1,734 matches
-
distincte fără să se încrucișeze. Niciuna din rase nu a stat la baza formarii celeilalte și sunt membre ale unor familii diferite de ciobănești asiatici. Dacă accidental vreuna din aceste două rase s-a încrucișat cu alte tipuri de câini băștinași, zestrea genetică ancestrală s-a impus pregnant, fără alterarea caracteristicilor de bază ale rasei. Kuvasz a fost prezentat prima oară la o expoziție din Viena în anul 1883, unde contele Eszterházy, mare pasionat al rasei, a prezentat două exemplare. Prima
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
moldovenilor români, ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului român, rus, ucrainean, găgăuz sau bulgar”". După alegerile din 1996, identitatea românească a populației majoritare și băștinașe a început să fie negată din nou, articolele 12 și 13 din noua constituție ulterior adoptată, susținând, ca în epoca sovietică, că ar exista „diferență dintre limba română și limba moldovenească, dar păstrând această limbă ca „limbă de stat și
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
procurat mai multe obiecte bisericești de care avea nevoie Sfântul Lăcaș: Sfintele Vase, policandru, cristelniță, sfeșnice, cădelnițe, aghiasmatar, semisfeșnic, veșminte preoțești, cărți de slujbă și alte obiecte necesare pentru slujbele bisericești. La aceste acte de binefacere au contribuit foarte mult băștinașii satului Pohoarna care se află la muncă peste hotare. Toți creștinii care contribuie la amenajarea și înfrumusețarea Sfintei Biserici sunt trecuți în jurnalul bisericii care a fost început din anul 2006 pentru a păstra amintirea evenimentelor și a persoanelor de
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
fondatorului. Locuitorii satului, secole la rând, și-au stăpânit moșia răzeșească respectând cu strictețe legile nescrise ale răzeșilor: de a nu-și vinde partea de moșie decât celorlalți răzeși din sat. Străinii nu erau acceptați. Ca un document convențional despre băștinașii acestor locuri și preocupările lor poate servi și comoara monetară găsită lângă Biești încă în 1907 de locuitorii acestui sat, Macrinici, Călugar și Mascovici. S-au păstrat din acea comoară numai 11 monede de argint emise în Polonia, cea mai
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
de argint de la Șaeș, depozitul de unelte agricole de la Lechința de Mureș, brăzdarele de fier și săbiile încovoiate de la Cristești, râșnițele și ceștile de la Corunca și diverse fragmente ceramice la Sighișoara. Cele de mai sus converg către ideea că populația băștinașă din această perioadă devine din ce în ce mai organizată și practică agricultura tot mai intensiv, mărturie stând plugul de fier, dar și extensiv dovadă fiind toparele de fier descoperite, necesare defrișării pădurilor. În urma multiplelor războaie purtate cu populația autohtonă, dacii, Imperiul Roman reușește
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
este originară din Virginia și nu din Peru. Cartoful ar fi ajuns în Virginia la 150 de ani după menționarea sa. Cercetătorii consideră că Gerard a confundat cartoful cu "Glycine apios", o plantă care crește în Virginia și pe care băștinașii o numesc "openowk". Pe baza descrierilor lui John Gerard și ale lui Harrcot s-a crezut mult timp că în Anglia cartoful a fost adus de Francis Drake, iar în Irlanda de Sir Walter Raleigh. Este posibil ca Francis Drake
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor: "Hiva Oa", „creasta lungă”; "Nuku Hiva", „creasta stâncii”; "Fatu Iva", „nouă stânci”; "Fatu Huku", „bucată de piatră„; "Ua Pou", „două piscuri”. Regimul pluviometric variază mult de la o insulă la alta și de la un an la altul. Vânturile alizee moderează
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
fauna insulelor și șobolanii, țânțarii sau scorpionii. Pe insulă se găsesc arbori de pâine (Artocarpus altilis) și cocotieri. Principalele exporturi ale insulelor sunt: copră, vanilie, tutun și bumbac. Navigatorii europeni au introdus pe insulă boli noi pentru sistemul imunitar al băștinașilor, ceea ce a dus la scăderea drastică a populației. Astfel, dacă în secolul al XVI-lea pe insulă trăiau aproximativ 100.000 de locuitori, la începutul secolului al XX-lea populația era de doar 2.000 de locuitori. Recensământul din anul
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
doua linie. În sfârșit, în interiorul statului apărea, în caz de pericol, linia a treia-milițiile kataphraktarilor-pronoiari (mai târziu, aceștia erau numiți kaballarioi), cu detașamentele lor. Unitățile auxiliare-artileria, infanteria, precum și inginerii-erau, în general, mercenare, dar erau formate, aproape fără excepție, din locuitori băștinași. A fost reintrodusă și împărțirea în theme. Aparatul de stat al Imperiului a suferit, de asemenea, modificări considerabile, în comparație cu cel din vremurile Comnenilor și ale Angelilor. Personalul curții de la Niceea a fost redus și apropiat de organizarea, mai viabilă, din
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
a plecat din Harfleur la 1 august și, cu vânt bun, a debarcat în Mill Bay în nordul orașului Milford Haven la 7 august, capturând cu ușurință castelul Dale din apropiere. Deși salutat de barzii galezi contemporani ca fiind prințul băștinaș venit să readucă gloria țării lor, venirea lui Henric a fost primită pasiv de populația locală. La mal nu l-a așteptat nicio manifestație de entuziasm, și foarte puțini galezi s-au alăturat armatei lui pe drumul spre centrul insulei
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
primit de ""Hume"". Dar, șase ani mai târziu, Charles Sturt a zărit această apă, după ce a coborât pe cursul râului Murrumbidgee, și a botezat-o cu numele secretarului de stat al coloniilor, Sir George Murray. Imediat după ce au alungat populația băștinașă de aborigeni din valea fluviului, coloniștii s-au apucat de cultivarea cerealelor, aviței de vie și a legumelor. Ridicând nivelul apelor fluviului și al afluienților acestuia cu ajutorul barajelor și dirijând apele către canalurile sistemelor de irigații, coloniști au îmblânzit fluviul
Fluviul Murray () [Corola-website/Science/311583_a_312912]
-
acestui pământ. În perioada când portughezii au ajuns aici, pe teritoriul Braziliei se găseau peste 2000 de triburi. Populația băștinașa a început să se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoză, variolă, la care băștinașii nu aveau imunitate. Relațiile bune între portughezi și băștinași aveau să înceteze în următorii ani. Coloniștii au început să aibă copii cu femei indiene, creând o nouă generație ce avea mai apoi să devină majoritate. Portughezii au încercat să profite
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
pe teritoriul Braziliei se găseau peste 2000 de triburi. Populația băștinașa a început să se decimeze cu venirea portughezilor. Portughezii au adus cu ei diverse boli precum tuberculoză, variolă, la care băștinașii nu aveau imunitate. Relațiile bune între portughezi și băștinași aveau să înceteze în următorii ani. Coloniștii au început să aibă copii cu femei indiene, creând o nouă generație ce avea mai apoi să devină majoritate. Portughezii au încercat să profite după resursele găsite aici și au încercat să folosească
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
aveau să înceteze în următorii ani. Coloniștii au început să aibă copii cu femei indiene, creând o nouă generație ce avea mai apoi să devină majoritate. Portughezii au încercat să profite după resursele găsite aici și au încercat să folosească băștinașii că sclavi. Aceștia erau greu de capturat, și datorită bolilor aduse, numărul lor a scăzut foarte mult. Tot în această perioadă a fost adus un număr mare de sclavi din Africa. Din pricina războaielor numărul triburilor a scăzut. Există evenimente documentate
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
mai înalt punct de pe Câmpia Moldovei de Sud cu înălțimea de 200 metri de asupra nivelului mării.Chiar în preajma satului pădurea Caraculacului se unește cu cea a Baimacliei la o înălțime de 160 de metri de asupra nivelului mării.Locuitorii băștinași le mai spun acestor două culmi de deal ,picior de munte, . Tot la est de sat, în marginea lui, se întinde pădurea Mihăiloaei, apoi dealul Nisipăriei, dealul Ghelgiugului cu pădurea Ghelgiugului, unde își iau începutul râpa Gălioaei și râpa Ciubucliei
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
anul 52. În secolul X-lea, cartograful arab "Abu Muhammad al-Hasan al-Hamdani" susținea că pe vremea lui majoritatea locuitorilor erau Creștini. Socotra este deasmenea menționată în "Călătoriile lui Marco Polo"; Marco Polo nu a vizitat și insula, deși susținea că "băștinașii au fost botezați și convertiți la creștinism, și au și un arhiepiscop" care, după cum spune el, "nu are nimic de-a face cu Papa de la Roma, dar are legături cu alți preoți de la Bagdad". Ei au fost nestorieni dar practicau
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
barieră care să împiedice comerțul Mării Roșii cu Oceanul Indian, și să elibereze populația creștină de musulmani. Aici au început să construiască o cetate. Totuși, portughezii nu au stat aici prea mult, aflându-se aici 4 ani, timp în care populația băștinașă nu i-au plăcut prea mult, dar nici poziția strategică nu s-a dovedit atât de importantă precum credeau. The island was also come across by Somali sailors. Insula a trecut sub controlul sultanatului Mahra în 1511. Mai târziu, în
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
apare pe hartă în jurul anilor 1860, fiind înființat de compania New Zealand Company. Prin așezarea geografică favorabilă orașul s-a dezvoltat într-un timp relativ scurt. Cumpărarea neîncetată de teritorii noi a stârnit conflicte cu populația indigenă. În anul 1995 băștinașii maori ocupă orașul, demonstrând pașnic timp de 79 de zile contra noilor cumpărări de teritorii. Regiunea înconjurătoare are un sol roditor, ceea ce a favorizat dezvoltarea agriculturii, produsele obținute putând fi ușor transportate prin portul din apropiere. La 4 km se
Wanganui () [Corola-website/Science/318047_a_319376]
-
ocupând o parte din teritoriul acestora. Sub conducere lui Jonker Afrikaner se aliază în 1830 cu șeful nama Oaseb împotriva triburilor herero pe care îi împing spre sud în Damara. Aceștia intră la rândul lor în conflict cu triburile damara, băștinașii acestor locuri pe care reușesc să-i izgonească, mulți dintre aceștia fiind uciși. Ultimul grup care a ajuns în Namibia, înaintea europenilor au fost basterii(baster - din olandezul: bastard) descendenți din buri și femei africane, în special nama.Fiind calviniști
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
an la Dumineca de Lăsatul Secului de Brânză. Unul se adăpostea în peștera de sub stânca ce desparte Ciclova Montană de Ciclova Română, pe care mai târziu s-a zidit biserica romană-catolică Maria Fels. Acesta din urmă citea rugăciuni pentru oamenii băștinași și pentru coloniștii nemți. Celălalt și-a găsit adăpost într-una din peșterile de pe coastele „Rol-ului”, poate chiar prin locurile unde s-au auzit cântările dumnezeiști. Ieromonahul Paisie Răileanu, Starețul Mănăstirii Călugăra (1957-1960) alcătuiește două scurte studii privind devenirea
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
soldații texani înființaseră o garnizoană la fosta misiune Alamo, un fost avanpost religios spaniol transformat într-un fort improvizat. Descris de Santa Anna ca „o fortificație neregulată nedemnă de acest nume”, Alamo fusese proiectată să reziste unui atac al triburilor băștinașe și nu unei armate echipate cu artilerie. Complexul ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est cu capela și spre sud cu o clădire fără etaje denumită Cazărmile Joase. O palisadă
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
850 ha ("Văgăuna Lupilor" și "Văgăuna Vanturilor"), "Stâncă Balaurului", "La sihăstrie", "Trei cruci", "Farfuria Turcului", "Izvorașul Verde". Sunt o mulțime de stânci singuratice de diferite forme ciudate, care în zilele cu vânt produc niște sunete destul de melodioase. Din aceste considerente băștinașii le-au numit "Harpa eoliană". "Văgăuna Lupilor" este greu accesibilă din cauza pantelor abrupte și care pe timpuri a fost un cuib de lupi. În canionul Arionesti se întâlnesc o cascadă de 2 m, multe izvoare. În canionul Tatarauca se întâlnesc
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
explorarea vestului, traversarea Munților Stâncoși și atingerea coastei de vest în Oregon, în 1805, fiind îndrumați de o femeie nativă din tribul "shoshone" ulterior. Deschiderea Vestului de către coloniști, mineri în căutare de aur și calea ferată s-a realizat în detrimentul băștinașilor americani. "Războaiele cu amerindienii sub guvernul SUA au fost peste 40 la număr. Aceste războaie au costat viața a peste 19.000 bărbați albi, femei și copii, inclusiv cei uciși în lupte individuale, și viața a peste 30.000 de
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]