1,778 matches
-
manuscrise și anonime, între anii 1840-1866 de C. D. Aricescu, București, 1884. Fiind vorba de texte în versuri, întregirea măcar parțială a pasajelor omise devine uneori posibilă. Cîteva exemple. Mai întîi, din Satire de Petrache Eliat 1. No. 5: "Măi băiete surugiu,/ Deșteaptă-te, fii mai viu;/ Că-ți găsi Doamna 2 cusur/ Nu sălta așa mereu,/ Ca și tovarășul tău,/ Că lui Vodă-i pare rău." No. 6: ". . . . . . . . și patru bani!/ Azi aici, mîine-n Focșani;/ Și la nouă mă cunun
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
două felii dă pâine prăjită cu unt. S-a zis cu dormitu’ meu, până mâine, la biblioteca publică Lambeth, n-o să mai pui geană pă geană. Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o dă pomană, băiete, cere-o dă pomană! Nu cumpăra ce poți cerși și nu cerși ce poți
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o dă pomană, băiete, cere-o dă pomană! Nu cumpăra ce poți cerși și nu cerși ce poți să furi. Ăsta-i sfatul meu - dă cincizeci de ani sunt pă drumuri, de când eram copil. (Se retrage în palton.)” Poate că pe unii cititori finalul
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
frig, dar nu-ți părăsești stăpânul precum face pisica, repede alergătoare acolo unde îi este mai bine? Eram mic, dar mândru nevoie mare că puteam să citesc singur, fără să-l mai trag de mânecă pe Mau, bunicul („iar, mă băiete, abia am închis cartea?”) să-mi citească ceva și am dat de „Câinele soldatului”, a lui Grigore Alexandrescu. Atunci am vărsat primele mele la-crimi nevăzute de altcineva și am strâns la piept cartea aceea cu „Cele mai frumoase poezii”. Dar
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
banali ai muzeului, în care singura surpriză vizuală este cea a statuilor vii care se salută și sporovăiesc între ele. Într-unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul expoziției și muncitori are replicile relaxate ale stilului persiflant - "miștocăresc" - cotidian: "Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas un sărac, un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se pare că i-a făcut cu ochiul: hai, băiete, treci, cu tine facem o excepție!... Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale cărți de proză T de la Trezor în care definește cel mai bine crezul liricii sale: Exact în momentul când ajung în pragul ultimei
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
Cristina Alexandrescu Bunicul și nepotul greblau în grădină. Nepotul găsește o râmă care numai ce ieșise din gaură, și încearcă s-o bage inapoi. - Nu poți, băiete, fiindcă râma e prea moale și n-o poți împinge! - Pui pariu cu mine pe cinci dolari? Bunicul acceptă provocarea. Nepotul intră în casă și ia un tub de spray cu lac. Dă râma cu spray, iar după două minute
Bancul Zilei: Nepotul îl învață pe bunic să bage râma în gaură by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63625_a_64950]
-
ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un cap la altul păcatele tinerețelor, în observația formată, fără excese, din Scrisori... "Mână băiete, adecă șuieră mașină!". Progresul nu se-mpiedică de vechile școli. Amestec de român vechi cu român nou, cum se mărturisește, prin altul, într-o scrisoare, Negruzzi cată a scăpa de primul, ca să-l descopere pe cel de-al doilea. E
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
noastră", ci ,prietena noastră/ puțin cam infantilă/ dar tocmai de-asta/ atât de simpatizată/ în gașcă"; șpaga dată la maternitate echivalează cu primul semn de maturizare, proces considerat complet și ireversibil atunci când a da va fi însoțit de a lua (,Băiete, bărbat devii, stâlp al societății,/ când ajungi să primești/ prima șpagă, e, mai nou,/ ăsta, un gând al meu/ ca pocnetul unui dos de labă uriașă,/ părintească,/ peste ceafă"); iar o coadă la secția de votare îl duce pe ,erou
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
parcă de ventriloc, căci atât de tare i-l gâtuise emoția revederii. Conu Nicu nu se miră prea mult de cuvintele precipitate ale fiului său cuprinzându-i cu palmele obrajii, îi sărută cu zgomot. - Bine că te văd întors acasă, băiete. De mâine, te-ai ars. Vine jidanu ăla Ducu al lui Sason, naiba să-l ia, să ridice porumbu. |s vreo două vagoane juma^te. Supraveghezi încărcarea în carele noastre, ești atent la cântar, în gară la Plenița și dacă
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
noi, dar cine știe când! - Treaba ta, crezi ce vrei! „O fi vreuna!” - s-a gandit Făsui, apoi s-a îmbrăcat și a dat fuga la Ciocea. A strigat. La poarta a iesit Ioana, nevastă-sa. - E, ce e, mă băiete? - Al tau unde e? - Uite..., e dus. - Dar vine? - Vine, că nu e dus pe lumea ailaltă! - Auzi, îți spun ție, că mă grăbesc. Îmi zise Tache că au plecat spurcații aia cu colectivul. S-au dus! Ducă-se unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
încântător joc antonpannesc-barbianmironraduparaschivesc- mirceadinesc sub pana autorului Levantului: „Johnny e în pivniță/ Plămădind o prișniță/ Eu stau pe pavaj în soare/ Meditând la guvernare/ Omul în manta/ Vrea să i se dea/ Niște bani, ceva/ Pentru-o tuse rea/ Fugi, băiete,-ndată/ C-ai făcut-o lată/ Ai căzut de bou/ Și-ai să cazi din nou/ Du-te unde știi/ Ascunde-te, vere/ Tipul cu stilou/ Bancnote îți cere/ De unșpe dolari/ și tu ai doar decari.../ Maggie vine repede
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
cere/ De unșpe dolari/ și tu ai doar decari.../ Maggie vine repede/ plină de funingine/ Să ne spună: «Plantele/ Au crescut sub plapume»./ Telefonui ascultat/ Mulți inși zic că au aflat/ Că inspectorul de stat/ Nu mai trebuie votat/ Fugi, băiete,-ndată/ C-ai făcut-o lată/ Cară-te tiptil / Nu lua Scobutil/ Unde știi să pieri/ Dacă vezi pompieri/ Suflă-ți nasul des/ Ca să ai succes/ Nu se știe ca pământul/ Din ce parte bate vântul...” Până în vremea adolescenței lui
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
un mod nepotrivit. Herman era în toiul discursului când, cu o forță teribilă, căpitanul l-a apucat de gât cu o mână aspră, înfigându-și unghiile în pielea lui. - Mie să nu-mi vorbești așa! a zis el. Cum îndrăznești, băiete, să vii în cabina mea și să-mi spui așa ceva? Herman s-a trezit în fața cabinei, cu ușa trântită și zăvorâtă în urma lui. Tremura și își simțea gâtul arzând. Oare căpitanul nu înțelesese că el era fiul unui gentleman? Nu
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să le potrivească cântece după întâmplările lor. Nedesmințită, ea făcea așa fel ca toate personajele să moară. Venise vremea să fac armata, Lăsai pe mama, lăsai pe tata. După vre-o două luni de zile Veni scrisoare de la tata : - Vino, băiete, vino degrabă, Căci mama ta e grav bolnavă”. Intrai în casă, văzui pe masă Sicriul mamei îndoliat. Lumânările ardea, Măicuța-n sicriu zăcea. O sentinelă, cu sânge rece, Un foc de armă în piept și-a tras. Acesta a fost
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
casa noastră. După ce i-a ascultat povestea, mama i-a zis: - Eu nu pot să iau singură nici o hotărâre. Când vine soțul meu de la fabrică vedem ce se poate face. Deocamdată, hai să mâncăm ceva, că este ora prânzului! Dorule băiete, cheamă-l pe Petrișor de pe maidan unde bate mingea și treceți la masă! Mama a așezat masa, ca de obicei, punând lângă fiecare farfurie tacâmurile corespunzătoare, pentru că eu și fratele meu nu mâncam decât cu tacâmurile pe care le alesesem
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noapte. Acum stați puțin, să vă deschid poarta. Până îți omeni dobitoacele, eu cu Măriuța pregătim cele trebuitoare pentru niște oameni rupți de oboseală și de foame. Îndata mare îi gata totul. Moș Dumitru l-a chemat pe Hliboceanu. Vasilică, băiete - era pentru prima oară când îi spunea așa - Vasilică, ai grijă să fie adăpați boii și adăpostiți cum se cuvine. Iar mâncărică? Cea mai de soi. Când totul va fi după cuviință, veniți și voi înăuntru. Nu duce grijă, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete. Tu crezi că așa vin fiorii, ca și cum ai bate din palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acasă. Numai că bucuria asta n-o durat prea multă vreme sau mai bine zis cât am fi vrut noi. Cucoana și cu mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul la gură Ion Prispă. O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de căpităneasa cea plină de incuri, dar sunt curios ce s-a mai întâmplat după ce Ion Prispă și Vasile Căpitanu nu au mai făcut umbră pământului. Păi ei n-au avut feciori și nepoți? Au avut și încă din belșug, băiete. Și ce dacă au avut? Ei, aici îi tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]