintagmele monoreferențiale - logică simbolică (matematică), logica probabilistică etc; subiect în asociere cu conținuturi conceptuale precum: axiologic, epistemic - subiect axiologic, subiect epistemic etc. Interpretarea monoreferențială a sensului unor termeni presupune o profundă stapânire a domeniului. Așa de pildă, element poate desemna atât particula/ particulele primordiale, din combinarea cărora s-a născut universul (sens filozofic), cât și particulele care intră în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prin birocratism, conduce la scăderea randamentului membrilor. Funcționând corect, pe principiul feed-back-ului, procesul de comunicare asigură coeziunea grupului, valorizează pe fiecare membru, acționează ca un factor de omogenizare. 3 Procesul afectiv - apreciativ presupune corelarea criteriului preferențial, socio- emoțional, cu criteriul axiologic. Aceasta Înseamnă că preferițele interpersonale nu sunt spontane, strict emoționale, ci o valorizare prin prisma unui sistem atitudinal, al unor acumulări calitative. Dobândirea experienței sociale este legată, neîndoielnic, de procesul de maturizare a copilului și adolescentului În care un rol
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
asemenea, acțiunea umană este reconsiderată atât sub aspectul consecințelor neașteptate, cât și al temeiurilor ei. Se consideră că întemeierea nomologică a acțiunii, adică luarea în considerare a legilor naturii descoperite de științe, trebuie să fie echilibrată și printr-o întemeiere axiologică, realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând, etica mediului necesită o nouă metodă de cercetare. În locul metodei științifice obiective care izola și individualiza obiectul cercetat, este propusă o abordare
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este rea. Naturalizarea moralei, ca posibil proiect filosofic, ar putea duce cel mult la o metaforă de genul celei utilizate de Nietzsche cu privire la diferența dintre leu și cămilă în înțelegerea diferenței dintre "vreau" și "trebuie". A urma natura în sens axiologic. Natura poate fi apreciată ca o valoare sau putem să acordăm naturii valoare intrinsecă. Natura este frumoasă, ea poate fi contemplată, dar și utilă, este folosită de om ca suport al bunăstării sale. G. E. Moore, critic al erorii naturaliste
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
totuși pe anumite presupoziții cu privire la ceea ce este valoros. Ajungem astfel la problema raționalității acțiunilor noastre și la recunoașterea faptului că o acțiune rațională nu are doar temeiuri nomologice, ce țin de cunoașterea regularităților sau a legilor naturii, ci și temeiuri axiologice. Se conturează în acest fel nevoia redefinirii raționalității practice și recunoașterea unei raționalități bazate pe valori. Argumentul ignoranței în forma sa tare ar deveni un obstacol în calea oricărei acțiuni. De regulă, noi nu acționăm atunci când avem o cunoaștere completă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
formulat de pe poziții de autoapărare, deci nu este o expresie a agresivității omului. Orice specie se apără pe sine și face tot ce este cu putință pentru a supraviețui. Un argument de acest fel deschide posibilitatea teoretică a unui antropocentrism axiologic. Spre o asemenea consecință ducea și extinderea domeniului moralității pe baza unui principiu de incluziune echilibrat prin asumarea unei ierarhii. Un asemenea antropocentrism axiologic admite așadar extinderea sferei moralității, se deschide spre diverse versiuni ale ecocentrismului, inclusiv spre biocentrism, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cu putință pentru a supraviețui. Un argument de acest fel deschide posibilitatea teoretică a unui antropocentrism axiologic. Spre o asemenea consecință ducea și extinderea domeniului moralității pe baza unui principiu de incluziune echilibrat prin asumarea unei ierarhii. Un asemenea antropocentrism axiologic admite așadar extinderea sferei moralității, se deschide spre diverse versiuni ale ecocentrismului, inclusiv spre biocentrism, dar și spre o perspectivă holistă, fără a renunța însă, în ultimă instanță, la angajamentul ontologic față de antropocentrism, adică la recunoașterea unei diferențe ontologice între
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teza că numai organismele vii considerate în mod individual au interese morale. El își numește perspectiva "individualism biocentric" și o consideră non-antropocentrică și mai cuprinzătoare decât perspectiva inițială a susținătorilor drepturilor animalelor. Varner 131 deosebește între antropocentrismul evaluativ și antropocentrismul axiologic, acceptându-l pe cel de-al doilea. Antropocentrismul evaluativ definește omul ca ființă valorizatoare și elimină orice altă entitate din sfera moralității. Antropocentrismul axiologic, așa cum am precizat mai sus, acceptă că toate ființele vii au interese biologice și că unele
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cuprinzătoare decât perspectiva inițială a susținătorilor drepturilor animalelor. Varner 131 deosebește între antropocentrismul evaluativ și antropocentrismul axiologic, acceptându-l pe cel de-al doilea. Antropocentrismul evaluativ definește omul ca ființă valorizatoare și elimină orice altă entitate din sfera moralității. Antropocentrismul axiologic, așa cum am precizat mai sus, acceptă că toate ființele vii au interese biologice și că unele clase de interese omenești sunt mai importante decât interesele ființelor non-umane. Definirea sferei moralității în sens larg prin includerea tuturor ființelor vii este compatibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
precizat mai sus, acceptă că toate ființele vii au interese biologice și că unele clase de interese omenești sunt mai importante decât interesele ființelor non-umane. Definirea sferei moralității în sens larg prin includerea tuturor ființelor vii este compatibilă cu antropocentrismul axiologic. Dar putem noi oare să adoptăm în mod coerent o poziție diferită de antropocentrism? O discuție despre caracterul inevitabil al așa-numitului șovinism omenesc ne propun Richard și Val Routley 132. Voi prezenta în continuare în detaliu contribuția celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
toate organismele vii ar intra în sfera moralității 148. Varmer pornește de la principiul de incluziune al lui R. B. Perry cu privire la evaluarea bunăstării individuale și la judecarea conflictelor de interese. El argumentează că principiul de incluziune duce la un antropocentrism axiologic, adică la teza că anumite clase de interese omenești sunt mai importante decât interesele altor organisme non-umane149. După Callicott 150, land ethic a lui Aldo Leopold poate fi interpretată drept o etică holistă care atribuie interese ecosistemelor, dar el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sociale, de ritualuri care se aplică la toți membrii comunității comuniste și pe care puterea comunistă încearcă să le extindă la întreaga populație, întemeind noi forme de viață individuală și colectivă, permițând calificarea opozițiilor reale sau presupuse potrivit unei definiții axiologice care imită disputele religioase, fără să se bazeze totuși pe aceleași criterii. Voința de a spune adevărul și, prin urmare, de a defini o regulă pentru ansamblul mișcării muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de toate satisfacțiile mai subtile ce le pot oferi preocupările de această natură, cum pasionații artei rămân, când sunt ocoliți de conștiința artistică, privați de cele mai alese satisfacții, ce le îmbie arta"). Detaliat, istoria sociologiei, ca demers cognitiv și axiologic, contribuie la a înțelege: * cum se produc fenomenele sociale; * de ce se produc fenomenele sociale; * logica internă a sociologiei ca știință; * precaritatea adevărurilor odată relevate în sociologie; * necesitatea analizei temeinice a proceselor sociale; * rolul pe care comunitățile l-au avut în
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
creație în domeniul sociologiei invită la acceptarea deschiderii și la neutralizarea oricărei intenții de a considera sociologia ca o "închidere care închide" (Noica). * Valoarea sociologiei în câmpul practicii sociale este imensă, aceasta păstrându-se numai dacă își conservă nealterată neutralitatea axiologică. În cele mai multe dintre lucrările sale, Weber apără cu îndârjire sociologia de pericolul de a se prostitua în raporturile sale cu politica. Sociologul trebuie să rămână om de știință, această ipostază obligându-l la respectarea strictă a metodologiei cercetării științifice în
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de tehnologii, scheme și aplicații, a ajuns să se confunde cu ele, să-și construiască din ele propria lume, străină, închisă și rece ca un laborator ultradotat, tot mai departe de lumea reală. Ea este și intens amprentată ideologic. "Sistemul axiologic, cultura, mentalitatea, comportamentul, chiar și "credințele" (politice, sociale, economice etc.) mentalului modern pivotează metodologic în jurul îndoielii. În mod deliberat, îndoiala este proclamată drept criteriu formativ al reflexiei moderne" (Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc, Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
raportabile la știința limbii. V. arhivă, discurs, enunț, eveniment discursiv. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHETEXT. Concept și termen lansat de D. Maingueneau și F. Cossuta în 1995, arhetextul vizează calitatea unui text de a reprezenta un reper axiologic pentru un gen discursiv, reper la care se raportează celelalte producții culturale. Cu alte cuvinte, arhetextul nu este altceva decît un discurs fondator, emblematic pentru un glosocosmos, și recunoscut ca atare la nivel instituțional, datorită autorității sale normative: de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantica narativă, menită să depășească nivelul producerii semnificațiilor discursive și să realizeze selecția valorilor disponibile și actualizarea lor prin joncțiunea cu subiecții sintaxei narative de suprafață. Astfel, nivelul fundamental, reprezentat de structurile elementare ale semnificației, se prezintă ca un dispozitiv axiologic ce poate servi ca bază de generare a unui evantai tipologic de discursuri posibile, în vreme ce nivelul narativ al semanticii este spațiul restricțiilor impuse de regulile combinatorii, unde se decide parțial tipul de discurs ce urmează a fi produs. În interiorul celei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
său nu poate avea sorți de izbândă pentru o întreagă literatură, ideea poate fi aplicată cu succes unei perioade scurte a acesteia; literatura contemporană devine, în acest context, un domeniu de aplicabilitate exemplar. Trecerea în revistă a argumentelor și criteriilor axiologice care fundamentează istoria literară îl conduce pe U. la o periodizare a literaturii și culturii întemeiată pe ideea de generație, categorie având ca subdiviziuni promoțiile. Astfel, promoția ’70, căreia îi este dedicat primul volum - rămas singurul -, se definește, în viziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
burghezi! - ne-am gândit noi. Ce știu ei? Pe noi nu ne deranjează prea mult... Uneori mai cârtim, dar supărarea ne trece, uităm. „Autobuzul lui Andrei” ne solidarizează și ne unește. O dată urcați în el devenim egali, dispare orice diferență axiologică între noi, care altfel răscolește atâtea vanități și orgolii. Am impresia că autobuzul rusesc, vechi și aproape exotic în parcul de mașini al Chișinăului, este imaginea-simbol în mișcare a Uniunii Scriitorilor din Basarabia. În cadrul emisiunii „Profesiunea mea: cultura”, de pe PRO TV
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
curent teoretic feminist al Relațiilor Internaționale poate aduce mai mult conținut și claritate acestor considerații introductive. Reducerea lor la un singur curent este imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe epistemologice, metodologice, ontologice și axiologice semnificative. În ultimele decenii, majoritatea teoriilor politice feministe au dobândit proiecții în domeniul Relațiilor Internaționale, ca disciplină, deși au apărut mult mai târziu decât echivalentul lor în teoria politică pură. Literatura de specialitate este foarte recentă (primele încercări datând din
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
domeniul de analiză a doctrinelor politice, anumiți autori subliniază că, "prin natura și funcționalitatea sa, fiecare dimensiune a doctrinologiei politice aduce un anumit specific. Fundamentare obiectuală prin dimensiunea ontologică, obiectivitate și științificitate prin dimensiunea epistemică, valoare și opțiune prin cea axiologică, angajare și eficiență prin dimensiunea praxiologică"361. Dincolo de recuperarea dezideratului pozitivist al îndeplinirii standardelor de științificitate valabile în zona de cercetare a științelor naturii, regăsim într-o astfel de abordare interesul pentru baza pe care epistemologia o poate oferi analizei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale unor grupuri sau comunități. Putem spune că, în acest sens, factorul ideologic evidențiază încă o dată aspectul său identitar, din moment ce acțiunea colectivă integrează, la modul fundamental, membrii unui grup sau comunități, orientându-i spre ceea ce le este comun din perspectivă axiologică 408. Din punctul meu de vedere, ideea este subliniată de Freeden atunci când spune că "(...) reabilitarea ideologiei, atât ca fenomen social, cât și ca instrument analytic, a orientat conceptul dinspre situația de a fi doar o caracteristică de clasă sau de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grup, iar poziționarea ideologică a acestora în societate nu poate întârzia să fie pusă în discuție. Punând problema alegerilor pe care le facem în spațiul social și politic, teoreticienii scot în evidență două concepte de raționalitate: cel instrumental și cel axiologic. Primul are în vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext, imperative de natură etică, așa cum
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Și aici, funcția de integrare prin care am caracterizat ideologia pe parcursul acestei cărți primează, problema intereselor trebuind înțeleasă ca fiind una secundară, deși nu de o importanță redusă. Fiind vorba, în plus, despre formule de cooperare socială, raportarea la standarde axiologice comune presupune încă o trimitere înspre prezența socio-culturală a ideologiei. Cercetări recente în această direcție ne arată că, cel puțin în forma sa plurală a ideologiilor conceptul de ideologie devine utilizabil în contextul reconcilierii conflictelor potențiale care apar în plan
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]