1,639 matches
-
Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Noapte bună, noapte albă Te-aduni din hăuri,noapte Și strângi forfota din jur! Te strecori ca o stafie Și-mi spargi cu viclenie Paharu` plin cu-azur. Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorba, Si prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coarda de teorbă . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
cântând, inimi dragi se suie peste ceruri stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină. Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte, despre Betleem cu toți să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară, Îngerii se urcă - Domnul se pogoară ! (Gh.C.N.-Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină) Colindul tradițional la noi dovedește osmoza dintre om-natură și calea lui spre mântuire. Colindul vine ca un mesaj al plinătății vieții și al rodirii, nelipsind
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
de mângâiere/ Cresc flori, înfloriră stele.// Din mâini/ Crescură pâini/ Iar din tălpi cu călcâiul crăpat/ Crescură drumuri ce viața-mi străbat.” (Mama) Dragostea cea mai inaltă o atribuie țării, considerându-se plămădită din lutul acesteia cântându-i limba: „Cu-azurul tău mi-am contopit privirea/ Și-n veci d eveci în tine mă găsesc,/ Tot năzuind eu îți cunosc menirea/ Să apăr graiul meu cel strămoșesc.” (Imn) Între valorile importante ale poetei, de factură tradiționalistă, se numără credința: „Dă-mi
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
Acasa > Strofe > Atasament > VREI? Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Vrei? Vrei să-mpărțim lumina amândoi Strivind în palmă, din azur, cerneală? Robiți de patimi să-ncetăm apoi Iubirii să-i mai cerem socoteală... Să toarcem firul gândului în vers Când zbatul vieții țese cu-ndârjire, Poem de vis acestui univers Bolnav de-atâta ură și-nvrăjbire. Cu mâini de rugă
VREI? de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379549_a_380878]
-
POEZII, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1701 din 28 august 2015. Noapte bună, noapte albă Te-aduni din hăuri,noapte Și strângi forfota din jur! Te strecori că o stafie Și-mi spargi cu viclenie Paharu` plin cu-azur. Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorbă, Și prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coardă de teorba . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Citește mai mult Noapte bună, noapte albăTe-aduni din hăuri,noapteși strângi forfota din jur!Te strecori că o stafieși-mi spargi cu vicleniePaharu` plin cu-azur.Și te-așezi cu mine-alaturiSă ne-ncumetăm la vorbă,Și prin semne-amândouăTocmai când e luna nouăCiupim coardă de teorba .Te-nțeleg atunci de ceîmi pătrunzi în mădulareCa un duh vrăjit de ieleîn alcovul cu danteleMolcomă, îmbietoare.Noapte bună , noapte albă
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toate Și-mi oblojesc aripile cu îndurări senine, Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate, Spre înălțimea de azur a dragostei divine. Cu sufletul să mângâi munții de nefericire, Să-ngrop durerile sub haina albă a zăpezii, Apoi să dau întregii lumi o nefirească știre: Că dragostea a înflorit ca delicate frezii. O, Doamne, dă-mi putere să-mi
SPRE CERUL ÎNDURĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379597_a_380926]
-
cotidiană a lirismului său pe aceleași canale despre care vorbeam. Și am înțeles că pentru Gabriela Mimi Boroianu poezia ține loc de respirație, și este o modalitate paradisiacă de mântuire a asperităților existenței, o evadare din banalitatea conveniențelor într-un azur al uluitoarelor iluzii. Că ea a reușit, cu metodele poetului nativ, să creeze și să regenteze un spațiu și un timp paradisiace, unde catharsisul operează în voie, iradiind umanitatea de circumstanță: lumea ei mică, uimitoare prin propria-i capacitate de
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
Eros 2 E- atâta dor în pomii înfloriți Când se revarsă ploaia din petale, Că se trezesc toți demonii-adormiți Să se răsfețe-n mierea vorbei tale! Ești o minune cu ochii mari și verzi, Cu trupul crud de brazda răscolita, Azur m-aș face, doar că tu să crezi ... Citește mai mult GABRIELA - MIMI BOROIANU (Drobeta Turnu Severin) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea POEZIEEros 1Am bătut din ușă-n ușăPe la doctori prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
dor de tine!Eros 2E- atâta dor în pomii înflorițiCând se revarsă ploaia din petale, Că se trezesc toți demonii-adormițiSă se răsfețe-n mierea vorbei tale!Ești o minune cu ochii mari și verzi,Cu trupul crud de brazda răscolita,Azur m-aș face, doar că tu să crezi... XXIII. MĂDĂLINA - ANDREEA STAN (COMANESTI / BACĂU) - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL „MEMORIA SLOVELOR”, EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA POEZIE, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
au pus ca un cârcel.// Dezamăgiți în primul nostru dor,/ Am vrut să poposim atunci în stele,/ Dar stelele nu ne-au voit nici ele,/ Geloase să nu fim asemeni lor.// C-un pas mai jos, am vrut să fim azur,/ Dar nici azurul nu ne-a vrut tovarăși,/ Și-a început rostogolirea iarăși,/ În hohotul stihiilor din jur.// Și tot alunecând spre povârniș,/ Am vrut să ne săpăm mormântu-n zare,/ Să ne păstreze ea și să ne care/ În cerul
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
un cârcel.// Dezamăgiți în primul nostru dor,/ Am vrut să poposim atunci în stele,/ Dar stelele nu ne-au voit nici ele,/ Geloase să nu fim asemeni lor.// C-un pas mai jos, am vrut să fim azur,/ Dar nici azurul nu ne-a vrut tovarăși,/ Și-a început rostogolirea iarăși,/ În hohotul stihiilor din jur.// Și tot alunecând spre povârniș,/ Am vrut să ne săpăm mormântu-n zare,/ Să ne păstreze ea și să ne care/ În cerul plin de taine
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
suntem ai lui-și tu, și noi.” (Demonstene Andronescu, Primește-ți, lume, țărna înapoi! Peisaj lăuntric Versuri din închisoare. Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014) Sângele temnițelor devine pentru călăi roșii, stâlpul infamiei, stigmatele fierului înroșit, pentru Martirii dalbi, Cununi de-azur, iar pentru Mărturisitori mistici, Nimburi de dor ale sufletelor pure. „Doar cântecul adus între zăvoare/ scâșnește-n piscul tragicei vieți/ și-nsângerat îmi cade la picioare/ de când se tot izbește de pereți.” (Andrei Ciurunga-Rezistență, op.cit.) Sângele temnițelor a țâșnit din sufletele
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai presus de toate cu Prietenia lui Iisus și a Maicii Sale-Marea Crăiasă a Cosmosului, Fecioara Maria. Zbuciumul și osteneala celor mici
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
sunt... Pentru că am iubit cândva un luceafăr. Și în fiecare zi mi-e dor de el.” (Românca Alexandra Svet) „Eminescu e alfabetul literaturii române căreia cronicarii îi sunt ideogramele” (Mircea Platon) Pe măsură ce caleașca anilor mei zboară tot mai departe, spre azurul serafic al Nației, devin tot mai recunoscător marilor noștri Înaintași, pe umerii cărora s-a așezat destinul ortodox al Neamului nostru creștin, în inimile cărora a odrăslit mireasma cântării de Dumnezeu și de Plai dacoromân, în sufletele cărora s-au
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
sa mistică, înnoitoare, mântuitoare. Așa cum credința zugrăvește icoana sufletului creștin, la fel cultura spirituală a unui Neam, zugrăvește sufletul unui geniu religios, ales, surprins în aura rugăciunii, în nimbul frumuseții angelice, în candela adevărului revelat, în amvonul binelui dăruit al azurului serafic, declanșând sublimul divin, în încercarea de a idealiza și de a investi sacru, FEMEIA, ca paradigmă a imperativului: cultul FECIOAREI MARIA-prototipul Frumosului dumnezeiesc. Nu există geniu religios universal recunoscut, transcendent (cei care n-au aură religioasă, primesc doar confirmarea
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini de rugăciuni.// Umbră care trepte-nalte suie,/ dăruind azur din mâini subțiri,/ sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/ scânteind înalt, din răstigniri.// Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,/ biruit de ramuri de arin,/ îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,/ ars ca Nesus în cămașe de venin...// Nu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic al
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
dreptate. Numai grâul poate să vorbească despre grâu! neghina, nu! Atunci, cine are dreptul să vorbească despre acest neam, astăzi? Răstimpul Răstimpul dintre trecutul glorios și viitor promis îl dă prezentul asumat în frumusețea lui. Frumusețea țesută din unduiri de azur și reflexe serafice se lasă pe cerdacul sufletului Dacoromânului spre a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Fătul Frumos nu poate fi blestemat, ci doar hărăzit Suferinței și Iubirii prin Frumusețea Sa. Frumosul îți trezește admirația pentru frumos, împrăștiind mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
curat și mai adânc ca trăire internă; și, primind-o, împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu și o aruncă în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un adânc de suflet și suflată cu azur și pene de foc, de către buzele cerești ale Artei.” (Baladă și eroism) De la magnificul Radu Gyr, ilustrul artist, ne trimite spre venerabilul Ovidiu Papadima. Există o minune de carte, editată prin 1938, O viziune românească asupra ființei, în care autorul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă de țărână, cu înălțări și frângeri, cu surâsuri și lacrimi, cu mângâieri și întristări, cu dorințe și dezamăgiri, cu bucurii și dureri, cu biruințe și înfrângeri, cu azur și cu sânge. De aceea dreptmăritorul creștin alege durerea înfiind-o ca suferință: „Suferința trebuie să ne fie o lecție, adică o învățătură, o experiență, o încercare, să fie un motiv și un îndemn la îndreptare, la gândire, la bună
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți.” (I Cor. 1,27) Logosul-Dumnezeu prin Care a fost creată lumea
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Sinelui, Psyche-2006, p. 22) Tăcerea deși pare de aur, îți trebuie înțelepciune doar pentru momentele când s-o folosești. În rest tăcerea amuțită condamnă gândirea, cuvântul, persecută e-ul, prigonește dreptatea, adevărul, binele, credința, cântarea, frumosul, iubirea, creația, izbânda, înălțarea, azurul. La fel, Cuvântul trebuie asumat în lumină doar pentru exprimare, pentru grăirea frumoasă, înmiresmată de expresii, metafore, stihuri, aforisme, psalmi, simboluri de credință, jurăminte, legăminte, mărturii, mărturisiri, iertare, în rest sunt vorbe în vânt, vorbe de clacă... Întotdeauna când taci
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
rituale pentru oamenii de cult. Devin oglinzi tandre ce reflectă fascinație asupra privitorului artist. Iubirea EI poate transcende în bărbat, virtutea menită sâ-l înnobileze, să-l desăvârșească, să-l înfrumusețeze. În natura EI intimă, celestă, în orizontul cântării sale de azur, în spiritul serafic ce o guvernează o face să fie ceea ce este: Divina și eterna FEMEIE! Înălțarea spiritului EI creștin-ortodox este binele principal, binele spre care tindem cât mai mulți, binele care se manifestă în toată gama activităților umane: educație
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]