1,419 matches
-
umflate. Se întoarse spre plutonierul care-i întindea ceva și observă că și plutonierul se uită la gâtul lui. Se tulbură și se întrebă în gând de ce se uită amândoi la gâtul lui? ― Și haina... și pălăria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul înfricoșat, întinzîndu-i-le deodată, ca și cum n-ar mai fi îndrăznit să le ție. Apostol Bologa luă haina pământie și o îmbrăcă repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi vine să creadă. Se înclină, se bâlbâie, îngaimă ceva, mulțumește cum poate, merge de-a-ndăratelea, apoi pleacă iute, înainte ca gazda lui să-și schimbe decizia. De ce acceptase procurorul? Poate doar pentru ca directorul să plece mai repede, și să-l lase din nou în tăcerea lui; sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
își cerea scuze și pe care numai un ochi îndrăgostit o mai poate găsi frumoasă, însă acesta care mă privește acum, scuipându-mi nisip în față, nu-i un ochi de îndrăgostit. Credeam că îți place să te ating, mă bâlbâi eu, chemând certitudinile trecutului în ajutor, însă mingea roșie de foc iese din nou din gâtul său, tu chiar nu înțelegi că mă doare! Mai devreme ai spus că nu te doare, ripostez eu, nu reușesc să țin pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care Noga îl confecționase pentru mine de ziua mamei, era numărul de telefon scris cu cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă ele; mă uit la el cu apatie, oare ce încearcă să descopere acolo, o coardă interioară pe care s-o facă să vibreze, și abia atunci înțeleg, încearcă să mă mângâie cu mâinile acelea pline de vinovăție, apoi se bâlbâie, îmi pare rău, însă eu nici măcar nu aud pentru ce anume, pentru ce se întâmplase în dimineața aceea sau pentru ce se întâmplase atunci, în urmă cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele acelea pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cameră, iar eu mă târăsc în urma lui, lipește radiografiile de o tabletă luminată, examinând cu mare atenție trupul lui Udi așa cum era el pe dinăuntru, nu văd nimic în neregulă, nu există nici o malformație a coloanei. Atunci, este foarte bine, bâlbâi eu, nu-i așa? Iar el spune, nu știu dacă ăsta e un lucru bun, trebuie să ai întotdeauna în vedere alternativele, el nu își mișcă picioarele, iar asta nu e bine deloc. Trebuie să îl internez pentru investigații, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era lipită o albină al cărei destin se frânsese, acul ei era adânc înfipt în mine, a mai fluturat o dată din aripi, apoi a căzut, și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este soțul meu, aceasta este casa mea, de când îmi spune ea ce să fac, pășesc în urma ei rușinată către coșulețul care tăcuse între timp, a plâns fetița, bâlbâi eu în spatele ei, credeam că îi este foame, cum este posibil ca o fată atât de tânără să mă facă să mă simt atât de jenată, ba mai mult, chiar în casa mea, așa că o întreb imediat pierzându-mi răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se coborâse asupra acestei case era dintr-odată anulată, și asta mulțumită ei. Iar în timp ce priveai norii, continuă ea, te gândeai vreodată la cer? Eu sunt surprinsă, cum adică la cer, iar ea întreabă, oare cerul iubește norii, și eu bâlbâi, nu am idee, nu m-am gândit la acest lucru niciodată. Ce face el când norii trec prin fața lui unul după altul, întreabă ea, dispărând apoi fără a lăsa nici măcar o urmă sau când își schimbă forma, iar eu răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce se va întâmpla, Naama, și eu încep deja să mă scuz, dar ea mă oprește cu o căldură neașteptată. Văd cât îți este de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe iarbă, apoi am vomitat-o. Da, este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat, chicotesc eu încordată, deși îmi amintesc exact fiecare detaliu în parte al acelei zile, și ea mă întreabă, ce mi se întâmplase, iar eu bâlbâi, nimic deosebit, nimic serios, dar ea se încăpățânează, atunci de ce m-ați internat, dacă nu era nimic serios? Pentru că la început păruse a fi ceva serios, spun eu, erau simptomele unei meningite, dar după aceea s-a dovedit a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu, din câte se pare, încep să tremur, pentru că el îmi cuprinde umerii cu putere și spune, liniștește-te, Naama, va fi bine și pentru tine, vei vedea că va fi bine, amândoi suferim când suntem împreună, eu mă bâlbâi, dar de ce, din cauza legumelor? Din cauza cinei? Nu trebuie, nu vom mai mânca la cină. Nu este din cauza legumelor, spune el, își trage un scaun din plastic și se așază în fața mea, pentru o clipă mi se pare că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai e bine, iar eu spun, arată-mi scrisoarea, cu greu reușesc să îmi ascund curiozitatea, dar ea ridică spre mine privirile, protestând, am aruncat-o. Ce a scris, întreb eu, îmi torn cafeaua cu mâini tremurânde, dar ea bâlbâie, nu am prea înțeles, că trebuie să se însănătoșească în altă parte, că trebuie să își schimbe viața, că mă iubește, deodată îmi devine clar faptul că ea are un avantaj față de mine, simt față de ea o invidie violentă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe un ton reținut, în ciuda faptului că am deodată senzația că am înnebunit sau că înainte fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu formularele? S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului înfierbântat de razele soarelui, ți-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar nici ceea ce crezi tu nu are nici o importanță, treaba noastră este aceea de a o face pe fată să înțeleagă ce este în mintea ei, ai uitat? Nu am uitat, dar aș fi vrut să o ajut mai mult, bâlbâi eu, fixându-mi mai bine ochelarii de soare, imediat lacrimile mele ostile, respingătoare vor ieși la luptă împotriva mea în batalioane transparente, dezvăluind cu răutate tot ceea ce încerc să ascund. Să ajuți mai mult înseamnă de fapt să ajuți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
las;/ das Blau war blass,/ die Vögel flogen ohne Richtung.“ — Între noi, nicio convorbire, constată subit, Nora Aron, ci numai o stupidă pălăvrăgeală vană. — Zwischen uns, kein Gespräch, nur ein ödes albernes Gerede, traduse sec Vasile Elisav. — Se-sec, se bâlbâi Nora Aron, ca Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga, alias Joseph-Désiré, ufff!, Mobutu. (Continuarea în numărul următor) Crepusculul civil de dimineață Îmi vine din ce în ce mai greu... Emil Brumaru Îmi vine din ce în ce mai greu să răspund la interviuri. Am tendința să ocolesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki instantaneu, destul de suspicioasă, făcându-și ochii mici. Cine crezi că a făcut amenajările interioare? —Păi, ăăă, nu știu... m-am bâlbâit. De fapt, îmi imaginasem că fusese una dintre firmele acelea din Chelsea cu nume triplu, dar sigur că nu îi puteam spune ei asta. Ți-a spus cumva Geneviève că a decorat ea casa? a întrebat Suki cu același ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arate cît e de fudul. Impresia agresivă pe care o lăsa se datora, cred, ochilor, care erau mult prea apropiați. Ia ascultă! Ești de la serviciul de detectivi, nu? O voce pe care n-o puteai uita prea ușor. Nu se bîlbîia, dar avea un timbru dur; Îți lăsa impresia că i s-a adunat prea multă salivă În gură. Aha! Era vocea de la telefon; care mă solicitase din partea femeii. El continuă să-mi zîmbească, dar eu nu i-am răspuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o vestă maronie groasă. Părul Îi era aranjat ca de obicei, dar pistruii de sub ochi Îi ieșeau mult În evidență și o arătau schimbată - avea parcă un aer mai aspru. Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să-mi găsesc scuze pentru vizita aceasta tîrzie. — De fapt, vreau să-ți vorbesc despre cutia de chibrituri de aseară. Am scris și În raport, dar sondajul de la localul Camelia, ca să fiu scurt, este din păcate nul. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întreprindere În apropiere, și totuși sînt atîția care Închiriază locurile cu luna... Cred că am atins un punct sensibil, căci expresia de indiferență a individului deveni rigidă precum cauciucul bătut devreme. Știu și eu... e ieftin... de aceea cred... se bîlbîi el. — Sau poate că parcarea-i atît de aglomerată pentru că sunt indivizi ale căror afaceri Îi obligă să folosească mașinile mai mult noaptea? — Nu știu. N-am avut nici un motiv pînă acum să mă preocupe de asemenea detalii. — Oricum, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
domeniu, fără ajutor de sus, doar cu ambiție. O fată cu viitor politic, fără doar și poate. Care își învață discursurile pe de rost, ca la grădiniță, uitând din când în când câte un cuvânt, revenind, recitând corect, uitând iarăși, bâlbâindu-se până în pragul plânsului, revenind. M-am uitat atent la filmulețul despre care pomeneam. L-am revăzut de câteva ori. De fiecare dată, mi s-a părut că văd o fată chinuită, care n-ar vrea în ruptul capului să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
în direct. Nici nu vreau să o fac. Știu ce aș descoperi. Studiindu-ți propriile transmisiuni, ca și pe ale altora, înveți multe. Atunci însă am fost doar fericită că nu am făcut niciun dezacord și că nu m-am bâlbâit... grav. ( Da, nu râde. În lumea televiziunii, și bâlbele au sistemul lor de clasificare, de la cele acceptabile într-un live la cele care te descalifică pe tine, ca om de direct.) Ideea e că am fost aruncată în lumea televiziunii
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ar trebui să pornim. Teoretic, ar trebui să ne ocupăm strict de transmisiunea în direct. Practic însă, ca să știi să faci o transmisiune în direct bună nu este suficient să știi să vorbești circa 50 de secunde fără să te bâlbâi și fără să faci dezacorduri. Trebuie să știi și care este fluxul știrii într-o redacție ca să înțelegi unde se duc informațiile și ce se poate face din ele. Spre exemplu, pentru a nu-ți începe intervenția cu Bună ziua! dacă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]