774 matches
-
țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dinu. „Sigur că n-a fost”, l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pline de nuferi galbeni m-am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întâmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încât limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întâi că de vină fusese probabil un cârcel. Apoi mi-a șoptit misterios că nu era exclus ca portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici trecut de șase, fiindcă liniștea de pe stradă era prea adâncă. Întunericul gros din dormitorul cu draperii nu oferea nici un indiciu, iar lucrul acesta avea să rămână valabil până mult după ora șapte În miezul iernii londoneze. Putea, desigur, să bâjbâie după un chibrit și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau patru și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale pătrate, mozaicate, semi-translucide și pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oricâte picolițe. Și să despici oricâte oase de ciorbă oi putea!... Spirit extravertit, Țaca Genel întredeschise întîi muianul să pretindă că strada PERONE e, probabil, o stradă inventată la beție. Dar instinctul său de taximetrist, mai sigur, l-a salvat. Bâjbâi o vreme spre Pieptănari, până ce nările sale cafenii, de ogar, îi interceptară străzii semnalele olfactive, iar când o localiză mai precis, acceleră către ea din toate puterile cutiei sale de viteze și-a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea comutatorului luminii, de pe holul micului bloc. Ci, descoperind, pe pipăite, balustrada scării melcate, coborî încetișor, punând cîte-un picior înaintea altuia, pe treptele inegale, cu suficientă atenție. Se gândi că miezul nopții zburase de mult, bănuind că era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mijloc și se revărsau pe lângă un chip cu străluciri aspre și ochi blânzi ca marea, ca o niagară de păr. Fața a provocat totul. Liv se întinse pe pat. — Vino, zise ea. Vino și consfințește-ți legământul. în timp ce Virgil Jones bâjbâia de colo colo în noapte, Vultur-în-Zbor se îndrepta către trupul soției lui, către patul curat, trecând pe lângă lumânările scânteietoare, pe lângă păienjeni și mucegaiuri. Știa să-l excite așa cum Irina n-o făcuse niciodată. Pe atunci el deținea controlul, iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De unde o cunoștea de-i spusese pe nume? Nu avea prieteni bărbați, deci nu putea fi cineva din anturajul ei. Vocea i se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să coboare, de data aceasta pe o scară circulară, interminabilă, amețitoare. Pe măsură ce cobora, lumina devenea tot mai puțină, tot mai ștearsă, până se făcu Întuneric deplin. Simți sub tălpi pământul. Un pământ umed, cleios, care-i Îngreuna mersul. Începu să bâjbâie prin Întuneric, pipăind cu vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-o dată Îl simți intrându-i În ochi și În urechi, În nări și În gură, până sub piele, cuprinzându-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu În sala nou-născuților, se oprise din țipat și se uita fix, entuziasmată, la o un abajur de hârtie de pe tavan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stacojii. Am presupus că erau membre ale clubului costumate pentru o petrecere și eram tentat să le duc Într-acolo cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit printre șirurile de mașini, pipăind după Încuietoarea Renault-ului de Închiriat. Odată așezat la volan, am rămas ascultînd În noapte bubuitul muzicii de la discotecă. Într-un Porsche parcat În apropiere, un cîine mare și alb sărea de pe un scaun pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
perete, am deschis din greșeală dulăpiorul de medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul de toată șarada asta, am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde lumina, amice. Să ne putem vedea cum facem pe tîmpiții. Intrusul se izbi de o valiză, se Împiedică și căzu În pat cît era de lung. O fustă fîlfîi scurt și lumina lunii contură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sex În apă. La un moment dat, scoase un strigăt către cer, Își apăsă sînii plini de sînge de gura lui Mirikov, apoi se Întoarse și Începu să zbiere la turiștii care se uitau ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau batiste și nasturi tăiați de către pelerini de pe haine, mătănii în șirag și foarte multe răvașe, de aceea dorința lui se pierdu între celelalte, chit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară și te-am lăsat. Omid bâjbâi cu degetele pe închizătoarea vechiului torpedou și scoase pachetul. — Ei, al meu ești! Mă gândeam că fumezi cine știe ce tocătură de trei parale, care o să mă ardă pe gât! Se gândea că într-o țară nouă o să facă bani, o să-mbă-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când o urmărise? Și pentru ce? Abia dacă îl saluta, nu avuseseră nimic de împărțit. — N-o lega, zise gardianul. E moale ca lâna, o simt, de la lovitură. O prinsese de braț și-o târa, iar ceilalți veneau după ei, bâjbâind în bezna culoarului. — Păi nu vreți să o ducem, pe rând, în Las Vegas? Fierbe sângele în ea! zise cel care o împingea spre ieșire, iar la așa replică hohotiră toți trei. Lasă că e timp și de asta, zise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de regrete ca un burete care a stat în apă. Dar ești tânăr. În timp ce eu... O, Doamne... Cred că nu-mi rămâne decât să mă împac cu ce-mi mai e dat, socotind că doar atât mi se cuvine; să bâjbâi între amintire și vis... ― Ana trecuse prin apropierea mea fără să mă observe, însoțită de un fel de animal straniu. Un fluture enorm, cu aripi obscene și cu ochi de bufniță, orbi; din pricina asta, fluturele își răsucea mereu capul după
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
impasibilitatea care l-a făcut faimos pe prințul Philip 2 (eu). Asta nu e prima dată când găsești o salma, o... Sally nici măcar nu mai încercă să caute cuvântul; trecuse deja de faza asta și era undeva departe. În schimb, bâjbâi după o țigară din pachet și și-o vâră în gură. O mortăciune, terminai eu propoziția. Nu, nu e. Cred că sunt copilul din flori ai lui Scully și Mulder 1. Poate că într-o viață anterioară am fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]