3,370 matches
-
început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau să-mi iei băiețeluuu’! Îl spăl eu! Eu îl spăl! Omul a răcnit din nou: -Taci dracului, că turbez! Hai, mă, odată, la mă-ta! Mi-a luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă duc eu cu tine, mă? Nici măcar nu mi-ai spus al cui ești! Printre sughițuri, i-am spus al
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
până la mine acasă : -Cine te scoase în calea mea, mă? Cum te-am găsit eu, mă? Să-mi pierd toată noaptea pe drum... Când am ajuns acasă, m-a dat jos din brațe, a început să bată-n poartă cu bățul meu și să strige furios din răsputeri : -Vasileee! Ieși, bă, afară că ți-am adus băiatul! A ieșit bietul tata : -Aoleu! Unde l-ai găsit, Ioane? Mă-sa a plâns toată noaptea și, până acum, ne-am certat din cauza lui
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al fiecăreia.Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aprindă fitilul pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic, încurajat de-o speranță. Dacă fitilurile sunt ude îi va fi greu să le aprindă, va scăpăra băț după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic, încurajat de-o speranță. Dacă fitilurile sunt ude îi va fi greu să le aprindă, va scăpăra băț după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
CU TREI IEZI POVEȘTI ȘI POVESTIRI adaptate în versuri de IOAN CIORCA după ION CREANGĂ Era odată - ca să vezi - / O capră ce avea trei iezi. Iedul cel mare și la fel / Și mijlociul după el Erau obraznici de dădeau / În băț de cât se-obrăzniceau. Cel mic însă - opusul lor - / Harnic era și-ascultător. Căci vorba ceea: „Mâna are / Cinci degete. Asemănare Însă nu este între ele.” / Așa-i cu degetele-acele Și tot așa-i și între frați, / Căci nu la
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
cercetat-o Îndelung și concentrat. - Ești sigură? am Întrebat cu precauție. Absolut sigură? - Absolutisim! Nu există pe lume al doilea lucru de care să fiu la fel de sigură, poți conta pe asta. Dar de ce ți se pare atât de important acest băț cu punct În coadă? - Important?! A, nu: infinit mai mult! S-ar putea ca acest băț să fie exact ceea ce căutăm. Da, da, da...Urmărește-mă, te rog, cu maximum de atenție: Dacă la sfârșitul propoziției „războiul schimbă ordinea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe lume al doilea lucru de care să fiu la fel de sigură, poți conta pe asta. Dar de ce ți se pare atât de important acest băț cu punct În coadă? - Important?! A, nu: infinit mai mult! S-ar putea ca acest băț să fie exact ceea ce căutăm. Da, da, da...Urmărește-mă, te rog, cu maximum de atenție: Dacă la sfârșitul propoziției „războiul schimbă ordinea lumii” Noel Corbu ar fi pus punct, aveam de-a face cu un enunț, cu o banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o procedură anume, ce trebuie Îndeplinită În chip obligatoriu. Care ar putea fi ea? Hai să mai citim o dată: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII! Care sunt aici cuvintele „tari” și care cele „slabe”? Unde se ascunde imperativul pe care Îl presupune bățul cu punct În coadă, cum l-ai numit tu? Este evident: În sintagma SCHIMBĂ ORDINEA! Cele două substantive, „războiul” și „lumea” sunt, În acest context și În acest joc de intenții, parazitare, inutile, substituibile cu oricare altele. Nu ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită în sânge. — O mâncau și grecii? - întrebă licărind de speranță bătrânelul. — Nu numai grecii, ci și spartanii, în exemplarele mai viguroase, o foloseau ca băț. Cât despre ciulama - mai spuse doctorul Peleto - istoria ei, dacă e bine gătită, e lungă și nu lipsită de gust. Se lăsă o tăcere prudentă. Una din femei se aplecă la urechea celeilalte și îi șopti ceva. — Colega mea zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată la ce i-ar servi „centura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca În copilărie, și le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreo 25 de ani; „Hei, Schnuki, vino să-ți arăt ce face un bărbat ca mine cu o femeie ca tine!“ Anna a Încremenit. Foarte preocupat, tînărul a scos din buzunar o cutie de chibrituri și a Început să aprindă băț după băț. În timp ce chibriturile se ardeau, rîdea din ce În ce mai tare, din ce În ce mai nerușinat, Încît nu mai distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ani; „Hei, Schnuki, vino să-ți arăt ce face un bărbat ca mine cu o femeie ca tine!“ Anna a Încremenit. Foarte preocupat, tînărul a scos din buzunar o cutie de chibrituri și a Început să aprindă băț după băț. În timp ce chibriturile se ardeau, rîdea din ce În ce mai tare, din ce În ce mai nerușinat, Încît nu mai distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar mama nu a vrut să-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și probabil în continuare somnul de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai inofensiv decât părea. Din acea zi, Judit n-a mai vorbit cu soțul ei. Noah își petrecea după-amiezile vorbind la telefon cu vechiul său prieten Charlie, în timp ce Judit se ducea la fiica lor, care locuia la o aruncătură de băț de casa lor. Cuvântul „bețivan“ îl rănise pe Noah în mod deosebit. Nimeni nu-i reproșase vreodată obiceiul de a bea coniac. „N-o să mai beau!“, se hotărî el brusc, „să scrii cu propria ta mână Tora, asta cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
foc! L-am văzut cu ochii mei pe blestematul de japonez mergând cu pas de gâscă spre bucătărie! - Gelozia, repetă Charlie, un păcat de neiertat. Noah suspina neputincios: - Pot lupta cu oamenii, dar nu cu natura lor! - Natura ne pune bețe în roate, în schimb Tora ne arată cum să trăim. O lumină pe care nici măcar timpul n-o poate stinge. După aceste cuvinte solemne, Charlie făcu o pauză, ștergându-și cu grijă ochelarii. Era un bărbat puternic, între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă însor cu mama sau cu fiica, asta n-avea nici o importanță, dar că o preferam, firește, pe fiică - era deja în inima mea. Viața e plină de surprize! Există numai o singură problemă: rabinul! Știu că îmi va pune bețe în roate. Tua și familia ei nu sunt nici măcar luterani, nimic! Un bun evreu care se căsătorește într-o familie de atei e de neiertat. Voi fi exclus din sinagogă, fără îndoială. I-am trimis rabinului deja o scrisoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un zid de netrecut. Desigur, toate acestea se întâmplau doar la început. Psihologia sistemului de cinci note ilustrează bine situația că de la nota trei la nota patru ai de trecut o mare, în timp ce nota cinci e la o aruncătură de băț de nota patru. Burkeviț însă insista. Încet și sigur, fără să se abată un centrimetru, se mișca pe curbă înainte, apropiindu-se tot mai mult de Eisenberg și de Stein. La sfârșitul anului școlar (istoria cu strănutul se petrecuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără să se miște de pe loc. Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre superiorul lui: Duc asta la laborator, nu-i așa? întrebă el. Care laborator? se arătă mirat Cristian. Voi nu aveți așa ceva. Ei, era așa... un fel de a spune. Deocamdată păstreaz-o, vedem noi ce facem cu ea! Cu vârful bățului, Cristi ferea de o parte vegetația din jur căutând alte dovezi. Porni mai departe pe firul văii, cercetând atent terenul. Pohoață se ținea la doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]