762 matches
-
fluorurii de mercur (IV) (HgF) a fost anunțată în septembrie 2007. Fulminatul de mercur, Hg(NO), poate fi obținut prin dizolvarea mercurului în acid azotic, adăugând apoi alcool etilic. Reacțiile chimice includ nitrarea mercurului metalic cu un exces de acid azotic: Hg + 3 OHNO => HgNO + OHNO + NO iar apoi azotatul de mercur și excesul de acid va fi adăugat într-o soluție de etanol, formând astfel fulminatul de mercur: HgNO + HNO + CHO => Hg(ONC) Sulfura de mercur, HgS, este preparată prin
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
fost înlocuit de substanțe chimice mult mai eficiente, care sunt non-corozive, mai puțin toxice si mult mai stabile, precum azida de plumb, stifnatul de plumb și derivate din tetrazen. Preparerea fulminatului de mercur se face prin dizolvarea mercurului în acic azotic, peste care se adaugă etanol. A fost pentru prima dată preparat de către Edward Charles Howard în 1800. Structura sa cristalină a fost determinată abia în 2007. "Azida de mercur" formează o pudră albș, insolubilă în apă rece, însă relativ solubilă
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează acizi minerali (azotic, clorhidric, sulfuric), iar din aceste soluții sunt deplasați prin intermediul unor baze (amoniac, sau hidroxizi alcalini). Trebuie ținut cont de natura și structura lor; astfel: Are loc prin mai multe procedee Se face prin reacții de precipitare cu reactivii generali (care
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
soluții mai concentrate pune în pericol viața oamenilor sau a animalelor. Acest lucru poate provoca leziuni severe la nivelul sistemului digestiv și modificarea acidității sângelui, potențial letală. Din cauza incompatibilităților, se recomandă păstrarea acidului acetic departe de acid cromic, etilenglicol, acid azotic, acid percloric, permanganați, peroxizi și hidroxizi.
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Apariția și dezvoltarea carstului sunt condiționate de trei procese principale: coroziunea (dizolvarea sau disoluția) apare ca proces principal, datorându-se apei și bioxidului de carbon; eroziunea, prin scurgerea laminară sau turbulentă (evorsiune, turbionare, marmitaj) și alterarea biochimică ce degajă acizi (azotic, sulfuric, fulvic). În ceea ce privește condițiile de carstificare, ele sunt de mai multe categorii. a) Condiții litologo-structurale includ: existența unor roci carstificabile (calcar, dolomite, cretă, gips, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea și gradul de tectonizare al rocilor; structura; prezența sau absența unor
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
asociate cu moartea și suferința guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local obiectivul istoriei științei este de a cerceta apariția și evoluția istorică a științelor și a disciplinelor lor respective pielea atacată de acidul azotic se colorează în galben avioanele transportă oameni mărfuri poștă etc majoritatea constructorilor europeni au în gama lor modele echipate cu motoare diesel common rail chiar și la vehiculele comerciale la urmă au rămas de menționat peșterile născute prin dizolvarea calcarului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
reacții chimice și utilizări industriale. Este produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit și „sângele industriei”. Direcțiile principale includ producția de îngrășăminte, procesarea minereurilor și a apelor reziduale, sinteza produselor chimice și rafinarea petrolului. În combinație cu acidul azotic, formează amestec sulfonitric care contine ionul nitroniu</sup>. Acest amestec este folosit la nitrarea unor compuși. Procesul de nitrare este utilizat pentru producția unui număr mare de explozivi, incluzând trinitrotoluenul, nitroceluloza și nitroglicerina. Acidul este folosit și în acumulatorii acid-plumb
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
apă (c(HO)) c(HO) K Frecvent este valoarea negativă logaritmică K, care e dată ca așa numită valoare pK. Cu cât valoarea pK este mai mică cu atât va fi acidul mai tare. Ca de exemplu în cazul acidului azotic . Gradul de disociere este 82 % , valoarea pK = 1,32, pe când acidul acetic cu un grad de disociere (a protonilor) de 0,4 % are o valoare pKa = 4,75.
Constantă de aciditate () [Corola-website/Science/308628_a_309957]
-
cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului și mercurul (numai în absența oxigenului). Acidul poate fi folosit la curățirea metalelor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex. de pe cupru: Un amestec al acidului clorhidric și acid azotic, numit "apă regală" atacă aurul: In contact cu pielea acidul produce arsuri, vaporii lui sunt de asemenea caustici. In cazul contactului cu acid se recomandă până la sosirea doctorului spălarea abundentă cu apă a pielii. De asemenea unele sapunuri continand o
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
topul celor mai profitabile 50 de companii din România. Compania a fost înființată în anul 1962 sub denumirea de Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Târgu-Mureș având ca profil de activitate producerea de îngrășăminte azotoase în trei secții de bază (amoniac, acid azotic și azotat de amoniu) plus cinci subunități auxiliare pentru deservirea unităților de producție cu apă de răcire, apă demineralizată, abur, energie electrică, piese de schimb și utilaje. Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima etapă
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
electrică, piese de schimb și utilaje. Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima etapă, în anul 1966 începe producția de îngrășăminte chimice. În această etapă exista pe platformă o instalație de amoniac, una de acid azotic și una de producere de azotat de amoniu prill. Pe langă acestea mai existau o centrală electrotermică, o instalație de apă demineralizată precum și alte facilități necesare producției de îngrășăminte: ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație de cale
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
îngrășăminte: ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație de cale ferată uzinală etc. În a doua etapă, anul 1968, se pune în funcțiune a doua fabrică de amoniac (prima fabrică Kellogg din România), o nouă fabrică de acid azotic și se extinde instalația de azotat de amoniu. În anul 1972 s-a pus în funcțiune o instalație de producere a argonului. Tot în această etapă s-a pus în funcțiune a doua instalație de producere a apei demineralizate. În
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
această etapă s-a pus în funcțiune a doua instalație de producere a apei demineralizate. În a treia etapă, anul 1974, se pune în funcțiune o instalație de amoniac cu o capacitate de 900 t/zi, o instalație de acid azotic, o instalație de azotat de amoniu prill, o instalație de uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalație de apă demineralizată și un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcțiune instalația
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcțiune instalația de îngrășăminte complexe NPK. În a pata etapă, anul 1978, s-a pus în funcțiune a doua instalație de amoniac Kellogg și a patra instalație de acid azotic. În a cincea și ultima etapă, 1981, s-a pus în funcțiune instalația de materiale fotosensibile precum și o instalație de fabricare a melaminei. Datorită creșterii prețului la energie s-au închis o serie de instalații vechi energofage, în prezent funcționând
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
s-a pus în funcțiune instalația de materiale fotosensibile precum și o instalație de fabricare a melaminei. Datorită creșterii prețului la energie s-au închis o serie de instalații vechi energofage, în prezent funcționând următoarele instalații: Amoniac 3, Amoniac 4, Acid azotic 2, 3 și 4, Uree, Melamină, NPK, CET I și II, Azotat I-II și III. În 1990 combinatul devine o societate pe acțiuni deținută de Statul Român sub denumirea de Azomureș. În perioada 15 iulie - 15 august 2013 activitatea
Azomureș () [Corola-website/Science/308353_a_309682]
-
în frunte cu Jabir ibn Hayyan (Geber) (c. 721- c. 815) desfășoară o intensă activitate științifică. Sunt puse la punct procedee de purificare a substanțelor (filtrarea, sublimarea, cristalizarea fracționată) și metode de preparare a unor substanțe ca: acid sulfuric, acid azotic, clorură de amoniu, acetat de plumb, amalgamele de cupru, zinc și plumb, precum și apa regală. Cei mai cunoscuți urmași ai lui Geber au fost: persanul Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi ("Rhazes") (865 - 925) și tadjicul Abū ‘Alī al-Husayn ibn
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
cu anumiți reactivi, de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase: 3I + 10HNO → 6HIO + 10NO + 2HO La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110 °C se topește. La temperatura de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ca măsură de precauție. Limita superioară de siguranță este de 1 mg/zi, existând riscul afectării tiroidei în cazul depășirii acestei doze. Existența iodului în glanda tiroidă a fost demonstrată de către un medic, Dr. Bauman, care, după ce a vărsat acid azotic concentrat pe un fragment de glandă tiroidă, a observat vapori de iod ce se degajau din țesutul descompus. Cu toate acestea, abia în 1916, un biolog american, David Marine, din Ohio, a indicat că gușa endemică ar putea fi tratată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
metal puțin reactiv. El nu este atacat de apa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile). Reacționează și la cald și la rece cu
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
de combustibil alături de oxigen, clor, brom și iod (la fel ca sulful și seleniul). Vaporii de telur, antrenați de un curent de azot peste lame de argint sau cupru, încălzite, dau telururi cristaline. Telurul se dizolvă la rece în acidul azotic diluat (cu greutatea specifică 1,20), din care cu timpul separă TeO precipitat alb. Reacția de mai jos indică comportarea telurului față de alcalii prin încălzire sau prin răcire; 3Te+6KOH<=>2KTe+KTeO+3HO Combinațiile telurului, încălzite pe baghetă de MgO
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
anhidrida arsenioasă). Reacționează rapid în soluții alcaline, formând arseniți. Reactivitatea față de acizi este scăzută, dar reacționează cu acid clorhidric, rezultând triclorură de arsen sau săruri înrudite. Reacționează puternic cu agenții oxidativi ca ozonul, peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) și acidul azotic, formând pentoxid de arsen, AsO. Reacția cu apa oxigenată poate fi explozivă. Este redus rapid la arsen, și se poate forma de asemenea și hidrogen arsenios - AsH (arsină). Arsenicul (trioxidul de arsen), sub denumirea comercială de Trisenox, este un citostatic
Trioxid de arsen () [Corola-website/Science/303501_a_304830]
-
stele aflate suficient de aproape de Pământ (la mai puțin de 100 ani-lumină) pentru a avea efecte observabile asupra biosferei. Razele gamma de la o supernovă induc o reacție chimică în straturile superioare ale atmosferei, reacție ce transformă azotul molecular în oxizi azotici, consumând suficient din stratul de ozon pentru a expune suprafața planetei la radiații solare și cosmice dăunătoare. Aceasta este una din cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului, când aproape 60% din formele de viață oceanice de pe Pământ
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]