758 matches
-
și de teamă, că Hartley se afla în casa mea. În același timp, mă muncea o spaimă cumplită, presimțirea unei catastrofe, a unei grozăvii, sau, mai curând, certitudinea că se și întâmplase. Am coborât din pat, tremurând violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în grabă ușa dormitorului meu și m-am uitat pe palier. Nișa părea să irizeze o lumină difuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sensul unei dezvoltări personale. Și de aceea, nevoia aceasta de creativitate a fost dirijată către literatură. Ce s-a schimbat în aceste date după ’90? Am avut sentimentul foarte clar că nu mai pot să fiu o promisiune sau să bâjbâi în diverse categorii de încercări - eram deja o femeie matură - am considerat că nu pot să-mi permit nici să o iau din bursă în bursă, pentru că unii dintre noi trebuie să producă și aici instituții, domenii noi de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
încă o dată cu TAB-urile sale ori cu scutierii. Numai că, din păcate, tovarășul Iliescu nu va rămâne la Rio de Janeiro și nici nu va pleca definitiv de la Cotroceni la Zalău, așa, de bunăvoie și nesilit de nimeni. Iar opoziția bâjbâie încă în tot ce întreprinde, riscând să-și deruteze electoratul în curs de trezire și să pierdem încă o dată șansa de a ne îndrepta către Europa. Supoziția președintei AC, potrivit căreia noul candidat al acesteia va fi preferat și de
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și nu, chiar amândouă deodată. Mă porți, Vasile, pe nisipuri mișcătoare, în lumi paralele unde definițiile sunt imposibile. O fi și revelație. Recitesc Manierismul în literatură de Gustav René Hocke, carte de căpătâi, fundamentală în analiza fenomenului poetic. Și el bâjbâie. Scriu de cincizeci de ani și asta mă întregește și mă problematizează, stare fecundă pentru mine. Așa sunt eu făcut să explorez, să-mi îmblânzesc fantomele care mă bântuie și mă interoghează. Reușesc, au ba, scrie în Carte. Echivoc, disimulare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
politică de diplomație regională și, până atunci, Operațiunea Libertatea Irakienilor devenise mai mult o problemă de salvare decât de libertate. Eșecul administrației Bush în Irak era previzibil, dar nu complet inevitabil. Intervenția americană, oricât de prost concepută, ar fi putut bâjbâi spre un rezultat cât de cât reușit, dacă opoziția s-ar fi limitat la insurgența sunnită. Nu ar trebui să uităm că milioane de irakieni și-au riscat viața și mii au murit încercând să pună democrația pe roate. În
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
familie. “Te-aștept!”, spune Zubar Parpală. Intru la “doctorița de familie”. M-am ajuns, am șofer, am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu Zubar. Am șofer cu mare fler, turuie întruna, îmi vine să-l pocnesc. “Am înghițit un pumn dă pastele az-noapte, să moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar nu-mi place să-mi aduc aminte de câte ori mi-a zburat țigara din gură, când mă apuca un acces de tuse, aterizând de preferință în spațiul dintre scaune. Sunt sigur că mulți alți șoferi fumători știu ce înseamnă să bâjbâi cu o mână după țigara fumegândă, în timp ce încerci să conduci cu mâna cealaltă. Efectul spălării creierului este că ne comportăm ca în bancul bine cunoscut: ne prăbușim de pe un bloc cu o sută de etaje și, când ajungem la al
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
dimpotrivă. La fel cum am înțeles că un film prost nu este neapărat un somnifer bun. În nopțile cu insomnii cauzate de schimbarea fusului orar (sunt totuși șapte ore la mijloc!) sau de transmisiile matinale (în România) la radio, în timp ce bâjbâiam după telecomandă, îmi spuneam că o să văd un film și o să adorm. La finalul săptămânii newyorcheze, bilanțul poate fi chiar tragic: vreo trei producții cu Michael Douglas și Brave Heart, antologia de hăcuieli cu Mel Gibson în rolul principal, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii În And Björk, Of Course, spațiul creat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
urmele tale. În aeroport, în gară, în casă. Îți e atât de aproape. La anul mori. Pa! Spectacolul regizat de Radu Afrim stă sub semnul spectrelor și al prezențelor încă vitale și mereu vulnerabile. Fratele-spectru al morții, familia spectrală, care bâjbâie în întuneric ca o siluetă multiplicată ce duce cu ea umbra dinaintea sfârșitului, prietenii-spectre sexuale. O atmosferă mortambulă acoperă fiecare scenă ca și cum punctul zero e de mult prezent în spațiul alb, clinic, neutru, vitalizat excelent de proiecțiile video nostalgice - peisajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
am uscat, Că-n ea, de când am intrat, Din chica ce mi-a crescut Mi-am făcut de așternut, Cu barba m-am învelit, Cu mustăți m-am ștergărit. Aicea, când am intrat, Ce-am văzut, când m-am uitat? Bâjbâiau șerpoaicele Și erau ca acele, Broaștele ca nucile, Năpârci ca undrelele. Acum sunt șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile, Broaștele ca ploștile Și năpârci ca buțile. De când, maică, am intrat, Pic de vin n-am mai gustat, Somn nu m-a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vor libertatea de a se schimba de la o carte la alta. Prezentul lor ca autori, și apoi prezentul eroilor lor, este cameleonic. Ei răspund în doi peri că viața nu are răspunsuri, că autorul nu poate afirma. Autorul Desperado ghicește, bâjbâie într-un prezent pe care de fapt îl refuză, fiindcă puterea lui de narator stă în trecut. Eroii lui Galsworthy erau foarte ocupați în prezent, li se întâmpla tot timpul câte ceva. Ei aveau un trecut, dar acesta se modifica în funcție de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ridicate de Nicholas Dyer, ceea ce el nu știe încă), și nu se găsește nicio amprentă. Posibile versuri continuă să apară. Hawksmoor aude pe stradă un refren ca un ecou nedeslușit: Urc, urc, chiar dacă Am să cad jos, jos de tot. Bâjbâim în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de frământat de viață, pasiune, hotărâre. Ceea ce au în comun e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru a descoperi adevăratul tipar al ironiei este mânia finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-a face cu moartea unei civilizații. Întregul trecut al Japoniei este dat la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai întâi să-l cunoaștem în elementele lui esențiale. Știința teologică are față de cea laică privilegiul că, răzimându-se pe principii neschimbate și posedând o bogăție de cugetare milenară, fecundată de aceleași principii, nu tremură de nesiguranță în fața problemelor și nu bâjbâie în căutarea soluțiilor. Cercetarea noastră nu se va opri asupra chestiunilor secundare și de amănunt ale analizelor și discuțiilor estetice. Oricât de interesante ar fi asemenea chestiuni, din moment ce ele nici nu afirmă nici nu tăgăduiesc punctul de vedere teologic, nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noi valoarea: în marea întoarcere sufletească, grație căreia un om prea respectat, de grea și înaltă răspundere, depune printr-o asemenea acțiune mărturie pentru primatul spiritualului. Când? Într-o vreme când patriarhul țării acceptă un loc în regență, iar Sinodul bâjbâie în cele mai grele rătăciri". Roman Ciorogariu (1852-1936), profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad (1881-1889 și 1892-1917) și director al acestuia (1901-1917); primul episcop ortodox de Oradea, din 1920 până la moartea sa. Ziarist și luptător pe tărâm național. 9 Nae
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul zero al resurselor, o sonda cât era ea de "tare" când instrumentarul rutinier al tăriei zăcea paralizat de disfuncție, o dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin hublourile rectangulare ale lucrărilor lui Salgado și-i traversase și lui discret pielea înspre resorturile musculare ale acțiunii, catapultându-i brațul întru o prehensiune auspicioasă. Încet-încet, prin depășirea dialectică a erorilor - discutabilă, ca orice act uman - Rică se dirija pe bâjbâite către ochiul ciclonic al unor tulburi curente ideologice. V Ian era de-o șchioapă în iarna lui '53, când Marea Nordului rupsese digul dinspre Zuider Zee și se năpustise peste pământurile smulse ei cu mare trudă de înaintașii lui. De generații
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Marianei i-a rămas în amintire ca o bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și... un viciu. Fuma și bea cafele" își amintește Mariana, zâmbind. În 1938, se trezea dimineața din somn și, înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul cu țigări de pe noptieră...3. Trecerea Virginiei Duțescu prin Escadrila Albă avea să fie una relativ scurtă se va retrage în 1941. Eficiența acestor aviatoare la manevrele regale a dus la ideea că ele ar putea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în mine a început să se strecoare puțină teamă în fața ferestrelor negre și a tăcerii. Nu aveam unde dormi, nu-mi rămânea decât drumul întoarcerii. Dar sania pentru care venisem? Să fie în pod, să fie în șopron? Pe întuneric, bâjbâind, o găsesc în podul șopronului, o leg cu un capăt de frânghie luat de nu știu unde, mai bocănesc de câteva ori pe la geamuri și, cu regretul lucrului neisprăvit, apuc drumul pe întoarcere, de data asta pentru a scurta, renunț la șosea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc ! (scena 1). Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Wang pe un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu pe Ifrim, pescarul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]