1,442 matches
-
și pentru drama reală a personajului (ex-cosmonaut) depresurizat din punct de vedere moral de conștientizarea inenarabilei micimi a vieții pe Pământ și a galaxiei noastre în comparație cu Universul infinit. La fel de lamentabilă i se pare și condiția de exponat, ulterioară revenirii în mijlocul bâlciului deșertăciunii: "De-aia fug, Stellan, de-aia! Trebuie să cobor sub ei, sub pământ, jos, în cloacă. Trebuie să se deschidă o gaură prin care să mă scurg. Deși nu de ei fug, ci de mine însumi. Trebuie să scap
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1943, notații cu un redus conținut autobiografic, ce rețin mai degrabă senzații decât evenimente. Ca și în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936; Ferestrele zidite, București, 1993; ed. (Les Fenêtres murées), tr. Alain Paruit, Paris, 1995; Alexandru Vona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
este olăritul, ulcelele, străchinile, talgerele, oalele mari, ulcioarele, chiupurile negre și roșii, smălțuite ori nu, dar mai ales cele smălțuite și ornamentate, din lutul adus cu carul de pe dealul Pleșa, fiind apreciate - atât în sat, cât și la târgurile și bâlciurile Moldovei (Băcești, Negrești, Roman, Vaslui, Huși, Bârlad, Iași, Suceava, Fălticeni, Bacău etc.). În 1967 cam 10% din săteni erau din meseriașii citați, iar mulți din gospodarii satului, după terminarea treburilor agricole plecau împânzind pădurile țării ca tăietori de lemne, făcători
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la idealizarea trăirilor, a experienței are ca efect desprinderea de clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un vocabularul plastic: "Nu știu cum dracu făcuse domnul cu gambetă/ (...) și-n fund mai era un loc cu galben drapat/ unde corbul celebru nemișcat croncănea:/ - Nevermore!" Universul e sumbru și prezentat ironic. Totul pare a se reduce la această baracă de bâlci. Lumea e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și corbul din poema de peste ocean". Universul descris e în mare măsură caragialian, scandalul de factură balcanică se asociază cu lumea bâlciului, " Odată un nebun fugit din spital
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și corbul din poema de peste ocean". Universul descris e în mare măsură caragialian, scandalul de factură balcanică se asociază cu lumea bâlciului, " Odată un nebun fugit din spital/ în haină pestriță și coif de ziar/ a vrut corbul să-l fure./ A fost bătaie, comisar și scandal/ și tot mereu la intrare te invită un olog,/ corbul fiind împăiat, domnul cu gambetă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concludent al toamnei prezintă o lume răsturnată, tema este comună, toamna se asociază morții, dar, pe lângă proiectarea în universul familiar ("am locuința lângă cimitir") a mortuarului, se observă și o deturnare a așteptărilor. Universul e modificat (se păstrează lumea de bâlci, "dricarii cu simbria neplătită/ la rișcă joacă în răspântii o dantură/ să cumpere cercei pentru iubită", în care hazardul își spune cuvântul, dar din care eroticul și thanatosul fac parte în mod firesc), dar se sugerează absența morții (căci în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
flaute), Novaci (fluiere) (Gorj); Comarnic unde sunt confecționate țitere (Prahova); Sadu (fluiere) (Sibiu); Horezu, Costești și Vaideeni (VÎlcea). Datorită exotismului lor ca și a numeroaselor pagini literare ce le-au fost dedicate, tîrgurile de oi și de vite ca și bîlciurile de veche tradiție, atrag atenția turiștilor și În numeroase cazuri se constituie ca principale motivații ale unor călătorii. Satisfacțiile sunt imense pentru că În cadrul acestor manifestări tradiționale, totul este Îmbrăcat Într-o aureolă oarecum aparte, la care formațiile muzicale populare
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
la Hobița; - pensiunea turistică Casa Brâncuși; - popas turistic la Hobița și pensiuni agroturistice. POLOVRAGI. - săpături arheologice: cetate dacică; - m. arh.: Mănăstirea Polovragi cu pictura (1643), ctitor Matei Basarab; - etnografie și folclor; - formație laureată de fluierași - serbare populară cu participare interjudețeană; - bîlci la 20 iulie (Nedeie tradițională), - bîlci de vite (o săptămînă), - centru artizanal, - colecțe muzeală la cămin. - localitate climaterică pentru odihnă; - m. n.: Cheile Oltului (2 km lungime); - m.n.: Peștera Polovragi; - Popas turistic „Cheile Oltului”; - Pensiunea turistică Miraj; RUNCU. - etnografie și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
popas turistic la Hobița și pensiuni agroturistice. POLOVRAGI. - săpături arheologice: cetate dacică; - m. arh.: Mănăstirea Polovragi cu pictura (1643), ctitor Matei Basarab; - etnografie și folclor; - formație laureată de fluierași - serbare populară cu participare interjudețeană; - bîlci la 20 iulie (Nedeie tradițională), - bîlci de vite (o săptămînă), - centru artizanal, - colecțe muzeală la cămin. - localitate climaterică pentru odihnă; - m. n.: Cheile Oltului (2 km lungime); - m.n.: Peștera Polovragi; - Popas turistic „Cheile Oltului”; - Pensiunea turistică Miraj; RUNCU. - etnografie și floclor: - cor țărănesc laureat - centru artizanal
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
ca și în român, "anchetă universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
directorul închisorii: un cap mare, hidos, cu ochi bulbucați de bazedovian, un trup scurt și gros, ca de pitic, având pe piept, așezate ostentativ aproape de umăr, două decorații lucioase, cu panglici lungi, tricolore. Părea că se pregătește o reprezentație de bâlci. Deodată țipă cu glas pițigăiat: Primuleee! Ăștia mă înjură!... Stupefiați, până să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu lovituri de cizmă peste fluierele picioarelor a comandat: Drepți! Alinierea! Îmbrâncindu-ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bine ca tinerii să citească totul! Absolut totul! Și Adevărul și minciuna, ca să se lămurească cine se află în adevărul de viață creștin-legionară și cine este înșelător. Această carte nu prezintă un „western” care să impresioneze prin cutezanțe ieftine, de bâlci, lumea și pe alde gură-cască. Ci indică criterii după care să fie recunoscut adevărul de minciună, slujitorul cinstit sufletește de înșelătorul pervers. Prooroci mincinoși și hristoși mincinoși contestau Crucea (suferința) ca mijloc de purificare și biruință prin jertfă. Și celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
complice; prin levitație, plutire, zbor, „foiala moale” de jos e nu doar atent inventariată, ci și ocrotită. Iar densitatea verbală și nominală a versurilor, cadența verbelor și frecvența substantivelor creează o senzație paradoxală, de vârtej pentru o clipă încremenit: un bâlci magic suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
au fost pictate, cu imagini cinetice și sintetice, prin utilizarea mecanismelor argheziene de producere și însuflețire a versului. Dar, odată developate aceste instantanee, ele trebuie să încremenească într-o barbiană „slavă stătătoare”, pentru ca magia să nu se mai spulbere niciodată. Bâlciul oniric, suspendat într-o imagine bogată, somptuoasă, fabuloasă, va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
că cei de la Iași s-au mutat la București. S.B.: Ați crezut că sunt aceiași. I.A.: Nu, am crezut că au mai rămas câțiva, gândind că ei s-au organizat în întreaga țară. Și eu credeam că venise momentul bâlciului și mă gândeam că sunt foarte bine organizați. Îmi spuneam că va fi nenorocire, că explodase mămăliga. După calculele mele, revolta de la Timișoara nu putea fi înăbușită precum cele de la Brașov sau Iași, că era aproape granița cu Ungaria, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
inutila armă de luptă împotriva spațiului-carceră, ele cresc și trec prin pereții vecinului, care nu este însă decât celălalt, dublul. Totul se învârtește în cerc, precum în halucinantul poem Nănești, camera, blocul, casa sunt pe rând carceră, corabie a nebunilor, bâlci derizoriu, sicriu, arcă pândită de distrugere și ambiguu destinată salvării. Orașul, alt loc al geometriei morții, este împărțit în două de un râu: pe un mal așteaptă eul, pe celălalt mal așteaptă celălalt; când podul care unește cele două maluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
trăi altminteri decât În mediul nostru; și, În ultimul caz Îmi amintesc de o - câtă perfidie! - caricatură din veacul trecut Înfățișând caii de poștă constrânși, În urma introducerii tracțiunii mecanice, la a-și câștiga existența dând cele mai neverosimile reprezentații de bâlci... De-a lungul evoluției societății sale omul a putut abandona sclavia semenului, Înlocuindu-l cu animalul - necuvântător, deci neaspirând la libertate. Noii sclavi au fost Însă nu animale adevărate, ci unele pervertite. Și, pe măsură ce a găsit Înlocuitori - mașini - i-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bani alegi specialistul, iar când Îi ai arunci cu ei În câini, Încredințându-ți soarta politicianului... Și à propos de Înțelepciunea nevoii: Iată cu ce ocupă alții În aceeași vreme În care zisele lui sărbători au transformat Iașii Într’un bâlci medieval, cu gunoaiele - materiale și umane - de rigoare... Scuze pentru aparenta răutate; În fond, sunt părintele pisicii negre de vinerea. Și un ultim à propos: 14 octombrie e și ziua Chișinăului, care și-a permis doar un festival al vinului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cerșetorul care excelează În afișarea mizeriei chiar dacă are mai mulți bani decât trecătorul care se Încăpățânează, chiar vizitând second hand-urile să-și păstreze demnitatea, vă Însușiți Întrutotul orice păcat imaginat de acel romancier. Acest Dracula Park Îmi pare și un bâlci de prost gust - ca oricare altul - În care În locul vițelului cu 5 picioare ca punct de atracție se plasează un caz patologic, demn mai degrabă să-i devină „cobai“ lui Cristi, măcar spre a afla „ce și cum“, căci de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că n-are nevoie, românul fură. „Domnii mei - s-a enervat primarul când șeful biroului cadastru a refuzat să ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se mai fure?!“ Logic ar fi fost ca acei cetățeni care nu se puteau abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai ales că nici nu aveai ce face cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Maxim </citation> (18) (19) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”21 decembrie 1978”> Dragă domnule Călin, în adevăr cînd ați voit să-mi telefonați eram în București, venind de la așa-zisul „Colocviu de poezie” de la Iași, un fel de bîlci (nici măcar Drăgaică) <footnote id="1">Colocviul Național de Poezie a durat trei zile: 18-20 octombrie 1978. Anunțîndu-l, România literară a spus că vor fi „300 de participanți”, iar Cronica a vorbit de „400 de oaspeți”. Cuvîntul de deschidere, ținut în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aulă universitară. în aula universitară, dacă se păstrează liniște se poate auzi din orice colț al ei. Aici se țin cursuri și se pot auzi” (cf. Constantin Parascan, Cum i-am cunoscut..., Ed. Convorbiri literare, 2004, p. 192). Pe unii „bîlciul” i-a reconfortat (cum am dedus ulterior din diferite relatări), pe Ion Maxim însă l-a obosit și dezgustat, călătoria la „forum” considerînd-o inutilă. Evenimentul de la Iași a fost precedat și urmat de numeroase articole. îl amintesc aci pe cel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]