727 matches
-
alesesem drept președinte, vă mai amintiți? îi șopti Lebedev prințului. Pe cine căutați? — Așa, nu-i nimic, mi s-a părut... — Nu cumva pe Rogojin? — Cum, e aici? — Da, e în biserică. Parcă i-aș fi văzut ochii mai adineaori, bâigui prințul tulburat. Cum se face... la ce bun? L-a invitat familia? — Nici prin cap nu le-a trecut. E aproape un necunoscut pentru ei. Dar aici sunt oameni fel de fel, public, ce mai. Dar de ce vă mirați atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o face lumină, ai să vezi. Ce-i cu tine, nici să te ridici nu te țin puterile? îl întrebă cu uimire timorată, văzând că prințul tremură atât de tare, încât nu se poate ridica. — Picioarele nu mă mai ascultă, bâigui prințul. Din pricina spaimei, știu asta... O să-mi treacă spaima și o să mă ridic... — Stai așa până pun pernele și pe urmă te poți întinde... o să mă întind și eu lângă tine... și o să tragem cu urechea.... fiindcă, băiete, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă te poți întinde... o să mă întind și eu lângă tine... și o să tragem cu urechea.... fiindcă, băiete, încă nu știu... eu, băiete, încă nu știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eseist Cs. Szabó László, aflase vestea în timpul vacanței de la lacul Balaton și a evocat-o într-una din cărțile sale minunate astfel: " După-amiaza devreme m-au trezit niște bătăi în ușă. Oradea, Clujul, Târgu-Mureș sunt ale noastre! Cred că am bâiguit ceva fără importanță. N-am simțit nimic. - Îmbracă-te și uită-te pe hartă. Tu cunoști mai bine Transilvania. Pe fețele lor vedeam consternare. Se așteptau la altceva: la plâns, la râs. Mi-au comunicat punctele de frontieră, așa că, în
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
devastator. N-ai o țigară? Omul avea două pachete, unul cu Carpați, altul pentru ocazii, cu Kent. Fata întindea mîna și lua pachetul: Te superi, dacă îl păstrez? Vai de mine, domnișoară, vă rog... Ești un dulce, mulțumesc mult. Omul bîiguia ceva și se trezea... singur. Julieta venea radiind de bucurie: Ține, să-ți ajungă pe două zile. Fugea spre sala de curs. Eu niciodată n-am văzut-o pe Julieta altfel decît ca prietenă. De altfel, mie nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost descuiată. Cum scena se petrecea în bucătărie, n-am auzit nici cînd ușa acesteia s-a deschis. Costel, ce faci aici? aud vocea soției, cu un ton care spunea totul. Să fac infarct, nu alta. Îmi revin și bîigui încet: Doresc s-o prind puțin pe Mona, s-o mîngîi puțin... nimic rău... îți jur! Este incalificabilă fapta ta! Tu știi că de frică poate face un accident, să-și rupă un picioruț sau mai știu eu ce! Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
muncește aici 12 ani, să nu i se recunoască vechimea, valoarea muncii sale? Îl știam un om de onoare pe acest senator. A dat cinstea pe rușine. Îmi este silă să-l privesc. Un alt senator, bătrîn ca și Adam, bîiguie motivații. Aici, patru ani, efort cît în 12 și trebuie să se recunoască munca... Dar amicul meu ne-a arătat și cum se muncește: cască, citesc ziare, spun bancuri și... nu știu ce-au votat. Nu știu imnul, nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
udat pe față și deschide ochii. Ar vrea să fi visat. Între timp, vine poliția. Camionul a oprit în poziția călare pe motoretă. Sînteți asigurat?, întreabă polițistul. Încă nu-i înscrisă, răspunde moale Carlos. Îmi pare rău. Am scăpat rabla... bîiguie camionagiul. Și atunci ai accelerat, ca să te urci pe motoretă, țipă amicul nefericitului. Tovarășe, fără insinuări, spune ferm polițistul. Din acea zi Carlos povestește cui vrea să-l asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins sub nasul său. Domnule, mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora", nu? Am vrut să răspund la salut, atîta. Păi, mai spune o dată. Hai, spune! Cubanezul se uită disperat la Mioara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei fetițe. Vai de mine și de mine, Mărioară, și voi, copchilele mele frumoase; bine c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin semiîntunericul dimineții, pe poteca ce coboară pe versantul de pe partea dreaptă urmând apa zgomotoasă a pârâului Cuțului, un bărbat însoțit de un copil. Am folosit salutul românesc local: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Omul mi-a răspuns înfundat, bâiguind ceva numai de el înțeles. Crezând că este surd sau mut, m-am apropiat și am strigat mai tare: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Atunci omul s-a ferit într-o parte, vrând parcă să treacă, ținându-și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiind întristați de ceea ce vedeau. Directorul și subdirectorul, au făcut semn spre grupul ciripitorilor, imputându-le: „Ce așteptați?”. Voiau să facă ceva, dar nu știau ce. Tot directorul și subdirectorul i-au scos din încurcătură strigând: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!”. A bâiguit și grupul un „Trăiască” neconvingător, care mai mult îi acuza. Moșul povesti întâmplări din viața lui cu destulă incoerență - dar care nu aveau nici o legătură cu partidul - din care se putea înțelege că cineva îl adunase dintr-o mahala și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu cred? Deci sunt un mincinos! — Spui că ești convins că eu știu, dar nu se poate să gândești una ca asta, e o nebunie... — Deci eu sunt sau nebun sau mincinos? Asta e? Asta e? — Nu, nu... Nu înțeleg, bâigui întruna. De ce-a venit aici? Nu știu, a fost un accident, o întâmplare... — Curioasă întâmplare. Pe Dumnezeul meu, ești vicleană, ăsta-i lucrul care mă amărăște cel mai tare. Câteodată am impresia că vrei să mă scoți din minți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișcară. — Hartley, rămâi cu mine pentru totdeauna. Aceasta este cea dintâi zi a noii noastre lumi... nu-i așa? Oh, Hartley. A încercat, greoi, să se înalțe, sprijinindu-și spatele de perete, și continuând să se ascundă sub pătură. Apoi bâigui pe un ton mormăit, bolborosit: — Trebuie să mă duc acasă. — Hartley, nu începe din nou. — Am venit fără poșetă, fără nimic. N-am fardurile la mine și nimic altceva. — Doamne, ca și cum asta ar avea vreo importanță! Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de parcă ar fi intenționat să ridice o baricadă. Fără îndoială, asta era pricina pentru care Ben o pornise mai departe. În timp ce stăteam locului ezitând și privind în jur, l-am auzit pe Titus strigând. Am trecut pe lângă Gilbert, care nu știu ce bâiguia în ușă, și m-am repezit din nou prin bucătărie. Titus se cocoțase în vârful celei mai înalte dintre stânci, și arăta cu mâna. — E acolo, acolo! îl văd! Vine dinspre turn. Nu mai simțeam acum nici o îndoială de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă completă Ben. Da. și nouă. Urmă o pauză de tăcere, după care adăugă: Ce să-i faci? Se întâmplă. — A fost o tragedie, adăugă Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul acela mă atrage. Teodora făcu un gest discret cu mâna să tacă, de parcă dorea să înregistreze și să mediteze câteva clipe asupra a ceea ce-i povestise. Ea bâigui ceva nedeslușit din care Matei auzi doar: Da, văd și aud mai bine acum. El înclina să creadă că se simte bine, îi făcea plăcere să-l audă vorbind. Ea însă părea preocupată de ceva anume. La capătul aleii, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vedeau la acest moment - îi fac doar un mic vânt, foarte atentă. S-a ridicat, roșu ca un taur și a strigat la mine: "Cu mine să faci exact cum faci și cu ceilalți!" Eu am sfeclit-o toată, am bâiguit ceva: Pedro, scusa, non l’ho fatto a posto. È soltanto una prova... — Cu el ați făcut și La vida breve, la RAI Torino, cu Angeles Gulin și cu Rafael Frühbeck de Burgos. — Si, dar am făcut-o și scenic
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
eseist Cs. Szabó László, aflase vestea în timpul vacanței de la lacul Balaton și a evocat-o într-una din cărțile sale minunate astfel: " După-amiaza devreme m-au trezit niște bătăi în ușă. - Oradea, Clujul, Târgu-Mureș sunt ale noastre! Cred că am bâiguit ceva fără importanță. N-am simțit nimic. - Îmbracă-te și uită-te pe hartă. Tu cunoști mai bine Transilvania. Pe fețele lor vedeam consternare. Se așteptau la altceva: la plâns, la râs. Mi-au comunicat punctele de frontieră, așa că, în
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte și începe să bâiguie un text nesfârșit, complet ininteligibil, pe care ea încetează numaidecât să-l asculte. "Ai trecut de primul grad de inițiere, zice în fine lectorul, îți pregătesc certificatul." Și adresându-se tinerei femei: "Marcheaz-o." Femeia, mereu grăbită și servilă, scoate din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și o aducea înapoi a doua zi dis de dimineață.) Stafia avea nevoie de cafea. Și imediat, Marta îi așeză în față o ceașcă de porțelan Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care a venit costumat în Patrick Bateman noaptea trecută? am întrebat. Tipul în costumul Armani stropit cu bulion. - Habar n-am. Un student de-al tău? Unul dintre nenumărații tăi fani? Ce-ți pasă? - Păi...nu l-am recunoscut, am bâiguit. Credeam... - Ce credeai? Că-l cunoști? - Nu contează. Am tăcut și m-am gândit o vreme. Și ai aflat până la urmă ce s-a întâmplat în camera lui Sarah? am întrebat cu blândețe. Pentru că, Jayne, eu cred că ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
masă și dând peste cap restul amestecului matinal. S-a dus pe gât arzând și am simțit o acreală, închizând ochii până când căldura alcoolului a început să se răspândească prin sistem și mi-a făcut pleoapele să se deschidă. Robby bâigui un răspuns. Era suficient. Cursurile școlii durau de la 8.15 până la 3.15 și diversele activități postșcolare le amânau elevilor plecarea până la 5.15, așa că de regulă existau nouă ore de pace. Însă am realizat imediat că în noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
istoria artei, algebră 1, științe, Fundamentele probabilității, ed. fizică, statistică, literatură nonficțională, studii sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E o nebunie, am bâiguit. E revoltător. La ce instituție îi trimitem? Robby se concentră subit asupra bolului cu cereale - după ce împinse la o parte terciul de ovăz pe care Marta îl pusese în față - și se întinse spre cutia cu lapte de soia. Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în fața biroului, așteptând. Mi-am dat seama că trebuia să spun ceva care să-l ajute să plece. - Mi-a părut bine Clayton. - Da, și mie. I-am întins mâna. Mi-a strâns-o brusc, uitându-se în altă parte, bâiguind un soi de mulțumire în timp ce am auzit pași pe coridor. Clayton i-a auzit și el și fără să mai adauge nimic se întoarse să iasă din birou. Dar Aimee Light apăru în cadrul ușii; amândoi se scrutară sumar înainte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]