878 matches
-
cel mai durabil stat medieval din Azerbaidjan (799-1538). Datorită dezvoltării în continuare a țării din punct de vedere economic și politic, precum și ca urmare a luptei populației locale împotriva Califatului, în sec. IX au apărut câteva state noi pe teritoriul Azerbaidjanului. Cel mai puternic dintre acestea era Șirvan în fruntea căruia se aflau Șirvanșahii. Acesta cuprindea Șirvanul și teritoriul de la Marea Caspică până la râul Alazan și de la conflenta râurilor Araks și Kura până la Derbend. Capitala statului era Șamahî. Profitând de certurile
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
râurilor Araks și Kura până la Derbend. Capitala statului era Șamahî. Profitând de certurile interne din Califat Șirvanșahii s-au declarat independenți la jumatatea sec. IX. Statul acestora, care a existat până în sec. XVI, a jucat un rol important în istoria Azerbaidjanului în Evul Mediu. Decursul istoriei statului Șirvan, au existat trei dinaștii de Șirvanșahi: Mazyadizii aveau rădăcinile arabe, iar Kasranizii cele persane. Numai dinastia Derbendizilor (după numele orașului Derbent) a avut originea locală. Statul Șirvan, care ocupă zona nord-estică a Azerbaidjanului
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
Azerbaidjanului în Evul Mediu. Decursul istoriei statului Șirvan, au existat trei dinaștii de Șirvanșahi: Mazyadizii aveau rădăcinile arabe, iar Kasranizii cele persane. Numai dinastia Derbendizilor (după numele orașului Derbent) a avut originea locală. Statul Șirvan, care ocupă zona nord-estică a Azerbaidjanului, a jucat un rol însemnat în istoria poporului azer. El era cunoscut prin matasea să și în perioada medievală treceau pe aici caravane din multe țări ale lumii. Șamahî a ajuns la apogeul în sec.XII. Invazia mongola l-a
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
atacurilor permanente, cu toate că și-a pierdut măreția și puterea trecută, nu a fost întreruptă dezvoltarea culturală, la care a avut un rol semnificativ, orașul Baku, care de atunci era cunoscut prin portul sau maritim și resursele de petrol. După convertirea Azerbaidjanului (între sec.IV - VIII în țară predomina religia creștină diofisită) la islam, Șamahî a devenit unul dintre cele mai mari centre ale culturii. În orașul respectiv au trăit o mulțime de savanți și poeți printre care trebuie să remarcam în
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
festivaluri de muzică vestite în tot Orientul Mijlociu. Existau biblioteci publice și private bogate. În apropierea orașului, în localitatea Malham, se află Academia de Medicină ("Dar uș-șura"), înființată de unchiul lui Haqani, faimosul medic din timpul sau, Kafieddin. În anul 1385 Azerbaidjanul a fost din nou supus atacului din partea a doi cuceritori: Tohtamâș - hanul Hoardei de Aur și Timur Lenk (Tamerlan). Tohtamâș a maturat totul în calea sa de la Derbent până la Tabriz. Însă odată cu apropierea lui Timur cei din Hoarda de Aur
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
din nou supus atacului din partea a doi cuceritori: Tohtamâș - hanul Hoardei de Aur și Timur Lenk (Tamerlan). Tohtamâș a maturat totul în calea sa de la Derbent până la Tabriz. Însă odată cu apropierea lui Timur cei din Hoarda de Aur au părăsit Azerbaidjanul și au plecat spre nord. În 1386 Tabrizul a fost cucerit de Timur Lenk. Poporul însă a continuat să lupte împotriva cuceritorilor. Apărătorii cetății Alindja din Nahcivan au dat dovadă de un eroism și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
dintre adepții lui Timur Lenk, care au început imediat după moartea acestuia, au clătinat puterea acestora în Azerbaidjan. În Tabriz, Maragha, Karabah și alte regiuni au început mișcările populare. Găsind momentul favorabil pentru alungarea din țară a starinilor și unirea Azerbaidjanului sub puterea să, Ibrahim I a reușit să-i alunge pe adepții lui Timur Lenk din Azerbaidjan și chiar în 1406 să ocupe Tabrizul. Însă unirea Azerbaidjanului s-a dovedit de această data instabilă și curând Ibrahim I a trebuit
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
mișcările populare. Găsind momentul favorabil pentru alungarea din țară a starinilor și unirea Azerbaidjanului sub puterea să, Ibrahim I a reușit să-i alunge pe adepții lui Timur Lenk din Azerbaidjan și chiar în 1406 să ocupe Tabrizul. Însă unirea Azerbaidjanului s-a dovedit de această data instabilă și curând Ibrahim I a trebuit să lase Tabrizul și să plece spre nord. În timpul sec. XV statul Șirvanșahilor a continuat să rămână independent. În timpul cârmuirii șirvanșahului Xəlilullah I (Halilullah I) (1417-1462) și
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
și al înlăturării regimului tradițional din Azerbaidjan, ceea ce se întâmplase deja în diferite județe din republică(evenimentele din județul Djalilabad, 1989). Spre luna decembrie a anului 1989, observând neputința organelor executive comuniste azere, Moscova a început să instaleze în capitala Azerbaidjanului trupele complementare ale armatei sovietice(66.000 ofițeri și soldați), în condițiile în care în oraș erau deja prezenți 110.000 soldați, securiști și polițiști. Ministrul Apărării, Dimitri Iazov "a argumentat" mai târziu măcelul din Baku prin faptul că armata
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
străzile din Baku. Una dintre cele mai mari confruntări s-a desfășurat la intrarea nordică din capitală, în "Piața Armata Roșie a XI-a" aflată în centrul orasului unde se află și monumentul "eroilor" care în 1920 a ocupat Republica Azerbaidjan provocând 48.000 de morți. Spre dimineață majoritatea demonstranților s-au adunat în piață și au încercuit monumentul. Tancurile s-au apropiat de piedestal observând panica crescândă din rândurile oamenilor, însă demonstranții nu s-au retras. Tancurile au înaintat începând
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
se aflau femei, copii și bătrâni, chiar și angajați ai serviciului de ambulanță și de poliție. Vârsta morților au variat între 13-68 de ani. Invazia armatei sovietice intra în contradicție cu Constituția U.R.S.S.-ului (art. 119) și a R.S.S. Azerbaidjană (art.71). Fără a întâlni o opoziție serioasă, militarii sovietici ucideau în mod crud oamenii, folosind baionete împotriva civililor răniți și gloanțe, interzise pe plan internațional, cu calibru 5,45 mm de automat Kalașnikov cu centru de greutate eterogenă, care
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
în noaptea de 19-20 ianuarie rezistența azerilor a fost reprimată datorită disproporției de forțe, armata sovietică pricinuind mai mari violențe pentru realizarea unei pedepsirii colective. Așa cum oficialii sovietici declarau public, intervenția trupelor sovietice avea drept scop prevenirea înlăturării guvernului Republicii Azerbaidjan dominat de comuniști de către opoziția cu tendințe naționaliste, non-comunistă. Este posibil ca intenția represiunilor realizate la Baku, să fi fost un semn nu doar pentru naționaliștii din Azerbaidjan, ci și din alte republici ale Uniunii Sovietice... Datorită evenimentelor ulterioare din
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
au susținut politica liderului comunist împotriva celor denumiți de el „extremiști”. "The Wall Street Journal" în editorialul său scria([[4 ianuarie]] [[1995]]): ""Aceasta era tocmai provocarea domnului Gorbaciov care, în ianuarie [[1990]], a argumentat folosirea din partea sa a violenței împotriva Azerbaidjanului care căuta calea independenței, prin faptul că populația acestei republici, foste sovietice, era reprezentată de niște brigăzi de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
faptul că populația acestei republici, foste sovietice, era reprezentată de niște brigăzi de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute din zidul imperiului. În [[1991]], Azerbaidjanul și-a câștigat independența. După 5 ani, într-un discurs al său de la Istanbul, Mihail Gorbaciov a mărturisit: „"Proclamarea stării de urgență la Baku și trimiterea armatei în
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute din zidul imperiului. În [[1991]], Azerbaidjanul și-a câștigat independența. După 5 ani, într-un discurs al său de la Istanbul, Mihail Gorbaciov a mărturisit: „"Proclamarea stării de urgență la Baku și trimiterea armatei în oraș a fost o mare greșeală din viața mea politică..."”. În fiecare
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
din viața mea politică..."”. În fiecare an, în ziua de 20 ianuarie, peste un milion de cetățeni vizitează Aleea Martirilor, unde sunt înmormântați eroii celei mai mari și sângeroase mișcări pentru independență din fosta [[Uniunea Sovietică|Uniune Sovietică]]. [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului]] [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului Sovietice]] [[Categorie:Sentiment anti-azeri]] [[Categorie:1990 în Azerbaidjan]]
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
politică..."”. În fiecare an, în ziua de 20 ianuarie, peste un milion de cetățeni vizitează Aleea Martirilor, unde sunt înmormântați eroii celei mai mari și sângeroase mișcări pentru independență din fosta [[Uniunea Sovietică|Uniune Sovietică]]. [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului]] [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului Sovietice]] [[Categorie:Sentiment anti-azeri]] [[Categorie:1990 în Azerbaidjan]]
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
(în limba azera: "Urmiya xanlığı") a fost un stat azer din Azerbaidjanul de Sud (1747-1763). a avut un rol important în istoria Azerbaidjanului de la jumatatea sec. XVIII . Fondatorul acestuia Fətəli xan Əfșar (Fatali han Afșar) și-a propus să creeze în Azerbaidjan un stat unitar sub conducerea să. În această luptă el
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
(în limba azera: "Urmiya xanlığı") a fost un stat azer din Azerbaidjanul de Sud (1747-1763). a avut un rol important în istoria Azerbaidjanului de la jumatatea sec. XVIII . Fondatorul acestuia Fətəli xan Əfșar (Fatali han Afșar) și-a propus să creeze în Azerbaidjan un stat unitar sub conducerea să. În această luptă el a avut rivalii puternici din Iran precum Kerim han Zand și
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Kerim han Zand și fondatorul statului Qadjar Mahammad Hasan han. Asigurându-se de susținerea unei serii de feudali puternici, Fatali han Afșar a reușit să supună cu ușurință Hanatele Qaradağ, Marağa, Tebriz și o serie de proprietăți mici feudale din Azerbaidjanul de Sud. Cu toate că statul se numea Hanatul Urmia, capitala acestuia fusese mutată la Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
și o serie de proprietăți mici feudale din Azerbaidjanul de Sud. Cu toate că statul se numea Hanatul Urmia, capitala acestuia fusese mutată la Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul Tabriz făcea parte din Hanatul Urmia. După unirea unei serii de hanate din Azerbaidjan, Fatali han și-a propus extinderea puterii asupra întregii Transcaucazii. Acesta și-a trimis solii în Kahetia. Hanatele
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
acestuia că ostatic pe fiul său Ibrahim han. Fatali han Afșar a reușit să obțină recunoașterea puterii sale din partea Hanatului Talıș și sultanatului Qutqașın. În perioada aceasta Hanatul Urmia demult ieșise din cadrul unui stat feodal mic azer și cuprindea tot Azerbaidjanul de Sud și o parte din Iran Însă în 1763 suveranul persan Karim han Zand și Panah Ali han au atacat Hanatul Urmia. După un asediu de 9 luni cetatea a fost cucerita. Karim han l-a executat pe Fatali
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
spre Șirvan, Karabagh și Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Culmea rezistenței poporului a fost apărarea cetății Alindja, care a fost asediata timp de 14 ani, invadatorii nereușind s-o cucerească. În 1397 oștea ținutului Șeki din nordul Azerbaidjanului, cu sprijinul soldaților georgieni, a venit în ajutorul cetății Alindja și timurizii au suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
ani, invadatorii nereușind s-o cucerească. În 1397 oștea ținutului Șeki din nordul Azerbaidjanului, cu sprijinul soldaților georgieni, a venit în ajutorul cetății Alindja și timurizii au suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului („Șirvanșah”), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
În 1397 oștea ținutului Șeki din nordul Azerbaidjanului, cu sprijinul soldaților georgieni, a venit în ajutorul cetății Alindja și timurizii au suferit o înfrângere însemnată. Anii dominației timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului („Șirvanșah”), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]