1,332 matches
-
coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o nouă secvență memorabilă în care eroul principal decupa cu satârul ultima porție din iubita infidelă.Bătăii în ușă i-a urmat alinierea familiei în hol și în lanț, exact după tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit să repet complicata înșiruire de propoziții. Cine ? Pauza a cărei înaltă tensiune ar fi putut topi cele patru broaște yale, zăvorul și cele două lanțuri de siguranță, fu în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care-i osândești pe ceilalți se întoarce până la urmă împotriva ta, pleznindu-te urât peste bot. Atunci, ce-i de făcut? o să-mi spuneți. Vă voi arăta în ce constă ideea mea genială. Am descoperit că, în așteptarea stăpânilor și a bâtei, trebuie să facem ce-a făcut Copernic, adică să inversăm raționamentul, și astfel vom învinge. De vreme ce nu-i poți osândi pe ceilalți fără ca, pe dată, să te judeci pe tine însuți, trebuie să-ți dai singur în vileag toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
copilărești, prin locurile învecinate. Și așa mi s-a zis, odată, și așa mi-a rămas, numele, printre copii și printre oameni. Da’să știi matale că viața de câine nu-i de aruncat. De dat cu piciorul, ori cu bâta,în ea.Că sunt fel și fel de câini. De odae, de vânătoare, de oierit, de curte, da, și de maidan; de ăștia, ultimii, e mai greu. Că sunt cam ai nimănui. Viața lor e mai tristă. Că nu are
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit și limpede pe Întinderea cîmpiei. În spatele albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un fulger mortal; dar acum trei sferturi dintre ele aveau la comenzi și erau mânuite de venusieni non-A. Zece minute mai târziu rezultatul luptei nu mai putea fi pus la îndoială. O armată de oameni hotărâți, înarmați numai cu bâte, capturase o tabără militară modernă cu întreg materialul său militar. 29 În timp ce venusienii victorioși începuseră să-și în-mormânteze morții, Thorson debranșă aparatul video. În apartament se aprinse din nou lumina. Își privi în treacăt ceasul: ― Mi-a mai rămas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un fulger mortal; dar acum trei sferturi dintre ele aveau la comenzi și erau mânuite de venusieni non-A. Zece minute mai târziu rezultatul luptei nu mai putea fi pus la îndoială. O armată de oameni hotărâți, înarmați numai cu bâte, capturase o tabără militară modernă cu întreg materialul său militar. 29 În timp ce venusienii victorioși începuseră să-și în-mormânteze morții, Thorson debranșă aparatul video. În apartament se aprinse din nou lumina. Își privi în treacăt ceasul: ― Mi-a mai rămas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și pălit; Dar și eu le-oi cumpăta Toată noapte-or legăna; Când altele-or me la joc Vor pune ciupa la foc, Când altele-or secera Ele-or plânge, -or legăna. 275 De nimica nu mă tem Numai de bâta de lemn; Nu mă tem nici de aceea Că i-oi face porunca Și nu i-oi purta frica. 276 Bate, Doamne, omul prost Mult mă-ntreabă Unde - am fost, Ba că el mai poate ști Pe-unde îmblă oamenii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița) 381 {EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unui alt caz, unul din ofițeri, al cărui drum spre casă trecea prin preajma hotelului, a fost rugat să vadă cine și de ce și-Așales un loc de odihnă atât de însolit. Așa a aflat că era vorba de un tânăr, poreclit ,,bâtă’’, numele real fiind Măciucă, care întradevăr ,,dormea’’, dar somnul de veci, și încă de câteva zile, căci atmosfera din preajmă nu era deloc plăcut miroșitoare. Prin urmare, întreaga echipă a fost rechemată la ,,bază’’ și, ,,cu forțe proaspete’’ s-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a fi fost încadrat la un post de miliție un tânăr de profeșie cioban, bineț legat la trup cu o privire vioaie dar cu un intelect redus, stătea mai toată ziua pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un gest dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dor mormintele din noi.../ Când hoții toți bătut-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
politicoși și cultivați, Înconjurați din toate părțile de fermieri și țărănoi. Au cucerit Întreg orașul. A aruncat o privire lungă și piezișă spre ferestre, ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva ani această cafenea va fi ultimul lucru care ne va rămâne. Ultima noastră zonă liberă. Ne grăbim Într-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]